De la cititorii noştri

Noul format al revistei Treziţi-vă! Aseară am terminat de citit numărul din ianuarie 2006 al revistei Treziţi-vă! Îmi place foarte mult noul ei format. Revista este acum o revistă de studiu, având o estetică ce îl îndeamnă pe cititor să gândească. Îndrumarea lui Iehova se vede de la un capăt la altul al revistei, contribuind la creşterea noastră spirituală.

B. N., Canada

Am 16 ani. Noile caracteristici ale revistei Treziţi-vă! ne vor fi de mare folos în studiul Bibliei. Unele articole conţin întrebări care îl ajută pe cititor să mediteze la ceea ce a citit. Îmi place să folosesc revista când îmi pregătesc temele pentru acasă. Sper că ne veţi furniza şi pe mai departe informaţii atât de frumoase şi de folositoare.

S. N., Namibia

Credinţa mă susţine în lupta cu o boală grea (ianuarie 2006) După ce am citit experienţa lui Jason Stuart, toate problemele mele mi s-au părut neînsemnate. Mi-am dat seama că Iehova preţuieşte serviciul pe care i-l aducem potrivit propriei situaţii. O admir pe soţia lui Jason pentru spiritul ei de sacrificiu şi încrederea ei în Iehova. Această experienţă îmi va rămâne mereu în inimă şi mă va ajuta să fac faţă problemelor ce vor apărea.

C. R. S., Peru

Am plâns după ce am citit povestea lui Jason, nu numai pentru că m-au impresionat suferinţele sale, dar şi pentru că, fiind Martoră a lui Iehova, sunt mândră să am un astfel de frate spiritual. Acest articol m-a ajutat să înţeleg cât de important e să ne pregătim pentru încercări, întrucât oricare dintre noi ar putea fi doborât de ‘evenimente neprevăzute’. — Eclesiastul 9:11, NW.

T. A., Ungaria

Întrucât mama a murit din cauza sclerozei laterale amiotrofice (SLA), relatarea lui Jason m-a impresionat profund. Exemplul lui m-a încurajat să dau tot ce am mai bun în serviciul meu. Îl rog pe Iehova să-i binecuvânteze în continuare pe acest frate şi pe soţia lui.

L. Z. G., Paraguay

M-a pus pe gânduri faptul că, atunci când era bine, Jason a petrecut mult timp studiind, iar aceasta l-a ajutat să-şi facă o rezervă spirituală de care să se poată folosi la nevoie. Asta mi-a întărit hotărârea de a fi mai zeloasă în studiul personal al Bibliei.

Y. M., Japonia

Tinerii se întreabă — De ce îmi fac rău singură? (ianuarie 2006) Deşi când eram tânără a trebuit să lupt împotriva dependenţei de droguri şi de alcool, cea mai dificilă problemă cu care m-am confruntat a fost aceasta: îmi făceam rău singură. Duc o luptă necontenită, însă articole ca acesta îmi dau tăria de a persevera. Nu găsesc cuvinte să-mi exprim recunoştinţa pentru astfel de articole.

E. C., Statele Unite

Automutilarea a făcut parte din viaţa mea încă din anii adolescenţei. Acum am 56 de ani. Deşi am încetat să-mi fac rău singură cu patru ani în urmă, uneori problemele mele sunt atât de mari încât tânjesc să-mi fac rău din nou. Acest articol m-a mişcat profund şi cu siguranţă că le va insufla şi altor oameni ca mine curajul de a înfrunta viaţa de zi cu zi.

De la o cititoare, Olanda

 Am 17 ani şi aş dori să vă mulţumesc pentru acest articol. Şi eu am această problemă. De curând, iar m-am tăiat singură. După aceea, m-am dus la mama şi am rugat-o să se roage cu mine. Totuşi, am învăţat că Iehova are afecţiune faţă de mine. Articolul vostru mi-a fost de mare ajutor şi îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru acesta!

N. M., Republica Cehă

„Nu se poate!“, mi-am zis când am văzut articolul. Am 18 ani şi mă rănesc singură. Durerea mă ajută să-mi înăbuş emoţiile. Nu de puţine ori simt dorinţa de a mă tortura singură şi nu ştiu cum să înving acest sentiment. Articolul a fost o mare surpriză pentru mine. Mi-au dat lacrimile şi i-am mulţumit lui Iehova. Doar în organizaţia lui Iehova poţi avea parte de o asemenea mângâiere!

A. P., Rusia

La 14 ani, am început să-mi alin durerea afectivă automutilându-mă. O dată, chiar am ajuns la spital din cauza asta. Ceea ce m-a ajutat mult să-mi ţin sub control această tendinţă a fost păstrarea unui jurnal. De asemenea, când mă simt tentată să-mi fac rău singură, îi dau telefon unei prietene înţelegătoare. Rugăciunea însă mi-a fost de mare ajutor. Iar, când mă simt nedemnă de a mă ruga, prietenii şi bătrânii creştini se roagă cu mine. Deşi e o luptă grea, am învăţat să fac faţă acestei probleme şi să accept ajutorul ce mi se oferă ca să nu mai ajung să mă rănesc singură.

N. W., Germania

În imaginea de pe prima pagină a acestui articol era reprezentată o fată smulgându-şi părul, iar în articol era menţionată „Sara“, care îşi smulgea părul pentru a se autopedepsi. Fiica mea suferă de tricotilomanie, o tulburare în care bolnavul îşi smulge părul din cap. Această tulburare are legătură cu tulburarea obsesiv-compulsională. Este cauzată de un obicei nevrotic, şi nu de dorinţa de a-şi face rău. Smulgerea părului nu duce la automutilare.

M. H., Statele Unite

„Treziţi-vă!“ răspunde: Termenul „tricotilomanie“, inventat la sfârşitul secolului al XIX-lea, se referă la o tulburare de comportament caracterizată prin dorinţa irezistibilă de smulgere a părului. Aşa cum fotografia noastră a vrut să sugereze, smulgerea părului este folosită ca modalitate de automutilare. Totuşi, aceasta nu înseamnă că oricine recurge la smulgerea compulsivă a părului intră în categoria celor ce se automutilează, despre care vorbea articolul nostru. Aşa cum subliniază cititoarea amintită mai înainte, uneori acest obicei are mai degrabă o strânsă legătură cu tulburarea obsesiv-compulsională.

În orice caz, unii specialişti spun că, pentru ca tratamentul să poată fi stabilit în funcţie de necesităţile fiecărui bolnav, trebuie să se ţină cont de motivaţia tricotilomaniei. Prin urmare, ar fi înţelept ca cei ce au această problemă să consulte un specialist pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului.

Cum aţi răspunde? (ianuarie 2006) Sunt atât de impresionată de această rubrică nouă! Întrucât îi instruim la domiciliu pe nepoţii noştri, această rubrică va fi un extraordinar supliment la lecturile lor zilnice din Biblie şi din revista Treziţi-vă! ce fac parte din temele lor pentru acasă. Vă mulţumim că vă îngrijiţi atât de mult de cei mici.

B. E., Statele Unite

Această rubrică e destul de dificilă, şi când ştiu să răspund mă bucur foarte mult! Aseară am citit pagina aceasta; mi s-a părut atât de interesantă! Când o să fiu mare, aş dori să ajut şi eu la producerea acestei reviste pentru ca şi alţii să înveţe despre Iehova!

D. H., Statele Unite

Am opt ani. Folosim această rubrică la studiul în familie. Ne place că trebuie să facem cercetări. Secţiunea „Cine sunt eu?“ e destul de grea, dar ne place pentru că ne pune la treabă. Continuaţi să faceţi această lucrare excelentă.

C. W., Statele Unite