La umbra unui uriaş adormit

Vulcanii au fost întotdeauna învăluiţi în mister. Ei pot fi inactivi secole la rând, rămânând cufundaţi ca într-un somn adânc. Când se trezesc pe neaşteptate, ei devin protagoniştii unui spectacol impresionant, al cărui final însă este tragic. În câteva minute, erupţia unui vulcan poate distruge o întreagă regiune şi poate curma nenumărate vieţi.

NIMENI nu contestă că vulcanii sunt periculoşi. Cel puţin în ultimele trei secole, ei au răpus sute de mii de vieţi. Este adevărat că cei mai mulţi dintre noi trăiesc departe de aceşti uriaşi adormiţi. Cu toate acestea, milioane de oameni locuiesc în apropierea unor vulcani activi. De exemplu, capitala Ecuadorului, Quito, se află la mică distanţă de Pichincha, un vulcan situat în nord-vestul oraşului. Muntele Popocatepetl, al cărui nume înseamnă în limba aztecă „Muntele care fumegă“, se află la aproximativ 60 de kilometri de Ciudad de Mexico. Marile oraşe Auckland, din Noua Zeelandă, şi Napoli, din Italia, se găsesc la poalele unor vulcani. În total, milioane de oameni trăiesc cu teama că forţe din inima pământului ar putea trezi cu un vuiet puternic un uriaş adormit.

Un uriaş periculos

Locuitorii oraşului Napoli trăiesc de aproape 3 000 de ani la poalele muntelui Vezuviu. Acest munte se află la doar 11 kilometri de oraş şi este, de fapt, un con în interiorul străvechiului Monte Somma. Vezuviul este considerat unul dintre cei mai periculoşi vulcani. Întrucât rădăcinile lui ajung sub nivelul mării, muntele este mult mai mare decât pare.

De-a lungul timpului, Vezuviul a erupt de multe ori. De exemplu, de la istorica erupţie din 79 e.n., care a distrus oraşele Pompei şi Herculanum, el a mai erupt de peste 50 de ori. În timpul devastatoarei erupţii din anul 1631, vulcanul a luat un tribut de circa 4 000 de vieţi omeneşti. Atunci a intrat în uz cuvântul „lavă“, provenit din latinescul labi, care înseamnă „a aluneca“, şi se referă la torentele de lavă care curg pe versanţii abrupţi ai Vezuviului.

Veacuri la rând, Vezuviul a continuat să clocotească. În 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vulcanul a erupt, întâmpinând trupele Triplei Alianţe cu nori de cenuşă. Oraşele din apropiere, Massa şi San Sebastiano, au fost acoperite de cenuşă ca, de altfel,  şi renumitul funicular, ajuns celebru datorită cântecului popular italian „Funiculì, funiculà“.

Astăzi, locuitorii oraşului Napoli par să-şi trăiască viaţa fără să dea vreo importanţă pericolului care-i pândeşte la tot pasul. Turiştii sunt fascinaţi de monumentele istorice şi arhitecturale. Magazinele şi cafenelele freamătă de viaţă, iar apele care scaldă Golful Napoli sunt brăzdate de ambarcaţiuni albe. Vezuviul continuă să fie o atracţie, fiind considerat mai mult un prieten decât un periculos uriaş adormit.

Auckland — un oraş al vulcanilor

Oraşul-port Auckland, din Noua Zeelandă, este presărat cu multe conuri vulcanice. Într-adevăr, cei peste un milion de locuitori trăiesc printre cei 48 de vulcani mici. Fostele depresiuni vulcanice formează două porturi, unde insulele au luat naştere în urma activităţii vulcanice. Insula care se vede cel mai bine de pe uscat este Rangitoto şi s-a născut acum 600 de ani. Ea se înalţă din apă, având o formă asemănătoare cu a Vezuviului. La naşterea insulei, un sat învecinat locuit de maori a fost îngropat în cenuşă.

Locuitorii oraşului Auckland au învăţat să trăiască în apropierea vulcanilor. Conul  vulcanic Maungakiekie se află în prezent în centrul oraşului Auckland. Pe locul lui există acum un parc public şi o fermă de oi. Acolo unde cândva erau vulcani, acum se găsesc lacuri, parcuri sau terenuri de sport şi, de ce nu, chiar şi un cimitir. Mulţi oameni preferă să locuiască pe versanţii vulcanilor, de unde au o minunată panoramă.

Când zona în care se află acum oraşul Auckland a fost populată, mai întâi de maori, iar apoi de europeni, cu 180 de ani în urmă, se cunoşteau puţine lucruri despre vulcanii de aici. Oamenii au văzut că era o zonă accesibilă, lângă mare, cu sol fertil, specific solurilor vulcanice din alte părţi ale lumii. În Indonezia, una dintre regiunile cele mai renumite pentru producţia de orez se află la poalele unor vulcani activi. Solul celor mai bune terenuri agricole din vestul Statelor Unite este în mare parte de origine vulcanică. În condiţii prielnice, vegetaţia de pe un teren îngropat în lavă se poate reface în mai puţin de un an de la erupţie.

Sisteme de avertizare eficiente

Mulţi poate că se întreabă: „Nu este riscant să trăieşti lângă un vulcan?“ Bineînţeles că este. Totuşi, oamenii de ştiinţă sunt capabili să monitorizeze cu multă atenţie activitatea seismică şi vulcanică. De exemplu, Institutul Geological Survey din Statele Unite monitorizează vulcanii activi de pe tot pământul, inclusiv pe cei din Napoli şi Auckland, unde sunt stabilite planuri de acţiune în caz de erupţie. Cu ajutorul sateliţilor Sistemului de Poziţionare Globală şi a reţelelor de seismometre, vulcanologii pot detecta 24 de ore din 24 mişcările magmei sau ale rocilor topite.

Vezuviul este permanent monitorizat. Dând dovadă de multă precauţie, autorităţile italiene au întocmit planuri de acţiune în cazul unei erupţii vulcanice de magnitudinea erupţiei care a avut loc în 1631. Specialiştii spun că cei ce locuiesc în zonele cele mai periculoase pot fi avertizaţi şi evacuaţi înainte ca erupţia propriu-zisă să aibă loc.

Oraşul Auckland se află într-o zonă pe care vulcanologii o numesc câmp vulcanic monogenetic. Aceasta înseamnă că, în loc să se trezească la viaţă un vulcan, s-ar putea forma unul nou, într-un alt loc. Specialiştii spun că aceasta s-ar putea întâmpla numai după o perioadă în care au loc cutremure, perioadă care ar putea dura între câteva zile şi câteva săptămâni.  Avertismentele date de cutremure le permit oamenilor să se refugieze în timp util într-o zonă sigură.

Să nu ignorăm pericolele!

Deşi monitorizarea vulcanilor este o misiune foarte importantă, aceasta nu ajută la nimic dacă nu se acordă atenţie avertismentelor. În 1985, autorităţile din Armero, Columbia, au fost avertizate cu privire la eruperea iminentă a vulcanului Nevado del Ruiz. Deşi muntele a dat un avertisment foarte clar, vuietul lui auzindu-se de la circa 50 de kilometri, oamenilor li s-a spus să rămână calmi. Peste 21 000 de persoane au murit acoperite de torentele de noroi care au înghiţit oraşul.

Cu toate că astfel de catastrofe au loc rar, perioadele de acalmie dintre erupţii sunt propice cercetărilor şi pregătirilor. Aşadar, monitorizarea continuă a vulcanilor, pregătirea adecvată şi instruirea populaţiei contribuie la diminuarea riscurilor la care sunt expuşi cei ce locuiesc la poalele unui uriaş adormit.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 16]

FIŢI PREGĂTIŢI!

Sunteţi pregătiţi pentru un dezastru natural? Fiţi conştienţi de riscurile pe care le prezintă zona în care locuiţi. Fixaţi dinainte locul unde vă veţi întâlni cu membrii familiei, dacă nu sunteţi împreună, şi pe cine veţi anunţa cu privire la locul unde vă aflaţi. Păstraţi la îndemână proviziile pentru situaţii de urgenţă. Vă puteţi lua, printre altele, mâncare şi apă, o trusă de prim ajutor, îmbrăcăminte, un aparat de radio, lanterne rezistente la apă şi baterii de rezervă. Luaţi suficiente provizii, care să vă ajungă mai multe zile.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Turişti care se plimbă lângă craterul principal al Vezuviului

[Provenienţa fotografiei]

©Danilo Donadoni/Marka/age fotostock

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Napoli, în faţa muntelui Vezuviu

[Provenienţa fotografiei]

© Tom Pfeiffer

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Impresia unui artist despre marea erupţie din 79 e.n., care a distrus oraşele Pompei şi Herculanum

[Provenienţa ilustraţiei]

© North Wind Picture Archives

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Rangitoto, una dintre numeroasele insule vulcanice ale Aucklandului

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Sus şi în dreapta: muntele Popocatepetl, Mexic

[Provenienţa fotografiilor]

AFP/Getty Images

Jorge Silva/AFP/Getty Images

[Provenienţa fotografiei de la pagina 14]

USGS, Cascades Volcano Observatory