De la cititorii noştri

Capcana alcoolului — Eşti în pericol? (8 octombrie 2005) Am citit de multe ori în această rubrică cuvinte de genul „articolul a venit exact la momentul potrivit“. N-am crezut că şi eu voi ajunge să spun acelaşi lucru, dar trebuie să recunosc că atunci când am citit articolele din acest număr am gândit şi eu la fel. Deşi nu m-am îmbătat niciodată, începuse să mă îngrijoreze de ceva timp obiceiul de a consuma alcool în fiecare zi. Apoi a venit această revistă. După ce am citit care sunt pericolele, mi-am dat seama că a sosit momentul să scap de această problemă.

K. W., Germania

În această serie era menţionată experienţa lui Hilario, un bărbat care s-a confruntat cu problema alcoolului timp de 30 de ani şi care a avut „multe recidive“. El a spus că cei din congregaţie ‘i-au fost mereu alături, încurajându-l’. Nu ar fi trebuit totuşi să fie mustrat sau chiar exclus din congregaţia creştină?

R. L., Statele Unite

„Treziţi-vă!“ răspunde: Scurta experienţă despre Hilario nu precizează când a devenit el creştin botezat în cei 30 de ani de luptă cu alcoolul. Nici nu menţionează dacă a fost vreodată mustrat de bătrânii de congregaţie. În articol se face precizarea că Hilario a primit „sfaturi biblice oportune“, care în unele situaţii sunt date de un comitet judiciar. În lupta cu acest viciu apar uneori şi recidive, cum a fost şi cazul lui Hilario. Pentru informaţii privind modul cum trebuie tratate astfel de situaţii în care este vorba de un creştin botezat, puteţi consulta „Turnul de veghe“ din 1 mai 1983, paginile 8–11 (engl.).

Tinerii se întreabă . . . De ce mă simt atras de persoane nepotrivite? (22 iulie 2005) Articolul m-a ajutat să înţeleg că nu pot fi nehotărât în privinţa obiectivelor mele şi mi-a dat tăria necesară de a rupe tovărăşiile rele. Acum am legat relaţii strânse cu mulţi membri ai congregaţiei, tineri şi bătrâni, ceea ce m-a făcut să mă simt iubit de cei ce-l iubesc pe Iehova şi care mă încurajează să merg în continuare pe calea vieţii.

M. D., Mexic

Hotărâtă să-mi ating obiectivul (22 iunie 2005) Am plâns când am citit experienţa Marthei. Şi eu sufăr de epilepsie. Slujesc de 10 ani ca evanghelizatoare cu timp integral şi nu mi-e întotdeauna uşor, mai ales când am câte o criză. Povestea Marthei m-a încurajat să nu renunţ şi mi-a adus multă mângâiere.

J. S., Polonia

Mă lupt cu aceeaşi problemă ca Martha. După ce am citit relatarea ei, am început şi eu să fiu atentă la alimentaţie. Mai bine de 10 ani, din cauza epilepsiei, n-am reuşit să-i slujesc lui Iehova într-o măsură mai mare. Dar cu vreo 3 ani în urmă am luat hotărârea să devin evanghelizatoare cu timp integral şi nu regret deloc. Iehova să vă binecuvânteze pentru că publicaţi astfel de articole încurajatoare!

B.C.C., Brazilia

Ceea ce m-a încurajat cel mai mult din acest articol a fost faptul că Martha n-a renunţat la luptă. Chiar dacă a trebuit să întrerupă serviciul cu timp integral, mă bucur că şi-a păstrat echilibrul şi convingerea că Iehova este mulţumit de serviciul pe care i-l aducem din tot sufletul.

S. H., Japonia

Şi eu m-am aflat într-o situaţie asemănătoare cu a Marthei şi a trebuit să-mi recunosc limitele. Ca şi Martha, am reuşit să slujesc ca evanghelizatoare cu timp integral. Relatarea ei m-a încurajat foarte mult.

F. G., Elveţia