Poate căsnicia ţine piept furtunilor?

„Ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă.“ — MATEI 19:6.

ÎN ULTIMUL timp, furtuni cumplite s-au abătut asupra unor vaste regiuni de pe glob, iar calitatea şi rezistenţa a nenumărate clădiri au fost puternic încercate. Case ce păreau solide au fost distruse din temelie, structura lor de rezistenţă a fost făcută bucăţi.

O furtună de altă natură însă distruge temelia şi structura de rezistenţă a unei instituţii vechi, căsnicia. „Căsnicia şi-a pierdut locul important pe care l-a avut în viaţa privată şi în societate“, afirmă Stephanie Coontz, istoric care studiază instituţia familiei.

Observaţi şi voi efectele acestei tendinţe? În opinia voastră, este căsnicia pe cale de a-şi pierde locul de cinste pe care-l avea odinioară în societate? Dacă da, din ce cauză? Se poate clădi şi păstra o căsnicie fericită? Să vedem pentru început care sunt pericolele care stau în calea unei căsnicii fericite.

Căsnicia în impas

Atacurile asupra căsniciei nu sunt de azi, de ieri, ci chiar de la începutul istoriei omenirii. Primii noştri părinţi au dezvoltat trăsături de caracter şi un mod de gândire care au dus la criza din căsniciile de azi. Adam şi Eva au păcătuit când au cedat dorinţelor egoiste. Astfel, păcatul „a intrat . . . în lume“ (Romani 5:12). Relatarea biblică arată că, după aceea, „orice înclinaţie a gândurilor inimii [omului] era tot timpul numai spre rău“. — Geneza 6:5, NW.

De atunci nu s-au schimbat prea multe. Între înclinaţiile distrugătoare care pot şubrezi căsnicia este şi efortul partenerilor de a-şi satisface cu orice preţ propriile dorinţe. Căsnicia în sine pare o relaţie demodată, care nu mai e practică în această lume modernă aflată sub influenţa unei noi moralităţi. Iar legile tot mai blânde cu privire la desfacerea căsătoriilor au înlăturat ruşinea pe care odinioară o aducea cu sine divorţul.

Cei care sunt nerăbdători să obţină rezultate rapide şi să-şi satisfacă numaidecât dorinţele nu se mai gândesc aproape deloc la consecinţele divorţului. Fermecaţi de promisiunea atât de tentantă a libertăţii şi a independenţei, ei cred că divorţul este calea spre fericire.

Alţii, când întâmpină probleme greu de trecut, se îndreaptă spre terapeuţi, consilieri pe probleme familiale sau cărţi scrise de autorităţi în materie. Din nefericire, unii „specialişti“ moderni în probleme de cuplu s-au dovedit mai degrabă adepţii divorţului decât apărătorii căsniciei. „Pentru prima dată în istoria omenirii, atacul continuu asupra căsătoriei, privită ca un ideal, are un succes surprinzător. Uneori, atacul este direct, bazat pe o anume ideologie şi este pornit de «specialişti» care cred că jurământul de fidelitate pe viaţă este nerealist sau opresiv“, se spune în cartea The Case for Marriage, de Linda Waite şi Maggie Gallagher.

 Concepţiile s-au schimbat

Concepţiile referitoare la natura şi scopul căsniciei s-au schimbat. Probabil, aţi observat că nu se mai pune accent pe fidelitate şi susţinere reciprocă între soţi, ci pe satisfacerea propriilor interese, iar asta adesea în detrimentul partenerului conjugal. Această concepţie asupra căsniciei, privită prin prisma sentimentelor şi a intereselor personale, „a apărut în anii ’60 şi a căpătat popularitate în anii ’70“, se spune în Journal of Marriage and Family. Motivele care odinioară stăteau la baza căsniciei — iubirea, fidelitatea, dorinţa de intimitate, de a avea copii şi sentimentul de împlinire al ambilor parteneri — nu mai sunt la fel de puternice.

Unele schimbări care au avut loc recent în lume au antrenat şi schimbarea opticii asupra rolurilor celor doi parteneri. În primul rând, în trecut soţul aducea pâinea în casă, iar soţia era casnică. În prezent, situaţia este cu totul alta. Odată cu intrarea femeii în câmpul muncii, în tot mai multe familii ambii parteneri vor să-şi facă o carieră. În al doilea rând, a avea copii în afara căsătoriei este o tendinţă larg acceptată, ceea ce a dus la apariţia mai multor familii cu un singur părinte. În al treilea rând, concubinajul tinde să ia locul căsniciei (vezi chenarul: „Nu sunt la fel de trainice“). În al patrulea rând, legăturile între persoane de acelaşi sex şi încercările de a le legaliza capătă amploare. V-au influenţat cumva aceste tendinţe concepţia asupra căsătoriei?

Tot mai multe divorţuri

Să luăm în considerare câteva ţări în care popularitatea divorţului a dus treptat la destrămarea multor căsnicii. Potrivit unui raport recent, în Statele Unite, „numărul cuplurilor divorţate este acum de patru ori mai mare decât între anii 1970–1996“. Circa un adult din cinci a trecut printr-un divorţ. Cine sunt cei mai  vulnerabili? Statisticile arată că aproximativ 60% din cuplurile care au divorţat nu împliniseră încă zece ani de căsnicie.

Şi în alte ţări media divorţurilor a crescut. Numărul divorţurilor din Anglia şi din Ţara Galilor a ajuns în 2004 la 153 490. În Australia, aproximativ 40% din căsnicii sfârşesc prin divorţ. În Republica Coreea, într-un singur an, 2002–2003, numărul divorţurilor a crescut cu 21 800, ajungând la un total de 167 100 de cupluri divorţate. În Japonia, unde una din patru căsătorii se destramă, numărul divorţurilor se apropie de cel al divorţurilor din Europa. „Odinioară, numai cele mai şubrede căsnicii sfârşeau prin divorţ“, a afirmat un specialist în studii despre familie de la Universitatea Red Cross din Japonia. „În prezent, divorţul a devenit un stil de viaţă.“

În multe ţări, instituţiile religioase cu tradiţie şi obiceiurile sociale statornicite au contribuit la trăinicia căsniciilor. Cu toate acestea, ele nu mai pot ţine piept tendinţei tot mai pronunţate de acceptare a divorţului. Să ne gândim, de pildă, la Biserica Romano-Catolică, în cadrul căreia căsnicia este privită ca o legătură sacră. În 1983, Biserica a îndulcit regulile privitoare la căsătorie, ceea ce a înlesnit desfacerea căsătoriilor în rândul catolicilor. Din acel moment, numărul căsătoriilor anulate a crescut.

Este limpede că valorile care odinioară confereau trăinicie vieţii conjugale încep să dispară. Dar nu  toate cauzele sunt limpezi. În realitate, pe lângă decăderea normelor morale ale societăţii, mai există o cauză importantă a destrămării căsniciilor. Dar majoritatea oamenilor nu o cunosc.

O cauză nevăzută a furtunii

Biblia ne spune că Satan Diavolul, întruchiparea egoismului, exercită din umbră o influenţă tot mai rea asupra lumii. De ce? Deoarece a fost aruncat din cer în vecinătatea pământului şi e cuprins de o furie mare. Într-adevăr, el este hotărât să aducă multe „vaiuri“, sau necazuri, iar căsătoria, această instituţie divină, este doar una dintre multiplele ţinte ale marii lui furii. — Revelaţia 12:9, 12.

Referindu-se la timpul de după aruncarea lui Satan din cer, Isus a spus: „Din cauza înmulţirii nelegiuirii, iubirea celor mai mulţi se va răci“ (Matei 24:12). În aceeaşi notă, apostolul Pavel a scris: „Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, orgolioşi, blasfematori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:2–4). Oamenii au manifestat întotdeauna într-o anumită măsură aceste trăsături de caracter dezgustătoare, dar, aşa cum recunosc cei mai mulţi, ele au devenit mai evidente în ultimul timp.

Întrucât furtuni mari lovesc astăzi căsnicia, ce putem face pentru a ne pune la adăpost şi pentru a ne bucura de o căsnicie cu adevărat fericită şi trainică? Articolul următor va analiza această întrebare.

[Text generic pe pagina 5]

„Într-o societate de tipul «foloseşte şi aruncă», oamenii tind să adopte aceeaşi atitudine faţă de relaţiile interumane.“ — SANDRA DAVIS, SPECIALIST ÎN DREPTUL FAMILIEI

[Chenarul/Fotografia de la pagina 4]

„Nu sunt la fel de trainice“

Mulţi trăiesc împreună fără a fi căsătoriţi. Astfel de relaţii „nu sunt la fel de trainice precum căsniciile“, precizează un raport al Centrelor Americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor. Unii trăiesc în concubinaj înainte de căsătorie pentru a vedea dacă sunt compatibili. Oare printr-un asemenea stil de viaţă dispar relaţiile şubrede, punându-se bazele unor căsnicii durabile? Potrivit cu Journal of Marriage and Family, statisticile indică altceva. „Partenerii care au trăit împreună înainte de căsătorie au mai puţină satisfacţie în viaţa de cuplu . . . şi au mai multe probleme. În plus, . . . riscul de a divorţa este mai mare“, se spune în această revistă.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 5]

Longevitatea şi căsnicia

În prezent, oamenii trăiesc mai mult. Acest aspect, de altfel pozitiv, alimentează stresul în căsnicie. Dacă în trecut moartea unuia din parteneri era cea care punea capăt căsniciei, în prezent, divorţul îi pune capăt. Să ne gândim la „o afecţiune neobişnuită“ de care suferă femeile din Japonia căsătorite de mult timp. Potrivit cu The Washington Post, specialiştii o numesc „SSP“, sau „sindromul soţului pensionar“. Amintindu-şi de perioada când soţul ei a ieşit la pensie, o femeie, căsătorită de 40 de ani, spune la ce se gândea atunci: „Trebuie să divorţez. După ce că i-am fost ca o slugă când venea de la muncă, de-acum va trebui să-l am toată ziua în preajmă. E peste puterile mele“.