„Geniul uitat“ al Angliei

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

ROBERT HOOKE, descris de contemporanii lui drept „cel mai inventiv om de până atunci“, este considerat acum un fel de Leonardo da Vinci * al Angliei. Hooke s-a născut în 1635. În 1662 a fost numit custodele Societăţii Regale din Londra, trebuind să prezinte experimente noi la fiecare întâlnire săptămânală a membrilor ei. În 1677 a fost numit secretarul Societăţii. S-a stins din viaţă în 1703. Cu tot renumele lui din lumea ştiinţifică, nu se cunoaşte cu exactitate unde-i este mormântul. Se ştie doar că a fost înmormântat undeva în nordul Londrei.

În ultimii ani, oamenii de ştiinţă şi istoricii s-au străduit să-l readucă în atenţia lumii pe acest „geniu uitat“, cum îl numeşte biograful Stephen Inwood. În 2003, la aniversarea a 300 de ani de la moartea lui Hooke, la Observatorul Regal Greenwich, din Londra, a fost deschisă o expoziţie cu unele dintre invenţiile şi descoperirile lui remarcabile. Dar cine a fost Robert Hooke şi de ce a fost dat uitării atât de mult timp?

Ce moştenire ne-a lăsat Hooke

Hooke a fost un bărbat foarte instruit şi un inventator strălucit. Printre numeroasele lui invenţii amintim articulaţia cardanică, folosită în prezent la autovehicule, diafragma în formă de iris, care reglează deschiderea la aparatele de fotografiat, şi arcul care controlează balansierul la ceasuri. Legea care îi poartă numele, Legea lui Hooke, o ecuaţie care descrie elasticitatea arcurilor, este valabilă şi azi. El a construit şi o pompă cu aer pentru Robert Boyle, cunoscut fizician şi chimist britanic.

Însă una dintre cele mai remarcabile realizări ale lui Hooke a fost proiectarea unui microscop compus, care a fost realizat mai târziu de Christopher Cock, renumit constructor  de instrumente din Londra. Apoi Hooke a inventat cuvântul „celulă“ pentru a descrie cavităţile (de tip fagure) din plută, material pe care l-a putut examina cu ajutorul instrumentului său. Mai târziu, cuvântul „celulă“ a fost aplicat şi elementelor fundamentale ce stau la baza vieţii.

În 1665, Hooke a publicat lucrarea Micrographia (Desene în miniatură), care avea să-i aducă faima la începutul activităţii sale. Ea conţinea ilustraţii desenate chiar de Hooke, exacte din punct de vedere ştiinţific, înfăţişând insecte aşa cum le văzuse el la microscop. Desenul cel mai celebru a fost cel al unui purice. Având 30 cm x 45 cm, desenul prezenta ghearele, ţepii şi plăcile cornoase ale puricelui. Cititorii bogaţi ai vremii au rămas şocaţi când au aflat că aceste micuţe vietăţi trăiesc adesea pe oameni. Se spune că doamnele leşinau la vederea desenului!

După ce a comparat vârful mărit al unui ac, făcut de mâna omului, cu ceea ce există în natură, Hooke a scris: „La microscop putem vedea sute de exemple de vârfuri de mii de ori mai ascuţite“ decât cel al unui ac. El făcea referire la perii, ţepii şi ghearele insectelor, precum şi la spinii, cârligele şi perişorii frunzelor. Hooke considera că aceste „lucrări ale Naturii“ dezvăluiau puterea nemărginită a Creatorului lor. În Encyclopædia Britannica se spune că microscopul a dezvăluit „pentru prima oară lumea organismelor vii şi complexitatea lor de-a dreptul incredibilă“.

Hooke a fost primul om care a examinat fosile la microscop, ajungând la concluzia că ele nu sunt altceva decât rămăşiţe sau urme al unor organisme care au murit cu foarte mult timp în urmă. Micrographia conţinea şi alte observaţii ştiinţifice fascinante. De fapt, Samuel Pepys, cunoscut autor de jurnale, contemporan cu Hooke, a spus despre această lucrare că este „cea mai ingenioasă carte pe care am citit-o vreodată“. Allan Chapman, care predă istoria ştiinţei la Universitatea Oxford, a descris opera drept „una dintre cărţile care au contribuit în mare măsură la progresul lumii moderne“.

Reconstrucţia Londrei

După marele incendiu din Londra, care a avut loc în anul 1666, Hooke a fost numit în funcţia de topograf. La lucrările de  reconstruire a oraşului, el a colaborat strâns cu prietenul său Christopher Wren, om de ştiinţă şi topograf în serviciul regelui. Hooke a elaborat multe proiecte, dintre care amintim The Monument, înalt de 62 m, ridicat în amintirea incendiului. Hooke a vrut să folosească acest turn, în realitate cea mai înaltă coloană de piatră din lume, pentru a-şi verifica teoriile despre gravitaţie.

Deşi meritul construirii Observatorului Regal Greenwich îi revine lui Wren, Hooke a avut o contribuţie importantă la proiectarea lui. Montague House, prima clădire care a găzduit British Museum, a fost unul dintre numeroasele proiecte ale lui Hooke.

Hooke s-a distins şi ca astronom, fiind printre primii care au construit un telescop reflector, numit telescop gregorian după numele matematicianului şi astronomului scoţian James Gregory. Hooke a descoperit rotaţia planetei Jupiter în jurul axei sale, iar schiţele lui privitoare la planeta Marte au fost folosite două secole mai târziu pentru a calcula viteza de rotaţie a acestei planete.

De ce a fost dat uitării?

În 1687, Isaac Newton şi-a publicat lucrarea Principiile matematice ale filozofiei naturale (Philosophiae Naturalis Principia). Publicată la 22 de ani după Micrographia lui Hooke, lucrarea lui Newton prezenta legile mişcării, inclusiv legea gravitaţiei. Dar, aşa cum remarcă Allan Chapman, Hooke „elaborase înainte de Newton multe dintre elementele teoriei gravitaţiei“. Chiar şi cercetările legate de natura luminii făcute de Newton au fost stimulate tot de lucrările lui Hooke.

Din nefericire, relaţiile dintre cei doi s-au stricat în urma certurilor pe teme ştiinţifice, de pildă de optică şi gravitaţie. Newton a scos din lucrarea sa Principia toate referinţele privitoare la Hooke. Potrivit unei surse demne de încredere, Newton a încercat chiar să şteargă din consemnările vremii contribuţia adusă de Hooke ştiinţei. Mai mult, instrumentele lui Hooke, dintre care multe realizate manual, mai multe scrieri ale lui şi singurul lui portret original au dispărut imediat ce Newton a fost numit preşedintele Societăţii Regale. Prin urmare, Hooke a fost dat uitării mai bine de două sute de ani.

Paradoxal, chiar într-o scrisoare adresată lui Hooke, datată 5 februarie 1675, Newton a scris celebrele lui cuvinte: „Dacă am văzut mai departe, este pentru că am stat pe umerii unor giganţi“. Ca arhitect, astronom, experimentator, inventator şi topograf, Robert Hooke a fost un gigant al vremurilor sale.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Desene făcute de Hooke: fulgi de zăpadă şi flori de gheaţă

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Proiectul microscopului lui Hooke

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Hooke a inventat cuvântul „celulă“ pentru a descrie cavităţile din plută

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Micrographia lui Hooke prezenta ceea ce a văzut la microscopul făcut de el

[Legenda fotografiilor de la pagina 27]

Mărimea aproximativă a unui purice

Se spune că doamnele leşinau la vederea desenului lui Hooke, înfăţişând un purice

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Montague House a fost unul dintre numeroasele proiecte arhitecturale ale lui Hooke

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Un desen al lui Hooke ce ilustrează legea deformărilor elastice pe care a enunţat-o

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

The Monument este cea mai înaltă coloană din lume

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Observatorul Regal

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 26]

Arc, microscop şi fulgi de zăpadă: prin amabilitatea Posner Memorial Collection, Carnegie Mellon University Libraries

[Provenienţa fotografiei de la pagina 27]

Prin amabilitatea Posner Memorial Collection, Carnegie Mellon University Libraries

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 28]

Diagrama cu arcul: prin amabilitatea Posner Memorial Collection, Carnegie Mellon University Libraries; The Monument din Londra: Matt Bridger/DHD Multimedia Gallery; Observatorul Regal: © National Maritime Museum, Londra