Să ţinem seama de avertismente!

MIERCURI, 24 august 2005, New Orleans (Louisiana, SUA). Era o zi ca toate celelalte: fierbinte şi umedă. Alan şi familia sa au plecat pentru câteva zile în Beaumont (Texas), la peste 300 km de casă, spre vest. Şi-au luat haine suficiente pentru cinci zile de vacanţă. Alan povesteşte: „Nu ştiam de uraganul Katrina, care atunci se forma la est de Florida. Totuşi, vineri seara era limpede că New Orleans urma să fie lovit de un uragan de gradul 4 sau 5“.

Duminică, 28 august, se ştia că furtuna numită Katrina avea să se transforme într-un uragan de intensitate maximă. Primarul New Orleansului a dat ordin de evacuare a oraşului. Mii de maşini se deplasau încet spre nord şi spre vest; pe autostrăzi s-au creat blocaje. Mii de oameni care nu aveau maşină s-au refugiat în adăposturi sau pe marele stadion Superdome. Unii au decis să nu plece, ci să rămână în casele lor până când avea să treacă furtuna.

„Data viitoare . . . voi fi primul care pleacă!“

Joe, un Martor al lui Iehova, s-a numărat printre cei rămaşi. Era convins că va putea supravieţui furtunii în casă. S-a gândit că pagubele provocate de celelalte uragane nu au fost atât de mari după cum anticipaseră autorităţile. „Credeam că am să pot supravieţui“, a spus el. „Cât de repede mi-am schimbat părerea! Vântul şi ploaia s-au abătut cu furie asupra oraşului. Într-o clipă, au smuls acoperişul. Apoi apa a început să crească, să tot crească: trei metri în trei ore! Pătrundea înăuntru atât de repede, încât a trebuit să urc la etaj. Eram foarte speriat; vântul urla, iar pereţii casei erau gata să se prăbuşească. Tavanele cădeau. Nu mă gândeam decât cum să scap.

Mi-a trecut prin minte să sar în apele furioase. Dar erau prea învolburate. Din cauza vântului, se formau valuri mari pe străzi. Mi-am dat seama că, dacă săream, mă înecam.“

În cele din urmă, o barcă l-a salvat pe Joe şi l-a dus pe un pod. Cadavre şi excremente pluteau peste tot. Joe a dormit toată noaptea pe portbagajul unei maşini. Apoi a ajuns cu elicopterul şi cu autobuzul în centrul civic al New Orleansului. „Oamenii s-au purtat frumos cu mine“, spune el. „La un moment dat nu mai gândeam coerent. Mă chinuia un gând: Voi avea apă de băut?“

Privind în urmă, Joe îşi dă seama că ar fi putut evita tot chinul acesta. „M-am învăţat minte“, spune el. „Data viitoare când se va da ordin de evacuare, voi fi primul care pleacă!“

N-a luat în seamă avertismentul şi s-a refugiat într-un copac

Oraşele Biloxi şi Gulfport de pe malul fluviului Mississippi au suferit pagube materiale  uriaşe şi multe pierderi de vieţi omeneşti. Potrivit ziarului The New York Times din 31 august 2005, Vincent Creel, managerul departamentului de relaţii publice din Biloxi, a spus: „Mulţi oameni n-au luat în seamă ordinul de evacuare, gândindu-se că ei şi casele lor au supravieţuit uraganului Camille [din 1969]“. Camille fusese considerat mai puternic decât Katrina, dar, potrivit spuselor lui Creel, Katrina „a adus un val nesfârşit de apă, comparabil cu un tsunami“.

O altă persoană care a ales să nu ia în seamă avertismentul a fost Inell; ea locuise în Biloxi aproape toată viaţa. Iată ce povesteşte: „Am supravieţuit multor furtuni de-a lungul anilor. Aşadar, nu mi-am făcut prea multe griji din cauza Katrinei“. După ce Inell i-a adus în casă pe soacra sa de 88 de ani, pe fiul şi pe fiica sa, pe ginerele său, dar şi pe cei doi câini şi cele trei pisici, s-a hotărât să nu plece din casă, care era solid construită. În 29 august, pe la zece dimineaţa, furtuna a lovit Biloxi. Inell îşi aminteşte: „Am văzut cum apa pătrundea într-unul din dormitoarele aflate în partea din spate a casei. Apoi, a început să intre peste tot. Ne-am hotărât să urcăm în camera de la mansardă ca să scăpăm teferi. Dar apa se tot înălţa. A trebuit să ieşim din mansardă de teamă să nu fim prinşi ca într-o capcană. Dar unde să ne ducem?

Fiul meu a făcut o gaură în plasa de la geam. Am ieşit prin ea şi, înotând, am ajuns afară. Pluteam, ţinându-ne de marginea acoperişului. Trei dintre noi am luat-o spre partea dreaptă a casei, iar fiica mea spre stânga. În apropiere am zărit un copac mare. Împreună cu fiul şi cu soacra mea am înotat spre copac şi ne-am ţinut strâns de el. Apoi am auzit-o pe fiica mea strigând: «Mama! Mama!» Ginerele meu, care a ieşit ultimul din mansardă, a înotat spre ea ca s-o salveze. Amândoi au reuşit să urce într-o barcă de pe drumul de acces privat, care acum plutea liberă în apropierea casei. M-au chemat să merg cu ei. Nu voiam să risc urcând în barcă şi trebuind apoi să înfrunt vârtejurile de apă. Mă simţeam în  siguranţă în copac şi n-aveam de gând să mă mişc de-acolo.

Din locul sigur în care mă aflam, vedeam apa revărsându-se de jur împrejurul casei şi în josul străzii. Mă gândeam la situaţia în care eram şi mi-am dat seama cât de nesăbuită am fost că n-am luat în seamă avertismentul de evacuare.

În cele din urmă apa a început să se retragă, iar noi ne-am suit cu toţii în barcă. Apoi, cu o maşină de pompieri am fost duşi la spital. Suntem atât de fericiţi că am rămas în viaţă!“

Planurile de evacuare ale Martorilor

Efectele uraganului Katrina s-au făcut simţite de-a lungul Coastei Golfului. Mii de case situate între partea de est a Louisianei şi statul Alabama au fost distruse. Cum uraganele sunt fenomene des întâlnite în această regiune a Statelor Unite, Martorii lui Iehova pregătiseră planuri de evacuare cu câţiva ani înainte. An de an, de obicei în iunie, înainte de sezonul ploios, cele 21 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova din zona centrală a New Orleansului reanalizează planul de evacuare în caz de urgenţă. Astfel, majoritatea Martorilor din oraş ştiau ce paşi trebuie urmaţi în caz de urgenţă. Cum s-a desfăşurat planul pentru uraganul Katrina?

Imediat ce autorităţile au anunţat evacuarea, bătrânii din fiecare congregaţie au luat legătura cu fiecare membru al congregaţiilor pentru a-i îndemna să plece din oraş. Mulţi şi-au organizat în aşa fel lucrurile încât să plece cu familia sau cu prietenii. S-au pus la dispoziţie mijloace de transport pentru cei în vârstă şi pentru cei infirmi. John, un membru al comitetului de ajutorare, a spus: „Sunt convins că punând în aplicare acest plan am salvat multe vieţi“. Aşadar, majoritatea Martorilor lui Iehova au reuşit să părăsească oraşul înainte ca furtuna să lovească. Pentru a da ajutor cu promptitudine în zonele afectate, Filiala din Statele Unite a Martorilor lui Iehova a organizat comitete de ajutorare.

Pe urmele Martorilor din Astrodome

Circa 16 000 de sinistraţi, în mare parte din Louisiana, au primit hrană, apă şi adăpost pe stadionul Astrodome, în Houston (Texas). Comitetul de ajutorare al Martorilor din Houston a aflat că unii Martori erau în mijlocul acelei mulţimi uriaşe de oameni. Dar cum avea să dea de ei?

În zorii zilei de 2 septembrie, vineri, un grup de bătrâni Martori ai lui Iehova au mers pe Astrodome ca să-i caute pe fraţi. Au fost uluiţi când au văzut pe marele stadion mii de bărbaţi, femei, adolescenţi, copii şi bebeluşi. Terenul de fotbal era împânzit cu mii de paturi pliante şi era plin de sinistraţi care aşteptau cu răbdare soluţii la problemele lor. Şiruri lungi de oameni aşteptau să li se acorde asistenţă medicală. Cadrele medicale alergau să-i ducă pe pacienţi la ambulanţe.

„Parcă eram într-o tabără de refugiaţi“, a exclamat Samuel, unul dintre bătrânii care-i căutau pe colaboratorii lor Martori. Dar cum aveau ei să găsească o mână de oameni în acea mare de oameni? La început, bătrânii au mers în susul şi în josul aleilor purtând panouri mari prin care-i rugau pe Martori să se identifice. După trei ore de căutare, şi-au dat seama că aveau nevoie de o metodă mai bună. Au mers la cei de la Crucea Roşie şi i-au rugat să facă un anunţ la difuzor:  „Martorii lui Iehova botezaţi sunt rugaţi să meargă în sectorul estic, la parter“.

În cele din urmă, Martorii, toţi cu un zâmbet larg pe faţă, au început să vină în acel loc. Samuel povesteşte: „Ochii le erau plini de lacrimi de bucurie. Ne-au strâns tare în braţe şi ne ţineau de mână. Nu mai voiau să ne dea drumul de teamă să nu se piardă din nou în mulţime“. Vineri şi sâmbătă au fost găsiţi 24 de Martori şi duşi la centrul de ajutorare al Martorilor.

Majoritatea n-aveau decât hainele murdare de pe ei. O Martoră ţinea în mâini o cutie, de mărimea unei cutii de pantofi. În ea erau nişte acte importante: tot ce reuşise să salveze de furia furtunii.

Pe Astrodome, mulţi şi-au dat seama că acei bătrâni creştini erau Martori ai lui Iehova. Au venit la ei şi le-au cerut Biblii şi literatură biblică. S-au solicitat peste 220 de Biblii. Martorii au oferit şi numărul din 22 iulie 2005 al revistei Treziţi-vă! Articolele de serie abordau un subiect cât se poate de potrivit: „Dezastrele Naturale — Din ce în ce mai devastatoare?“

Unii se întorc la casa lor

Între cei ce au supravieţuit a fost un reporter bine cunoscut, manager general la un post de televiziune din New Orleans. Prin natura muncii sale, el a văzut multe catastrofe naturale. După furtună, el s-a întors acasă, în Jefferson Parish (Louisiana), ca să-şi recupereze câteva bunuri. „Am fost şocat!“, spune el. „Totul, absolut totul fusese distrus! La televizor n-am văzut decât cum apele imense au rupt digurile şi cum apa ieşea din canale. Dar şi puternicele rafale de vânt au provocat  mari pagube. Imobilul în care locuiam a fost distrus în întregime! Totul e mucegăit, putrezit şi miroase înfiorător! E greu de imaginat cât de urât miroase! E îngrozitor, îngrozitor! Bine măcar că suntem în viaţă!“

Alan, despre care s-a vorbit la începutul articolului, s-a întors în cele din urmă acasă, în Metairie, o suburbie din vestul New Orleansului. Furtuna făcuse ravagii. „Priveliştea era cumplită, şocantă!“, spune el. „Parcă fusese lansată o bombă atomică asupra oraşului. Una e să auzi sau să vezi la ştiri despre o catastrofă, şi cu totul alta să mergi prin propriul cartier şi să vezi la tot pasul pagubele imense. E greu să înţelegi aşa ceva!

De exemplu, mirosul: Mirosea a carne putredă, mirosea a hoit! O mulţime de magazine au fost inundate sau distruse. La fiecare colţ de stradă erau poliţişti sau soldaţi. Parcă se dăduse o luptă!“

 Eforturi de ajutorare

Autorităţile oraşului şi ale statului, precum şi autorităţile federale au luat măsuri pentru a se acorda ajutor celor în nevoie. Cel mai mare ajutor a venit din partea FEMA (Federal Emergency Management Agency). Şi alte organizaţii s-au mobilizat pentru a acorda ajutor miilor de victime. S-au dus în zonele devastate de furtună cantităţi uriaşe de alimente, îmbrăcăminte şi apă. FEMA a completat cecuri şi a oferit şi alte ajutoare financiare care să le ajungă sinistraţilor câteva zile sau săptămâni. Dar cum s-au descurcat Martorii în tot acest timp?

Evaluarea pagubelor şi reparaţiile

Imediat după ce a lovit furtuna, Martorii au organizat echipe care au mers să evalueze pagubele în zonele devastate şi să vadă câte case ale Martorilor şi câte Săli ale Regatului fuseseră avariate sau distruse. Dar cum puteau ei să se ocupe de o lucrare atât de vastă? Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova, din Brooklyn (New York), a aprobat formarea unor comitete de ajutorare, sub îndrumarea Comitetului Filialei din Statele Unite. În plus, au fost invitate şi multe Comitete Regionale de Construcţii din nenumărate zone ale SUA să înceapă lucrările. * Ce au realizat ele?

În 17 februarie 2006, comitetul de ajutorare din Long Beach (Mississippi) a înştiinţat că, în acea zonă, din cele 632 de case ale Martorilor care fuseseră avariate, 531 fuseseră complet renovate, iar 101 erau încă în reparaţie. Martorii i-au ajutat şi pe vecinii lor. Acoperişurile a 17 Săli ale Regatului au fost grav avariate. Pe la mijlocul lui februarie, fuseseră puse acoperişuri la 16 dintre săli. Dar cum au stat lucrurile cu comitetul de ajutorare din Baton Rouge (Louisiana)?

Acesta se ocupă de regiunea Louisianei, cea mai afectată de uraganul Katrina. Din cele 2 700 de case ale Martorilor lui Iehova care necesitau reparaţii, 1 119 au fost terminate pe la mijlocul lui februarie. Aşadar, acest comitet de ajutorare mai are încă mult de lucru. Şi aici, vecinii Martorilor şi familiile care au fost foarte afectate au fost susţinuţi de Martori. Cincizeci de Săli ale Regatului au fost grav avariate. În februarie, 25 dintre ele erau deja reparate. În statul Texas, comitetul de ajutorare din Houston a trebuit să repare 871 de case distruse în septembrie de uraganul Rita. În 20 februarie, 830 de case erau deja terminate.

Ce ne-a învăţat Katrina

Miile de persoane care au simţit pe pielea lor furia uraganului Katrina au învăţat o lecţie la care trebuie să ne gândim şi noi: Este vital să ţinem seama de avertismente! Într-adevăr, mulţi încuviinţează ceea ce a spus Joe (despre care s-a vorbit şi mai înainte): „Data viitoare când se va da ordin de evacuare, voi fi primul care pleacă!“

Martorii lui Iehova continuă să ofere ajutor victimelor din zona Golfului (Galateni 6:10). Dar munca de ajutorare a semenilor nu este singura lucrare pe care o desfăşoară. Dimpotrivă, activitatea principală a Martorilor lui Iehova — efectuată în 235 de ţări şi teritorii — este de a transmite un avertisment mult mai important decât cel privitor la o furtună iminentă. Biblia profeţeşte că Dumnezeu va pune capăt în curând acestui sistem nelegiuit, curăţând pământul şi aducându-l la starea pe care şi-a dorit-o de la început. Dacă aţi dori să ştiţi ce spune Biblia despre acest timp de judecată, luaţi legătura cu Martorii lui Iehova din localitatea dumneavoastră sau scrieţi la una dintre adresele menţionate la pagina cinci a acestei reviste. — Marcu 13:10; 2 Timotei 3:1–5; Revelaţia 14:6, 7; 16:14–16.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la paginile 14, 15]

Imagine din satelit asupra centrului uraganului Katrina

[Provenienţa fotografiei]

NOAA

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

New Orleans inundat

[Provenienţa fotografiei]

AP Photo/David J. Phillip

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Uraganul Katrina a distrus clădiri şi a secerat multe vieţi omeneşti

[Provenienţa fotografiilor]

AP Photo/Ben Sklar

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Astrodome, Houston (Texas), a adăpostit circa 16 000 de persoane evacuate

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Bătrânii creştini i-au căutat pe Martori printre cei evacuaţi

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Martorii au fost deosebit de recunoscători pentru că le-au fost reparate casele

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Voluntarii repară un acoperiş avariat

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Voluntarii au oferit alimente

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Alan