Un rege în căutarea înţelepciunii

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

VEACUL al XIII-lea a fost marcat de intoleranţă şi de violenţă oarbă. Europa era răvăşită de cruzimile Inchiziţiei şi de ororile Cruciadelor. Chiar în această eră sângeroasă, un rege spaniol a încercat să trezească la raţiune lumea din timpul său. Cine a fost acest rege? Alfonso al X-lea, supranumit Alfonso cel Înţelept.

Despre acest rege se spune că a avut un rol de seamă în marea deşteptare culturală din vremea sa, numită uneori şi „renaşterea veacului al XIII-lea“. El a adus în Spania, de pe meleaguri îndepărtate, bogăţii de cunoştinţe. Regele era atras îndeosebi de artă, istorie, drept şi ştiinţă. Interesul său deosebit pentru aceste domenii a marcat profund cultura Spaniei şi a întregii Europe. Şi mai semnificativ este însă că strădaniile sale de a promova cultura au dus la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia.

Alfonso a avut o contribuţie însemnată la înfiinţarea unei academii unde învăţaţi evrei, musulmani şi „creştini“ colaborau îndeaproape. Pentru a le uşura munca, regele a creat şi a finanţat una dintre primele biblioteci de stat din lume.

Alfonso însuşi lucra neobosit la redactarea şi compilarea unei serii întregi de lucrări de justiţie, ştiinţă şi istorie. Încuraja dezvoltarea literaturii şi a poeziei, domenii în care, după cum o dovedesc cu prisosinţă faimoasele sale cantigas *, el însuşi strălucea. Acestea erau compuse în gallego (galiciană), limbă folosită la vremea aceea pentru a scrie compoziţiile în versuri.

Şcoala de traducători

Alfonso a finanţat Şcoala de traducători din Toledo. „Regele alegea traducătorii şi lucrările ce urmau a fi traduse“, arată cartea La Escuela de Traductores de Toledo (Şcoala de traducători din Toledo). „El verifica traducerile, încuraja discuţiile erudite şi finanţa redactarea de noi tratate.“

Erudiţii din Toledo au început să traducă multe lucrări din arabă. Învăţaţii musulmani traduseseră deja în arabă cele mai de seamă lucrări greceşti, indiene, persane şi siriene. Datorită acestui tezaur de cunoştinţe, învăţaţii musulmani îmbogăţiseră domenii ca matematica, astronomia, istoria şi  geografia. Şcoala din Toledo s-a străduit şi ea să valorifice aceste cunoştinţe. Cum? Traducând lucrări importante din arabă în latină şi în spaniolă.

Vestea despre realizările erudiţilor din Toledo s-a dus şi pe alte meleaguri. Învăţaţi de la universităţile din nordul Europei au venit în număr mare la Toledo. Acest climat a fost propice progresului ştiinţific şi literar din Occident. De fapt, vastul proiect de traducere a pregătit calea Renaşterii.

Datorită strădaniilor traducătorilor din Toledo, medicii au putut citi lucrările medicale ale lui Galenus, Hipocrate şi Avicenna. Canonul medicinei, redactat de Avicenna, a slujit drept manual de medicină în universităţile din Occident până în secolul al XVII-lea. Astronomii puteau citi lucrările lui Ptolemeu şi puteau folosi trigonometria arabă şi tabelele astronomice ale lui al-Khwārizmī. *

Alfonso dorea ca aceste traduceri să fie înţelese de oameni. Graţie iniţiativei sale, limba spaniolă a devenit mijloc de exprimare a ideilor ştiinţifice şi literare. Proiectul iniţiat de Alfonso a avut un rol  de seamă în schimbarea concepţiei larg-răspândite că latina era limba elitei.

Biblia Alfonsina

Experienţa câştigată de erudiţii din Toledo în timpul traducerii acelor opere s-a dovedit de mare folos când Alfonso a ordonat traducerea în spaniolă a unor fragmente din Biblie. Potrivit cuvintelor istoricului spaniol Juan de Mariana, regele a finanţat traducerea acelor porţiuni din Biblie în speranţa că limba va fi cizelată, iar vocabularul îmbogăţit. Nu încape îndoială că acea traducere timpurie a Bibliei a avut o contribuţie însemnată la dezvoltarea limbii spaniole.

Regele socotea Biblia de mare preţ în educarea oamenilor. El a scris în prologul la Crónica de España: „Cum ne ajută Sfintele Scripturi? Prin relatările instructive despre crearea lumii, despre patriarhi, . . . despre profeţita venire a Domnului nostru Isus Cristos, despre patimile sale, despre învierea şi înălţarea sa la cer“.

Regele a supravegheat şi pregătirile în vederea realizării unui proiect literar ambiţios, pe care l-a numit General Estoria. Acesta cuprindea o traducere în spaniolă a unor fragmente din Scripturile ebraice. (Mai târziu au fost adăugate porţiuni traduse din Scripturile greceşti.) Acest proiect impresionant, cunoscut sub numele de Biblia Alfonsina, a fost cea mai mare lucrare de acest fel realizată în Evul Mediu. Ea a fost copiată în mai multe exemplare şi a fost tradusă parţial în portugheză şi în catalană.

Moştenirea lăsată de Alfonso

Manuscrisele medievale de pe vremea lui Alfonso au păstrat vii Scripturile într-o epocă de negură spirituală. Graţie acestor traduceri, oamenii au început să-şi dorească Biblia în limba lor. În următoarele două secole au fost realizate alte traduceri în spaniolă ale Bibliei.

Inventarea tiparului şi munca neobosită a traducătorilor Bibliei, care au trăit în veacul al XVI-lea în Spania şi în alte ţări europene, au dus mai departe lucrarea începută de Alfonso şi de cei din timpul său. Oameni din întreaga Europă au avut, în cele din urmă, o Biblie în propria limbă. Deşi domnia lui Alfonso al X-lea a fost marcată de războaie şi revolte, setea lui de cunoaştere a dus la răspândirea înţelepciunii divine.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 14]

TRADUCERI SPANIOLE TIMPURII ALE BIBLIEI

Alfonso al X-lea nu a fost cel dintâi care a inclus în lucrările sale traduceri în spaniolă din Sfintele Scripturi. Cu câţiva ani înainte, Hermannus Alemannus, un traducător de la Şcoala din Toledo, tradusese Psalmii din ebraică în spaniolă. În plus, în zorii veacului al XIII-lea, a fost tradusă Biblia medieval romanceada Prealfonsina (Biblia medievală prealfonsină). (Vezi imaginea din stânga.) Această lucrare a fost socotită cea mai veche traducere integrală a Bibliei în limba spaniolă. Nu încape îndoială că ea a influenţat traducerea Bibliei, finanţată câţiva ani mai târziu de Alfonso al X-lea.

Despre Biblia prealfonsină, eruditul Thomas Montgomery spune: „Traducătorul acestei Biblii a realizat o operă admirabilă: informaţia este exactă, iar limbajul elegant. Această versiune urmează cu scrupulozitate sensul Vulgatei, dar nu preia foarte mulţi termeni sau expresii din vocabularul latinesc. Limbajul este simplu şi clar, pe înţelesul omului de rând, care nu ştia atât de bine latineşte“.

[Provenienţa fotografiei]

Biblia: Patrimonio Nacional. Real Biblioteca de El Escorial

[Legenda fotografiei de la paginile 12, 13]

Statuia lui Alfonso al X-lea la intrarea în Biblioteca Naţională Spaniolă, Madrid

[Legenda fotografiilor de la pagina 13]

Regele alături de traducători din Toledo (deasupra); caligrafii săi (dedesubt); Evanghelia după Luca în „Biblia Alfonsina“ (jos)

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 13]

Toate fotografiile cu excepţia celei ce înfăţişează statuia lui Alfonso al X-lea: Oronoz