De ce credem în existenţa unui Creator

Mulţi specialişti din diverse domenii ştiinţifice recunosc că în natură este evidentă existenţa unui proiect inteligent. Lor nu li se pare logic să creadă că viaţa, de o uluitoare complexitate, a apărut pe pământ din întâmplare. O seamă de oameni de ştiinţă şi cercetători cred în existenţa unui Creator.

Unii dintre ei au devenit Martori ai lui Iehova. Ei sunt convinşi că Dumnezeul Bibliei este Proiectantul şi Făuritorul universului material. De ce au ajuns la această concluzie? În acest număr al revistei Treziţi-vă! sunt publicate interviuri cu câţiva dintre ei. Probabil că veţi considera interesante răspunsurile lor. *

‘Complexitatea de nepătruns a formelor de viaţă’

◼ WOLF-EKKEHARD LÖNNIG

DATE PERSONALE: În ultimii 28 de ani, m-am dedicat muncii de cercetare, studiind mutaţiile genice la plante. Vreme de 21 de ani am lucrat la Institutul Max Planck de Genetică Vegetală din Köln (Germania). De aproape 30 de ani slujesc ca bătrân într-o congregaţie a Martorilor lui Iehova.

Cercetările empirice în genetică şi studiile pe marginea unor domenii ce ţin de biologie, precum fiziologia şi morfologia, m-au adus faţă-n faţă cu complexitatea nemărginită, adesea de nepătruns, a formelor de viaţă. Studierea acestor subiecte mi-a întărit convingerea că la originea vieţii, chiar şi a celei mai mărunte forme de viaţă, stă o inteligenţă.

Comunitatea ştiinţifică este perfect conştientă de complexitatea formelor de viaţă. Dar aceste realităţi fascinante sunt prezentate, de obicei, pentru a susţine evoluţia. În mintea mea însă, argumentele ce vor să discrediteze relatarea biblică despre creaţie se spulberă când sunt supuse analizei ştiinţifice. Zeci de ani am studiat astfel de argumente. După ce am cercetat îndelung şi minuţios organismele vii, precum şi legile ce guvernează universul, care par perfect reglate pentru a face posibilă viaţa pe pământ, mă văd obligat să cred într-un Creator.

„Totul are o cauză“

◼ BYRON LEON MEADOWS

DATE PERSONALE: Locuiesc în Statele Unite şi lucrez la NASA (National Aeronautics and Space Administration), în domeniul fizicii laserului. În prezent, iau parte la dezvoltarea tehnologiei menite a monitoriza mai bine clima globală, condiţiile meteorologice şi alte fenomene planetare. Sunt bătrân într-o congregaţie a Martorilor lui Iehova, în Kilmarnock (Virginia).

În munca mea de cercetare apelez adesea la principiile fizicii. Caut să înţeleg cum şi de ce se produc anumite fenomene. În domeniul meu de cercetare, găsesc dovezi evidente care arată că totul are o cauză. Cred că, din punct de vedere ştiinţific, este raţional să accepţi că Dumnezeu este cauza primă a tot ce există în natură. Din moment ce legile naturii sunt neschimbătoare, nu am cum să nu cred că ele au fost stabilite de un Organizator, de un Creator.

 Dar dacă această concluzie este atât de limpede, de ce cred atât de mulţi oameni de ştiinţă în teoria evoluţiei? Oare pentru că evoluţioniştii privesc dovezile prin prisma unor idei preconcepute? N-ar fi de mirare, pentru că asta se întâmplă des în rândul savanţilor. Trebuie să ţinem cont totuşi de un lucru: metoda observaţiei, oricât de convingătoare ar fi ea, nu garantează că concluzia la care se ajunge e şi corectă. De exemplu, cineva care studiază fizica laserului poate susţine că lumina este o undă, asemănătoare undei sonore, deoarece lumina se comportă deseori ca o undă. Cu toate acestea, concluzia sa ar fi incompletă, întrucât dovezile arată că lumina se comportă şi ca un grup de particule, cunoscute sub numele de fotoni. În mod asemănător, cei care susţin că teoria evoluţiei este un fapt îşi bazează concluziile doar pe o parte din dovezi. Ei permit ca ideile lor preconcepute să influenţeze modul în care privesc aceste dovezi.

Mă surprinde când văd că cineva acceptă teoria evoluţiei ca pe un fapt când nici măcar „specialiştii“ evoluţionişti nu s-au pus încă de acord cu privire la originea vieţii. De pildă, aţi accepta aritmetica drept un fapt dovedit dacă nişte specialişti ar spune că 2 şi cu 2 fac 4, în vreme ce alţii ar spune că fac 3 sau poate chiar 6? Dacă rolul ştiinţei este acela de a accepta numai ceea ce poate fi dovedit, verificat şi imitat, atunci teoria potrivit căreia toate formele de viaţă au apărut dintr-un strămoş comun nu este un fapt ştiinţific.

„Din nimic nu apare nimic“

◼ KENNETH LLOYD TANAKA

DATE PERSONALE: Sunt geolog şi lucrez în prezent la U.S. Geological Survey din Flagstaff (Arizona). De mai bine de 30 de ani fac cercetări ştiinţifice în diverse domenii ale geologiei, inclusiv în geologia planetară. Numeroase studii şi hărţi geologice ale planetei Marte realizate de mine au fost publicate în reviste ştiinţifice acreditate. Ca Martor al lui Iehova, petrec lunar circa 70 de ore încurajându-i pe oameni să citească Biblia.

Deşi am fost învăţat să cred în evoluţie, nu pot să accept că uriaşa energie necesară formării universului a venit în existenţă fără intervenţia unui Creator puternic. Din nimic nu apare nimic. Biblia însăşi este pentru mine un argument puternic în favoarea existenţei unui Creator. Această carte oferă numeroase exemple de fapte ştiinţifice din domeniul meu de cercetare, de pildă că pământul este sferic şi e suspendat „pe neant“ (Iov 26:7; Isaia 40:22). Aceste fapte au fost consemnate în Biblie cu multă vreme înainte ca ele să fi fost dovedite prin cercetările omului.

Să ne gândim la modul în care suntem întocmiţi. Suntem înzestraţi cu percepţie senzorială, cu conştiinţă de sine, cu inteligenţă, cu abilităţi de comunicare şi cu sentimente. Mai presus de toate, putem simţi, preţui şi arăta iubire. Teoria evoluţiei nu poate să explice cum au apărut toate aceste minunate calităţi omeneşti.

Întrebaţi-vă: Cât de sigure şi demne de încredere sunt sursele de informaţii care susţin teoria evoluţiei? Dovezile geologice sunt incomplete, complicate şi neclare. Evoluţioniştii nu au reuşit să-şi demonstreze în mod convingător teoriile despre procesele evolutive prin metode ştiinţifice de laborator. În plus, deşi savanţii folosesc de obicei tehnici corecte de cercetare pentru a obţine informaţii, ei se lasă adesea mânaţi de egoism când interpretează rezultatele cercetărilor. Se ştie că, atunci când informaţiile de care dispun sunt neconcludente sau contradictorii, ei îşi promovează propriile opinii. Cariera şi sentimentul propriei valori sunt mult mai importante pentru ei.

Ca om de ştiinţă şi cercetător al Bibliei caut întregul adevăr, care este în armonie cu toate faptele şi explicaţiile cunoscute şi care te ajută să ajungi la cea mai corectă înţelegere. Logica îmi spune că trebuie să cred în Creator.

 „Celula dovedeşte cu claritate existenţa unui proiect“

◼ PAULA KINCHELOE

DATE PERSONALE: Am mulţi ani de experienţă ca cercetător în biologia celulară şi moleculară, precum şi în microbiologie. În prezent lucrez la Universitatea Emory din Atlanta, Georgia (SUA). Sunt şi voluntar, predând Biblia în rândul vorbitorilor de limbă rusă.

Studiind biologia, am petrecut patru ani cercetând îndeaproape celula şi componentele ei. Cu cât învăţam mai mult despre ADN, ARN, proteine şi căi metabolice, cu atât eram mai uluită de complexitatea, organizarea şi precizia pe care le observam în ele. Şi, deşi eram impresionată de vastele cunoştinţe ale omului despre celulă, eram şi mai uimită de cât de multe mai avem de învăţat. Celula dovedeşte cu claritate existenţa unui proiect, iar acesta este unul dintre motivele pentru care cred în Dumnezeu.

Studiind Biblia am aflat cine este Creatorul: Iehova Dumnezeu. Sunt convinsă că el nu este doar un Proiectant inteligent, ci şi un Tată bun şi iubitor care se interesează de mine. Biblia arată care este scopul vieţii şi oferă speranţa unui viitor fericit.

Tinerii, cărora li se predă teoria evoluţiei la şcoală, poate că nu mai ştiu ce să creadă. Ar putea fi o perioadă confuză pentru ei. Dacă cred în Dumnezeu, la şcoală credinţa le este pusă la încercare. Dar pot trece acest test, examinând lucrurile uluitoare pe care le întâlnim la tot pasul în natură şi neîncetând să crească în cunoaşterea Creatorului şi a calităţilor sale. Eu aşa am făcut şi am ajuns la concluzia că relatarea biblică despre creaţie este sigură şi nu este în dezacord cu adevărata ştiinţă.

„Eleganta simplitate a legilor“

◼ ENRIQUE HERNÁNDEZ-LEMUS

DATE PERSONALE: Sunt ministru cu timp integral al Martorilor lui Iehova. Sunt fizician teoretician şi lucrez la Universitatea Naţională din Mexic. Munca mea constă în a găsi o explicaţie, care să fie în armonie cu legile termodinamicii, pentru fenomenul cunoscut drept catastrofă gravotermală, un mecanism al creşterii stelare. Am studiat şi complexitatea secvenţelor de ADN.

Viaţa este pur şi simplu prea complicată ca să fi apărut din întâmplare. Să ne gândim, bunăoară, la vasta cantitate de informaţii ce se găsesc în molecula de ADN. Din punct de vedere matematic, probabilitatea ca un singur cromozom să vină în existenţă din întâmplare este de unu la nouă mii de miliarde; probabilitatea este atât de mică, încât este aproape imposibil ca fenomenul să se producă. Este absurd să crezi că nişte forţe lipsite de inteligenţă ar fi putut crea nu doar un singur cromozom, ci toate organismele vii de o complexitate uluitoare.

În plus, când studiez comportamentul deosebit de complex al materiei la nivel microscopic sau la nivelul uriaşelor nebuloase interstelare ce se mişcă în spaţiu, sunt impresionat de eleganta simplitate a legilor ce le guvernează mişcarea. Văd în aceste legi mai mult decât lucrarea unui Matematician desăvârşit; ele poartă semnătura unui Artist desăvârşit.

Oamenii sunt adesea surprinşi când le spun că sunt Martor al lui Iehova. Uneori mă întreabă cum de cred în Dumnezeu. Reacţia lor este lesne de înţeles, întrucât majoritatea religiilor nu-şi încurajează credincioşii să ceară dovezi cu privire la învăţăturile ce le sunt predate şi nici să facă cercetări în legătură cu convingerile lor. Cu toate acestea, Biblia ne încurajează să ne folosim „capacitatea de gândire“ (Proverbele 3:21, NW). Dovezile care îndreaptă atenţia spre existenţa unui proiect inteligent în natură, precum şi dovezile biblice, îmi dau convingerea că Dumnezeu există şi că el ne ascultă rugăciunile.

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 22]

În fundal, planeta Marte: Prin amabilitatea USGS Astrogeology Research Program, http://astrogeology.usgs.gov