Potrivit Bibliei

Este spiritul sfânt o persoană?

CE ESTE spiritul sfânt al lui Dumnezeu? În cuvintele sale introductive, Biblia prezintă spiritul sfânt, numit şi „forţa activă a lui Dumnezeu“, ‘mişcându-se peste întinderea apelor’ (Geneza 1:2). În relatarea despre botezul lui Isus, se spune despre Dumnezeu că este în ‘ceruri’, iar spiritul sfânt este văzut „coborând ca un porumbel“ peste Isus (Matei 3:16, 17). În plus, Isus l-a numit un „ajutor“. — Ioan 14:16.

Aceste pasaje biblice, precum şi altele, i-au determinat pe unii să conchidă că spiritul sfânt este o fiinţă, aşa cum şi Dumnezeu, Isus şi îngerii sunt fiinţe spirituale distincte. De fapt, timp de secole, cele mai influente religii ale creştinătăţii au afirmat despre spiritul sfânt că este o persoană. Deşi doctrina persistă de veacuri, pentru mulţi enoriaşi ai acestor biserici ea este neclară; unii chiar nu sunt de acord cu ce le spun cei care-i conduc. De pildă, potrivit unui sondaj recent, 61% dintre cei intervievaţi cred că spiritul lui Dumnezeu este „un simbol al prezenţei sau puterii lui Dumnezeu, dar că nu este o entitate însufleţită“. Totuşi, ce spune Biblia în acest sens?

Ce spune Biblia

Cititorul sincer al Bibliei nu poate decât să tragă concluzia că descrierile pe care i le face spiritului sfânt biserica, potrivit cărora acesta ar fi o persoană, nu corespund modului în care îl prezintă Biblia. Să analizăm următoarele relatări biblice.

1. Când Maria, mama lui Isus, a vizitat-o pe verişoara sa Elisabeta, Biblia spune că pruncul din pântecele Elisabetei a săltat şi că „Elisabeta a fost umplută cu spirit sfânt“ (Luca 1:41). Ar fi oare logic să credem că o persoană poate fi „umplută“ cu o altă persoană?

2. Când le-a spus discipolilor săi că Isus avea să vină după el, Ioan Botezătorul a rostit următoarele cuvinte: „Eu, în ceea ce mă priveşte, vă botez cu apă . . . dar cel ce vine după mine este mai tare decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-i scot sandalele. Acela vă va boteza cu spirit sfânt“ (Matei 3:11). Cu certitudine, Ioan nu se referea la spiritul sfânt ca la o persoană din moment ce oamenii aveau să fie botezaţi cu el.

3. Aflat în vizită la familia unui ofiţer roman, apostolul Petru a spus despre Isus că fusese uns de Dumnezeu „cu spirit sfânt şi cu putere“ (Faptele 10:38). La scurt timp după aceea, „spiritul sfânt a căzut peste“ casa acelui ofiţer. Potrivit relatării, mulţi au fost uimiţi „pentru că darul gratuit al spiritului sfânt fusese turnat şi peste oameni din naţiuni“ (Faptele 10:44, 45). Termenii folosiţi şi în această situaţie cu privire la spiritul sfânt nu pot fi folosiţi cu privire la o persoană.

Nu este ceva neobişnuit ca în Cuvântul lui Dumnezeu unele lucruri, cum ar fi înţelepciunea, discernământul, păcatul, moartea şi bunătatea nemeritată, să fie personificate (Proverbele 8:1—9:6; Romani 5:14, 17, 21; 6:12). Isus însuşi a spus că „înţelepciunea este dovedită dreaptă de toţi copiii ei“, cu alte cuvinte de rezultatele bune pe care le produce (Luca  7:35). Evident, înţelepciunea nu este o persoană reală care să aibă copii! În mod asemănător, spiritul sfânt nu este o persoană pentru simplul motiv că uneori este personificat.

Ce este spiritul sfânt?

În Biblie, spiritul sfânt al lui Dumnezeu este prezentat drept puterea lui Dumnezeu în acţiune. Prin urmare, o traducere exactă a corespondentului ebraic pentru spiritul lui Dumnezeu este „forţa activă a lui Dumnezeu“ (Geneza 1:2, NW). Această idee e susţinută de întreaga Biblie. — Mica 3:8; Luca 1:35; Faptele 10:38.

Contrar concepţiei larg răspândite, Dumnezeu nu este omniprezent. Dimpotrivă, el locuieşte în domeniul spiritual, în „locul şederii“ sale (1 Împăraţi 8:39; 2 Cronici 6:39). Scripturile chiar vorbesc despre un anumit loc în care locuieşte Dumnezeu şi îşi are ‘tronul’, sau ‘scaunul de domnie’ (1 Împăraţi 22:19; Isaia 6:1; Daniel 7:9; Revelaţia 4:1–3). Cu toate acestea, ‘din locul şederii sale’, el îşi poate folosi forţa activă pentru a ajunge oriunde în domeniul spiritual sau în cel fizic. — Psalmul 139:7.

În 1879, biblistul Charles Ives a ilustrat în termeni foarte sugestivi capacitatea lui Dumnezeu de a-şi manifesta puterea dintr-un loc anume. El a scris: „Noi spunem, de pildă: «Ridică jaluzelele, ca să intre soarele în cameră». Fireşte, nu ne referim la astrul ceresc, ci la razele lui, la ceea ce emite el“. În mod similar, Dumnezeu nu trebuie să se deplaseze la locul unde intenţionează să-şi folosească forţa activă, ci pur şi simplu îşi trimite spiritul sfânt, care poate ajunge până la extremităţile creaţiei sale. Înţelegerea naturii spiritului sfânt — şi anume că este forţa activă a lui Dumnezeu — ne întăreşte încrederea că Iehova îşi va îndeplini promisiunile.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Învaţă Biblia că spiritul sfânt este o persoană? — Faptele 10:44, 45.

▪ Ce este spiritul sfânt? — Geneza 1:2.

▪ Cât de departe poate ajunge spiritul lui Dumnezeu? — Psalmul 139:7.