Potrivit Bibliei

Care a fost păcatul originar?

RĂSPUNSUL la această întrebare este deosebit de important. De ce? Deoarece actul de neascultare faţă de Dumnezeu al primilor oameni, Adam şi Eva, a afectat viaţa tuturor urmaşilor lor, inclusiv a noastră. Iată ce citim în Biblie: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră“ (Romani 5:12). Dar cum a fost posibil ca simplul fapt de a lua şi a mânca un fruct dintr-un pom să aibă consecinţe atât de tragice?

După ce i-a creat pe Adam şi pe Eva, Dumnezeu i-a aşezat într-o frumoasă grădină plină de pomi fructiferi şi de plante bune de mâncat. Dintr-un singur pom însă le fusese interzis să mănânce: din „pomul cunoştinţei binelui şi răului“. Întrucât erau fiinţe cu liber arbitru, Adam şi Eva puteau alege să asculte sau nu de Dumnezeu. Dar Adam fusese avertizat că ‘în ziua în care va mânca din [pomul cunoştinţei], va muri negreşit’. — Geneza 1:29; 2:17.

O restricţie rezonabilă

Această unică restricţie nu le cauza primilor doi oameni nici un neajuns; Adam şi Eva puteau mânca din toţi ceilalţi pomi din grădină (Geneza 2:16). În plus, interdicţia în sine nu sugera că cei doi ar fi avut unele înclinaţii greşite şi nici nu le ştirbea din demnitate. Dacă Dumnezeu le-ar fi interzis lucruri rele, precum bestialitatea sau omuciderea, unii ar fi putut susţine că oamenii perfecţi aveau unele înclinaţii rele ce trebuiau ţinute sub control. A mânca însă era ceva firesc şi potrivit.

Să fi însemnat fructul interzis relaţiile sexuale, cum spun unii? O asemenea idee nu este susţinută de Biblie. În primul rând, când Dumnezeu a pus interdicţia, Adam era singur şi se pare că a mai rămas aşa pentru un timp (Geneza 2:23). În al doilea rând, Dumnezeu le spusese lui Adam şi Evei ‘să fie roditori, să se înmulţească şi să umple pământul’ (Geneza 1:28). Cu siguranţă că Iehova nu le-ar fi poruncit să încalce legea sa, iar mai apoi să-i condamne la moarte pentru că au încălcat-o (1 Ioan 4:8)! În al treilea rând, Eva a luat din fruct înaintea lui Adam şi mai târziu i-a dat şi soţului ei (Geneza 3:6). Este cât se poate de clar că acel fruct nu a însemnat relaţiile sexuale.

O încercare de a obţine independenţa pe plan moral

Pomul cunoştinţei a fost un pom adevărat. Totuşi, el reprezenta dreptul lui Dumnezeu, în calitate de Conducător, de a decide ce este bine şi ce este rău pentru oameni. Aşadar, a mânca din acel pom nu a însemnat doar un act de hoţie (a lua ceva ce îi aparţinea lui Dumnezeu),  ci şi o încercare plină de aroganţă de a obţine independenţa pe plan moral, adică autodeterminarea. Să remarcăm că, după ce a minţit-o pe Eva spunându-i că ‘hotărât nu vor muri’ dacă ea şi soţul ei ar mânca fructul, Satan a mai spus: „Dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. — Geneza 3:4, 5.

Totuşi, când au mâncat fructul, Adam şi Eva nu au primit acea înţelegere divină privitoare la ce este bine şi ce este rău. De fapt, Eva i-a zis lui Dumnezeu: „Şarpele m-a amăgit“ (Geneza 3:13). Cu toate acestea, ea cunoştea porunca dată de Dumnezeu. Chiar i-o repetase şarpelui, cel prin care a vorbit Satan (Revelaţia 12:9). Prin urmare, actul ei de neascultare a fost deliberat (Geneza 3:1–3). Adam însă n-a fost amăgit (1 Timotei 2:14). În loc să-i fie loial Creatorului său şi să asculte de el, Adam a ascultat glasul soţiei sale şi a urmat-o pe calea independenţei. — Geneza 3:6, 17.

Urmând această cale, Adam şi Eva şi-au distrus în mod iremediabil relaţiile cu Iehova şi au pus amprenta păcatului asupra corpului lor, inclusiv asupra materialului genetic. Este adevărat că au trăit sute de ani, dar se poate spune că au început să moară „în ziua“ păcatului lor, aşa cum o ramură începe să se usuce după ce este tăiată dintr-un pom (Geneza 5:5). În plus, pentru prima oară în viaţă s-au simţit tulburaţi. Şi-au dat seama că erau goi şi au încercat să se ascundă de Dumnezeu (Geneza 3:7, 8). De asemenea, s-au simţit nesiguri pe ei, vinovaţi şi ruşinaţi. Păcatul a produs în ei o stare de agitaţie, iar conştiinţa i-a acuzat pentru fapta lor rea.

Respectându-şi cuvintele şi normele sfinte, Dumnezeu i-a condamnat pe drept pe Adam şi Eva la moarte şi i-a alungat din grădina Edenului (Geneza 3:19, 23, 24). Astfel, s-au pierdut Paradisul, fericirea şi viaţa veşnică, în timp ce au apărut păcatul, suferinţa şi moartea. Ce întorsătură tragică pentru omenire! Totuşi, imediat după ce i-a condamnat pe cei doi, Dumnezeu a promis că va înlătura toate consecinţele păcatului lor, fără să facă vreun compromis de la normele sale drepte.

Iehova şi-a propus să-i elibereze din păcat şi moarte pe descendenţii lui Adam şi ai Evei. El a realizat aceasta prin Isus Cristos (Geneza 3:15; Matei 20:28; Galateni 3:16). Prin intermediul acestuia, Dumnezeu va înlătura păcatul şi toate consecinţele lui şi va transforma tot pământul într-un paradis, aşa cum şi-a propus la început. — Luca 23:43; Ioan 3:16.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ De unde ştim că fructul interzis nu a însemnat relaţiile sexuale? — Geneza 1:28.

▪ Ce a reprezentat faptul de a mânca din fructul interzis? — Geneza 3:4, 5.

▪ Ce a făcut Dumnezeu pentru a înlătura consecinţele păcatului? — Matei 20:28.

[Text generic pe pagina 29]

Fructul interzis nu a însemnat relaţiile sexuale

[Legenda ilustraţiei de la paginile 28, 29]

Eva a dorit să fie asemenea lui Dumnezeu, să decidă singură ce este bine şi ce este rău