Salt la conţinut

Salt la cuprins

Am fost un „fiu risipitor“

Am fost un „fiu risipitor“

Am fost un „fiu risipitor“

Relatare de Meros William Sunday

Deşi în copilărie am fost învăţat să-l iubesc pe Dumnezeu, la 18 ani m-am răzvrătit şi am fugit de-acasă. În următorii 13 ani am trăit ca fiul risipitor din parabola lui Isus (Luca 15:11–24). Am devenit traficant de droguri şi aproape că mi-am distrus viaţa. Daţi-mi voie să vă povestesc ce a dus la schimbarea stilului meu de viaţă şi la întoarcerea mea.

M-AM născut în 1956 într-o familie de Martori, fiind al doilea dintre cei nouă copii. Am locuit în Ilesha, un orăşel din sud-vestul Nigeriei. Tata fusese crescut în religia catolică. Totuşi, în 1945 unchiul lui i-a dat cartea Harfa lui Dumnezeu *. După ce a citit-o, tata i-a căutat pe Martorii lui Iehova. În 1946, s-a botezat. La scurt timp după aceea, s-a botezat şi mama.

Şi acum îmi amintesc cât de real era Iehova pentru mine în anii copilăriei şi cu cât zel participam la lucrarea de predicare împreună cu părinţii mei. Deşi studiam Biblia cu tata, din când în când studiam şi cu Alice Obarah, soţia supraveghetorului de circumscripţie repartizat în zona noastră. Părinţii mei voiau să devin slujitor cu timp integral. Cu toate acestea, mama a propus ca, mai întâi, să-mi termin liceul.

Totuşi, la scurt timp după ce am început şcoala, la 16 ani, am făcut o alegere neînţeleaptă legând prietenii cu colegii de şcoală, care nu respectau principiile biblice. Ce greşeală prostească! N-a trecut mult că am şi început să fumez şi să am o conduită imorală. Întrucât îmi dădeam seama că noul meu stil de viaţă nu era în armonie cu instruirea primită la întrunirile creştine, nu am mai mers la întruniri şi în lucrarea din casă în casă. Părinţii mei erau distruşi. Mie însă nu-mi mai păsa de sentimentele altora.

Plec de acasă

După doar doi ani de şcoală, mi-am părăsit casa părintească şi m-am mutat la prietenii din cartier. Mă furişam uneori în casa părinţilor, puneam mâna pe orice fel de alimente găseam şi o luam la fugă. Supărat, tata nu mi-a mai plătit taxele şcolare, sperând că aveam să mă schimb.

Tot cam în aceeaşi perioadă însă, am primit bursă. Sponsorul meu îmi trimitea din Scoţia banii pentru taxele şcolare şi uneori îmi oferea cadouri şi chiar bani. Între timp, doi dintre fraţii mei nu s-au mai asociat cu Martorii lui Iehova, provocându-le astfel o suferinţă de nedescris părinţilor mei. De câteva ori, mama m-a implorat cu lacrimi să mă întorc. Deşi mi-a fost ruşine, asta nu m-a determinat să mă schimb.

Prin marile oraşe

După ce am terminat şcoala în 1977, m-am mutat la Lagos, unde mi-am găsit un loc de muncă. Nu după mult timp însă, am făcut rost de bani prin mijloace ilegale şi mi-am cumpărat un taxi. Având acum mai mulţi bani, am început să mă droghez şi să-mi pierd timpul prin cluburi de noapte şi bordeluri. Nu după mult timp m-am plictisit de viaţa din Lagos, iar în 1981 m-am mutat la Londra. De aici m-am mutat în Belgia, unde am luat ore de franceză şi am lucrat cu jumătate de normă într-un restaurant. Cea mai mare parte a timpului mi-o petreceam însă expediind automobile şi aparatură electronică în Nigeria.

Tata a scris la filiala din Belgia a Martorilor lui Iehova şi i-a rugat pe fraţi să mă contacteze şi să încerce să înceapă un studiu biblic cu mine. Cu toate acestea, ori de câte ori veneau Martorii la uşa mea, îi refuzam. Am început să merg la o biserică unde, după serviciile religioase, se dădea de mâncare şi de băut şi se practicau diferite sporturi.

Viaţa ca traficant de droguri

În 1982, am trimis în Nigeria o maşină de lux, foarte scumpă, şi am mers în port ca să mă asigur că aceasta va trece. Întrucât Vama nigeriană a descoperit că documentul ce atesta plătirea taxei vamale era fals, am fost închis timp de vreo 40 de zile. Tata însă a plătit cauţiunea şi am fost eliberat. Întrucât aveam nevoie de bani pentru încheierea procesului, m-am întors în Belgia cu ceva marfă, între care câteva kilograme de marijuana. După ce am fost achitat, am început să fac trafic de droguri.

Când eram într-o călătorie, am fost arestat în Olanda. Cei de la Oficiul de Imigrări m-au expulzat din ţară şi m-au îmbarcat pe un avion cu destinaţia Nigeria. În avion am cunoscut alţi traficanţi cu care am format un parteneriat în comerţul cu droguri. În ianuarie 1984, m-am mutat în altă ţară africană. Întrucât ştiam franceza, limba vorbită aici, mi-am făcut numaidecât prieteni între poliţişti, soldaţi şi funcţionarii de la imigrări. În felul acesta am reuşit să importăm aici mii de kilograme de marijuana.

Arestat şi închis

Nu după mult timp, am dat din nou de necazuri. Un căpitan cu care aranjasem să-mi treacă ilegal marfa prin aeroportul din acea ţară a întârziat, iar eu am fost arestat. Jandarmii m-au bătut crunt şi m-au torturat până mi-am pierdut cunoştinţa. M-au dus la un spital şi m-au lăsat acolo, crezând că aveam să mor. Cu toate acestea, am supravieţuit, iar mai târziu am fost pus sub acuzaţie, condamnat şi închis.

Până să ies din închisoare, un prieten pe care-l rugasem să aibă grijă de locuinţa mea vânduse tot ce aveam şi se făcuse nevăzut. Ca să-mi câştig existenţa, am început imediat să vând marijuana. Totuşi, după numai zece zile am fost din nou arestat şi închis trei luni. Pe când m-am eliberat, sănătatea mi se deteriorase atât de mult încât eram la un pas de moarte. Cu toate acestea, am reuşit cumva să ajung în Lagos.

Din nou în „afaceri“

În Lagos, m-am întâlnit din nou cu câţiva dintre partenerii mei şi ne-am îndreptat spre India, unde am cumpărat heroină în valoare de 600 000 de dolari (500 000 de euro). Din Bombay (actualmente Mumbai) am ajuns în Elveţia, apoi în Portugalia şi, într-un sfârşit, în Spania. Realizam fiecare profituri destul de mari şi ne întorceam în Lagos pe căi diferite. Spre sfârşitul anului 1984, am mai vândut o încărcătură de droguri. Visul meu era să fac un milion de dolari, după care să încep o viaţă normală în Statele Unite.

În 1986, am strâns toţi banii pe care-i aveam şi am cumpărat din Lagos o anumită cantitate de heroină pură. Am dus-o în altă ţară, dar aici a ajuns pe mâna unui traficant lacom care nu mi-a mai plătit-o niciodată. De teamă c-am să-mi pierd viaţa, m-am întors în Lagos fără să spun o vorbă despre ce se întâmplase. Eram ruinat atât din punct de vedere financiar, cât şi emoţional. Pentru prima dată, am stat o clipă şi am reflectat la sensul vieţii. „De ce este viaţa mea asemenea unui carusel?“, m-am întrebat.

Mă întorc la Dumnezeu

La scurt timp după aceea, într-o noapte l-am rugat pe Iehova să mă ajute. Şi, impresionant, chiar în dimineaţa următoare doi soţi în vârstă au bătut la uşa mea. Erau Martori ai lui Iehova. I-am ascultat liniştit şi am acceptat o revistă. „Şi părinţii mei sunt Martori ai lui Iehova“, le-am spus. „Am studiat Biblia cu Alice Obarah.“

Bărbatul în vârstă, P. K. Ogbanefe, mi-a răspuns: „Ne cunoaştem bine cu soţii Obarah. Acum slujesc la filiala din Lagos“. Cei doi Martori m-au îndemnat să-i caut. Întâlnirea cu soţii Obarah m-a încurajat mult. Apoi am început un studiu biblic cu fratele Ogbanefe şi nu după mult timp am început să-mi schimb stilul de viaţă imoral. Întrucât mă drogam de mult timp, nu a fost uşor să mă eliberez din lanţurile drogurilor. Cu toate acestea, eram hotărât să fac schimbări.

Existau însă atât de multe tentaţii şi presiuni! Aşa-numiţii mei prieteni veneau la mine acasă şi îmi făceau tot felul de oferte tentante. Un timp chiar am recăzut în capcana fumatului şi a conduitei imorale. Mi-am vărsat inima înaintea lui Iehova în rugăciune. Mi-am dat seama că, întrucât prietenii din lume au fost cei care m-au dus în derivă, acum nu mă mai puteau ajuta cu nimic. Ca să progresez spiritualiceşte, mi-am dat seama că trebuia să părăsesc Lagosul. Cu toate acestea îmi era ruşine să mă întorc acasă în Ilesha. În cele din urmă însă, i-am scris tatălui meu şi fratelui meu mai mare şi i-am întrebat dacă mă primeau acasă.

Tata m-a asigurat că eram bine-venit, iar fratele meu mi-a promis că avea să mă ajute financiar. Prin urmare, la zece ani de la plecarea mea din casa părintească, m-am întors în sfârşit acasă. Am fost primit cu căldură. „Îţi mulţumesc, Iehova!“, a exclamat mama. Când a sosit acasă în seara aceea, tata mi-a spus: „Iehova te va ajuta“. S-a rugat lui Iehova alături de întreaga familie şi l-a implorat să mă ajute acum că mă hotărâsem să fac voinţa Sa.

Recuperez timpul pierdut

Am reluat studiul Bibliei şi am făcut progrese rapide. La 24 aprilie 1988 m-am botezat. Nu după mult timp, am devenit foarte activ în serviciul pentru Iehova. La 1 noiembrie 1989, am început să slujesc ca pionier, sau evanghelizator cu timp integral. În 1995, am fost invitat să urmez cursurile celei de a zecea clase a Şcolii de Instruire Ministerială din Nigeria. Apoi, în iulie 1998, am fost numit supraveghetor itinerant, vizitând congregaţiile Martorilor lui Iehova. Un an mai târziu, am primit o altă binecuvântare: am cunoscut-o pe Ruth, care a devenit soţia mea şi tovarăşa mea în lucrarea itinerantă.

Şi alţi membri ai familiei mele au progresat spiritualiceşte. Unul dintre fraţii mei, care încetase şi el să-i slujească lui Iehova, s-a întors la închinarea adevărată şi s-a botezat. Sunt fericit că tata a văzut întoarcerea noastră. El a servit cu bucurie ca slujitor ministerial până la moartea sa survenită în 1993, la vârsta de 75 de ani. Mama îi slujeşte în continuare cu zel lui Iehova în Ilesha.

Am străbătut 16 ţări din Europa, Asia şi Africa în căutare de bogăţii. Drept urmare, ‘m-am străpuns peste tot cu multe dureri’ (1 Timotei 6:9, 10). Când privesc înapoi, regret amarnic că am pierdut atât de mult timp din viaţa mea din cauza drogurilor şi a imoralităţii. Îmi pare nespus de rău pentru durerea pe care i-am pricinuit-o lui Iehova şi familiei mele. Totuşi, îi sunt recunoscător că am supravieţuit suficient de mult ca să-mi vin în fire. Sunt hotărât să-i rămân loial lui Iehova şi să-i slujesc pentru totdeauna!

[Notă de subsol]

^ par. 4 Publicată de Martorii lui Iehova. În prezent nu se mai tipăreşte.

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Când eram un adolescent răzvrătit

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

În ziua botezului

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Cu soţia mea, Ruth