Să facem cunoştinţă cu prietena grădinarului — Buburuza!

DE LA CORESPONDENTUL DIN MAREA BRITANIE

ÎN MAREA BRITANIE, această micuţă insectă colorată este cunoscută sub numele de ladybird, care înseamnă pasărea doamnei. În ţara noastră, i se spune buburuză sau mămăruţă. Deşi gândacii nu se numără printre insectele noastre preferate, buburuzele fac excepţie, fiind, de obicei, privite cu drag. Ele îi fascinează pe copii, iar grădinarii şi agricultorii le primesc cu braţele deschise. De ce sunt ele atât de îndrăgite?

De ce sunt îndrăgite

În general, buburuzelor le place la nebunie să mănânce afide, sau păduchi-de-plante (vezi fotografia din stânga), nişte insecte minuscule, cu corpul moale, care devorează culturile din grădini şi de pe câmp. Unele buburuze adulte pot consuma în timpul vieţii lor mii de afide; chiar şi larvele lor au mare poftă de mâncare. În plus, buburuza se hrăneşte cu multe alte insecte dăunătoare. Există specii care se ospătează chiar cu diverse ciuperci ce atacă plantele. Prin urmare, nu ne miră de ce grădinarii şi agricultorii îndrăgesc buburuza!

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, păduchele australian (Icerya purchasi) a fost adus întâmplător în California (SUA). Acest dăunător s-a înmulţit aşa de repede, încât ameninţa să distrugă toate livezile de citrice şi industria aferentă. Ştiind că, în ţara lui de origine, acest păduche nu punea în pericol culturile, un entomolog a mers în Australia să-i caute duşmanul natural. Acesta era gândacul Rodolia cardinalis, din familia buburuzelor. Au fost aduse în California cu vaporul circa 500 de exemplare, iar într-un an păduchele aproape că dispăruse. Astfel livezile de citrice au fost salvate.

Un an din viaţa unei buburuze

Micuţele buburuze, atât de îndrăgite, sunt fie rotunde, fie ovale, corpul lor având formă semisferică. Deşi au o nepotolită poftă de mâncare, majoritatea nu depăşesc 12 mm în lungime. Delicatele aripi posterioare cu care zboară sunt acoperite de elitre, aripi tari lucioase, cu modele colorate, după care recunoaştem buburuzele. Când insecta vrea să zboare, elitrele se deschid în sus, şi astfel ea poate da din aripi. Deşi, în general, buburuzele sunt cunoscute ca fiind roşii cu puncte negre, cele aproximativ 5 000 de specii se diferenţiază printr-o varietate de combinaţii de culori. Unele sunt portocalii sau galbene cu puncte negre. Altele sunt negre cu puncte roşii. Există şi buburuze fără puncte, iar unele au dungi sau pătrăţele cum sunt cele de pe tabla de şah.

Ciclul de viaţă al multor specii nu durează mai mult de un an. Iarna, exemplarele adulte hibernează în locuri uscate, ferite. Când vremea se încălzeşte, ele se trezesc şi încep să zboare în căutare de plante pline de afide. După împerechere, femela depune pe partea de dedesubt a unei frunze, lângă o rezervă bună de afide, un ciorchine de ouă galbene minuscule (vezi fotografia din dreapta). Din fiecare ou iese o larvă cu şase picioare care seamănă mai mult cu un mic aligator fioros (vezi fotografia din stânga,  de pe pagina anterioară, centru jos), din care nu te-ai aştepta să iasă o buburuză. Întrucât mănâncă întruna afide, larva creşte în scurt timp aşa de mult că nu mai încape în piele, iar după ce năpârleşte de mai multe ori, se prinde de o plantă şi produce învelişul de pupă. În interiorul pupei, larva continuă să crească, până când în final iese adult. La început are corpul moale şi fără culoare şi de aceea rămâne pe plantă până când acesta i se întăreşte. Punctele caracteristice apar într-o singură zi.

Duşmanii nu vor să aibă de-a face cu colorata buburuză. Când este ameninţată, buburuza împroaşcă de la încheieturi un lichid galben, urât mirositor şi cu un gust îngrozitor. Prădătorii, cum ar fi păsările sau păianjenii, nu uită niciodată prima lor întâlnire cu buburuza. Culorile ei vii le amintesc mereu de neplăcuta întâlnire!

O buburuză care dă multă bătaie de cap

O specie de buburuză, iniţial folosită la combaterea dăunătorilor, se dovedeşte a fi ea însăşi un fel de dăunător. Harmonia axyridis, numită şi buburuza asiatică multicoloră, trăieşte în pace alături de alte specii de buburuze în habitatul ei natural din nord-estul Asiei. Întrucât se ştia că are o poftă de mâncare ieşită din comun hrănindu-se nu numai cu afide, ci şi cu alţi dăunători ai plantelor, această buburuză a fost introdusă recent în America de Nord şi în Europa. Din nefericire însă, ea a ajuns o ameninţare pentru buburuzele de aici mâncându-le toată mâncarea. Mai grav, când sursa ei de hrană preferată se epuizează şi pentru că nu are duşmani naturali, flămânda insectă începe să devoreze buburuzele indigene şi alte insecte folositoare agriculturii. Entomologii sunt îngrijoraţi cu privire la viitorul buburuzelor, prezicând chiar dispariţia unor specii. În plus, această buburuză asiatică devine tot mai nepopulară deoarece se înfruptă cu lăcomie din fructele coapte, gata de cules, şi pentru că toamna, ca să scape de frigul iernii, invadează casele.

Există alte câteva specii de buburuză care se hrănesc cu importante plante de cultură în loc de insecte dăunătoare agriculturii. Din fericire însă, marea majoritate sunt o bucurie pentru grădinari.

Invitaţi-le în grădină!

Cum puteţi atrage buburuzele în grădina voastră? Plantele cu flori sunt o sursă îmbietoare de polen şi nectar. Un petic de pământ plin de buruieni, dar şi o farfurie cu apă pot fi o ispită pentru ele. Dacă este posibil, nu folosiţi pesticide. Câteva frunze moarte lăsate pe plante ori pe sol în timpul iernii le pot oferi buburuzelor locuri plăcute de hibernare. Nu striviţi orice gândăcel sau ouă pe care le găsiţi în grădină. Aţi putea ucide chiar următoarea generaţie de buburuze!

Nu uitaţi că veţi putea ţine dăunătorii departe de grădină, fără a apela la pesticide, cu ajutorul doar a câtorva dintre aceste drăgălaşe insecte. Dacă veţi avea grijă de ele, vă vor răsplăti. Buburuzele sunt o dovadă, printre multe altele, a înţelepciunii Creatorului, aşa cum a spus şi psalmistul: „Cât de multe sunt lucrările tale, o, Iehova! Pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de operele tale!“ — Psalmul 104:24.

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 16]

Sus: © Waldhäusl/Schauhuber/Naturfoto-Online; cele două fotografii din stânga: Scott Bauer/Agricultural Research Service, USDA; în mijloc: Clemson University – USDA Cooperative Extension Slide Series, www.insectimages.org; ouăle: Bradley Higbee, Paramount Farming, www.insectimages.org

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 17]

Stânga: Jerry A. Payne, USDA Agricultural Research Service, www.insectimages.org; a doua fotografie din stânga: Whitney Cranshaw, Colorado State University, www.insectimages.org; a treia fotografie din stânga: Louis Tedders, USDA Agricultural Research Service, www.insectimages.org; a patra fotografie din stânga: Russ Ottens, The University of Georgia, www.insectimages.org; buburuze pe o frunză: Scott Bauer/Agricultural Research Service, USDA