Salt la conţinut

Salt la cuprins

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Adâncul mării este cel mai mare habitat de pe planetă, dar şi cel mai dur . . . Cu toate acestea, el mişună de viaţă.“ — NEW SCIENTIST, MAREA BRITANIE.

În Harrisburg (Pennsylvania, SUA), într-un caz recent, un judecător al unei curţi federale a pronunţat o hotărâre potrivit căreia „predarea [existenţei unui proiect inteligent] ca alternativă la teoria evoluţiei reprezintă o încălcare a constituţiei“. — NEW YORK TIMES, SUA.

Potrivit unui sondaj efectuat în 2005, „51% dintre americani resping teoria evoluţiei“. — NEW YORK TIMES, SUA.

În iunie 2006, Harriet, o broască ţestoasă de 150 kg din insulele Galápagos, a murit la o grădină zoologică din Brisbane (Australia). La cei 175 de ani ai ei, Harriet a fost, „după câte se ştie, cel mai bătrân animal de pe planetă“. — AUSTRALIAN BROADCASTING CORPORATION.

Cercetătorii elveţieni au descoperit că unele varietăţi de porumb se apără de viermele rădăcinilor (Diabrotica virgifera virgifera) emiţând în pământ mirosuri care atrag nişte viermi minusculi din familia trichinei. Aceştia ucid larvele viermelui rădăcinilor. — DIE WELT, GERMANIA.

Calmar uriaş fotografiat

Oamenii de ştiinţă au reuşit pentru prima dată să fotografieze un calmar uriaş viu ce trăieşte în sălbăticie, în apropierea insulelor Bonin, din sudul Japoniei. De nişte cârlige au prins ca momeală mici calmari sau pulpe de crevete, iar deasupra lor au atârnat camerele foto. Se presupune că uriaşul calmar ce şi-a făcut apariţia la o adâncime de circa 900 m are o lungime de aproximativ 8 m.

„Dinozaurii au fost erbivori“

„A fost o mare surpriză pentru oamenii de ştiinţă“ să descopere că „dinozaurii au fost erbivori“, se spune într-un comunicat al The Associated Press. Descoperirea s-a făcut în urma examinării unei mostre de excremente fosilizate de sauropod găsite în India. De ce i-a surprins pe oamenii de ştiinţă descoperirea? Înainte se credea că „iarba nu a apărut decât la mult timp de la dispariţia dinozaurilor“, precizează comunicatul, şi că sauropodele „nu aveau o dentiţie cu care să poată zdrobi frunzele aspre“. Paleobotanista Caroline Stromberg, coordonatoarea echipei care a făcut descoperirea, spune: „Nimeni nu şi-ar fi închipuit că [sauropodele] se hrăneau cu iarbă“.

Cum zboară albinele?

S-a spus în glumă că proiectanţii au dovedit că albinele nu pot zbura. În aparenţă, aceste insecte „grele“, a căror bătaie din aripi e scurtă, nu ar putea să genereze o portanţă suficient de mare. Pentru a afla secretul albinelor, proiectanţii „au filmat cu o viteză de 6 000 de cadre pe secundă albine în timp ce planau“, precizează New Scientist. Tehnica albinelor a fost numită „neobişnuită“. „Aripa se mişcă înapoi, descriind un arc de cerc de 90 de grade, se răsuceşte, după care revine brusc la poziţia iniţială; iar asta se petrece de 230 de ori pe secundă. . . . E ca o elice, ale cărei pale se rotesc şi ele“, explică un membru al echipei de cercetare. Descoperirile lor i-ar putea ajuta pe proiectanţi să realizeze noi tipuri de elice şi aparate de zbor de mai mare manevrabilitate.

Şoarecii cântă

„Şoarecii cântă, iar cântecele pe care li le dedică viitoarelor partenere sunt de o complexitate ce aminteşte de cea a trilurilor păsărilor“, precizează New Scientist. Şoarecii cântă pe frecvenţe ultrasonice, cu alte cuvinte scot sunete mult prea înalte pentru a fi percepute de urechea omului. Se pare că acesta este motivul pentru care capacitatea lor a trecut neobservată până acum. Cercetătorii din St. Louis (Missouri, SUA), au descoperit că vocalizele masculilor „alcătuiesc adevărate fraze şi motive muzicale, aspecte ce se potrivesc definiţiei cuvântului «cântec»“. Această performanţă îl clasează pe şoarece într-o categorie cu totul aparte. Alte mamifere despre care se ştie că pot cânta sunt balenele, delfinii, unii lilieci şi, bineînţeles, omul.