Reciful-barieră din Belize — un sit intrat în patrimoniul mondial
Reciful-barieră din Belize — un sit intrat în patrimoniul mondial
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC
„Degradarea sau dispariţia unui bun al patrimoniului cultural şi natural constituie o diminuare nefastă a patrimoniului tuturor popoarelor lumii. . . . Întregii colectivităţi internaţionale îi revine sarcina de a participa la ocrotirea patrimoniului cultural şi natural de valoare universală excepţională.“ — Citat din Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural.
ÎN SPIRITUL cuvintelor de mai sus, Rezervaţia Reciful-barieră din Belize a fost inclusă în patrimoniul mondial ca sit în 1996. Astfel, are acelaşi statut ca Machu Picchu din Peru, Marele Canion din Statele Unite, Delta Dunării din ţara noastră şi alte asemenea frumuseţi naturale de pe glob. Dar de ce are acest sit o „valoare universală excepţională“?
Un patrimoniu ce merită protejat
Reciful-barieră din Belize este al doilea ca mărime din lume, după Marea Barieră de Corali din Australia, şi cel mai lung recif din emisfera vestică. El se întinde pe 300 km, paralel cu ţărmul peninsulei Yucatán, cea mai mare parte a recifului aflându-se de-a lungul coastei statului Belize (America Centrală). În afară de reciful-barieră, în realitate o serie de recife, rezervaţia mai cuprinde aproximativ 450 de insuliţe coraliere şi trei atoli, care nu sunt altceva decât recife în formă de inel, cu o încântătoare lagună la mijloc. Din această rezervaţie, şapte zone marine, în total o suprafaţă de 960 km2, sunt protejate în mod expres de Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial.
Dacă ne gândim că recifele de corali constituie habitatul unui sfert din plantele şi vieţuitoarele care trăiesc în mările şi oceanele planetei, înţelegem cât sunt de importante şi de ce trebuie ocrotite. De fapt, în privinţa biodiversităţii, ecosistemele recifelor de corali sunt întrecute doar de pădurile tropicale. Oamenii de ştiinţă lansează însă un avertisment: Dacă omul nu va face nimic pentru a stopa poluarea, sub toate formele ei, şi pentru a pune capăt turismului agresiv şi a unor activităţi distructive, cum este pescuitul cu cianură, în următorii 20–40 de ani, 70% din coralii planetei vor fi distruşi.
În Rezervaţia Reciful-barieră din Belize au fost identificate 70 de specii de corali duri şi 36 de specii de corali moi, precum şi 500 de specii de peşti. Tot aici trăiesc câteva vieţuitoare aflate pe cale de dispariţie, cum ar fi unele specii de broaşte ţestoase marine, mai exact falsa caretă, broasca ţestoasă de supă şi careta adevărată, precum şi lamantinul şi crocodilul ascuţit. Referindu-se la uluitoarea diversitate a vieţii marine din acest sit, cercetătoarea Julianne Robinson, care studiază recifele de corali, a spus: „Reciful-barieră din Belize le oferă cercetătorilor şi turiştilor deopotrivă multe ocazii unice. . . . Este unul dintre puţinele locuri unde natura mai poate fi observată în toată splendoarea ei, chiar dacă este în pericol“.
Dar ceea ce ameninţă cel mai mult existenţa sistemului recifal din Belize este procesul de „înălbire“, sau „decolorare“, prin care coralii multicolori devin albi-translucizi (vezi chenarul de la pagina 26). National Geographic News semnalează că înălbirea în masă a coralilor produsă în 1997–1998, odată cu uraganul Mitch, a dus la reducerea cu 48% a covorului de corali vii. Dar care a fost cauza acestei catastrofe? Deşi cercetările nu s-au încheiat, Melanie McField, care studiază recifele de corali, a declarat: „Această înălbire are o strânsă legătură cu creşterea temperaturii apei oceanelor. . . . Însă înălbirea mai poate fi provocată de lumina ultravioletă. Când acestea se produc simultan rezultă cea mai puternică reacţie de decolorare“. Din fericire însă, se pare că reciful din Belize se reface încetul cu încetul. *
Un paradis subacvatic
Apele limpezi care scaldă reciful din Belize au o temperatură medie de 26°C — o plăcere pentru scafandri şi scufundători! Din acest recif, 90% nu a fost încă explorat. Se poate ajunge destul de uşor la recif, situat la numai câteva sute de metri de oraşul San Pedro de pe insula Ambergris Cay. Iar la 6 km sud-est de San Pedro se află Rezervaţia Marină Hol Chan, un parc subacvatic de 8 km2, de mică adâncime, unde se poate vedea un canal prin recif.
Însă, pentru iubitorii de scufundări, unul dintre cele mai frumoase locuri de pe planeta noastră este Blue Hole (Gaura Albastră), zonă intrată şi ea în patrimoniul mondial şi situată la circa 100 km de partea continentală a statului Belize, pe Lighthouse Reef (Reciful farului). Ea a devenit celebră în urma expediţiei din 1970 a oceanografului francez Jacques-Yves Cousteau cu nava de cercetări Calypso. Pe o mare ca turcoazul, Blue Hole se remarcă prin albastrul ei închis. În realitate, este o fântână carstică înecată de tip cenotă, sau o dolină de calcar, mărginită de corali vii; are cam 300 m diametru şi coboară în adâncuri până la mai bine de 120 m. Înainte ca nivelul apei mării să crească, nu era decât o grotă subterană uscată, al cărei tavan s-a prăbuşit. Pereţii coboară până la o adâncime de 35 m. Deodată, în faţa ochilor apar nişte formaţiuni uriaşe de stalactite, priveliştea subacvatică fiind de o frumuseţe ce-ţi taie respiraţia. Vizibilitatea este de până la 60 m. În afară de rechini, în această gaură albastră nu trăiesc prea multe vieţuitoare. Întrucât aici scufundarea necesită decompresie, nu este recomandată începătorilor. Totuşi, în apele limpezi din jurul coralilor se pot face scufundări cu mască şi tub de respirat.
În apropiere se găseşte Half Moon Cay, unul dintre cele şapte locuri din zonă intrate în patrimoniul mondial. Este o insulă-rezervaţie pentru o specie rară: corbul de mare cu picioare roşii (Sula sula). Tot aici trăiesc însă 98 de alte specii de păsări. Cei ce fac scufundări în apele de lângă Half Moon Cay Wall se pot bucura de privelişti spectaculare: un zid subacvatic acoperit de frumoşi corali moi, care coboară până la adâncimi de 1 000 m.
Aşa cum am văzut în scurta noastră vizită la Reciful-barieră din Belize, există motive întemeiate ca această comoară să fie păstrată, pentru ca şi generaţiile viitoare să admire minunăţiile de aici. Pierderea acesteia ar însemna cu adevărat „o diminuare nefastă a patrimoniului tuturor popoarelor“.
[Notă de subsol]
^ par. 9 Probabil că pe plan local nu se pot face prea multe în legătură cu fenomenul încălzirii globale care a dus la creşterea temperaturii apei mărilor, dar includerea recifului pe lista patrimoniului mondial i-a conştientizat pe locuitorii din Belize că trebuie să treacă la acţiune pentru a proteja reciful.
[Chenarul/Fotografiilor de la pagina 26]
Înălbirea coralilor
Un recif este un zid viu alcătuit din colonii de vieţuitoare carnivore numite polipi coraligeni, care au un strat exterior dur din carbonat de calciu, sau calcar. Coralii trăiesc pe acumulările de schelete ale generaţiilor anterioare. În ţesutul polipilor trăiesc nişte alge microscopice (zooxanthellaea), aflându-se într-o relaţie simbiotică. Algele le oferă polipilor oxigen şi substanţe nutritive şi absorb dioxidul de carbon eliberat de aceştia. Sensibili la schimbările de temperatură ale apei, polipii expulzează algele când temperatura creşte, ceea ce duce la pierderea pigmentului, adică a clorofilei, şi se decolorează. În această stare, coralii sunt vulnerabili la boli şi pot muri. Totuşi, recifele de corali sunt rezistente şi se pot reface când sunt protejate.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 23]
Fundalul: Copyright © 2006 Tony Rath Photography – www.trphoto.com
[Harta de la pagina 23]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Mexic
BELIZE
Marea Caraibilor
Oceanul Pacific
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Belize şi reciful lung de 300 km văzute din satelit
[Legenda fotografiei de la pagina 24]
Rendezvous Cay
[Provenienţa fotografiei]
©kevinschafer.com
[Legenda fotografiei de la pagina 24]
Falsa caretă
[Legenda fotografiei de la paginile 24, 25]
Blue Hole din Lighthouse Reef s-a născut în urma prăbuşirii tavanului unei grote de calcar
[Provenienţa fotografiei]
©kevinschafer.com
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Reciful-barieră din Belize constituie habitatul a 500 de specii de peşti
[Provenienţa fotografiei]
Imaginea din medalion: © Paul Gallaher/Index Stock Imagery
[Provenienţa fotografiilor de la pagina 23]
Imagine din satelit: NASA/The Visible Earth (http://visibleearth.nasa.gov/); scafandri: © Paul Duda/Photo Researchers, Inc.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]
Copyright © Brandon Cole