Ajutaţi-i pe tineri să-i rămână fideli lui Dumnezeu

LUMEA, cu moda şi stilurile de viaţă pe care le promovează, este într-o continuă schimbare. Datorită în principal tehnologiei moderne, în prezent aceste schimbări sunt şi mai evidente. Ceea ce ieri era la modă, azi nu mai e la modă. Aceste schimbări rapide îşi lasă amprenta mai cu seamă asupra tinerilor.

O revoluţie socială

În ultimii ani, tehnologia a dat scânteia unei revoluţii care a avut efecte profunde asupra tinerilor. De pildă, în multe ţări mobilul şi calculatorul au devenit indispensabile în universul social al adolescentului de azi. Site-urile de social networking au deschis o mulţime de posibilităţi. „Dacă în viaţa reală poate că nu ai prieteni, online poţi să ai sute“, spune o tânără de 19 ani din Australia.

Puţini sunt cei care neagă foloasele mobilului şi ale Internetului. Mulţi însă devin dependenţi de ele. Profesorul universitar Donald Roberts spune că unii studenţi „nu rezistă să nu vorbească la telefon în cele câteva minute de pauză dintre cursuri. Parcă nu se simt bine dacă nu vorbesc cu cineva. E ca şi cum ar zice: «Nu suport liniştea!»“.

Unii tineri recunosc că sunt dependenţi. „Am devenit total dependentă de instant messaging şi de telefonul celular, pentru că aşa ţin legătura cu prietenii“, spune Stephanie, care are 16 ani. „Cum ajung acasă, intru pe net şi stau online . . . uneori până pe la 3 dimineaţa.“ Factura telefonică lunară a lui Stephanie este undeva între 80 şi 400 de euro. „Numai pentru depăşirile de credit le datorez părinţilor peste 1 500 de euro. Cu toate astea, m-am obişnuit atât de mult cu mobilul încât nu aş putea trăi normal fără să-l am la mine.“

Problemele pe care le ridică acest tip de dependenţă nu sunt doar de natură financiară. Făcând un studiu asupra vieţii de familie, antropologa Elinor Ochs a descoperit că, deseori, la sosirea de la serviciu a unuia dintre parteneri, celălalt partener şi copiii erau atât de absorbiţi de ceea ce făceau în acel moment, încât de două ori din trei nici măcar nu răspundeau la salut! Ochii nici nu li se desprindeau de aparatul lor electronic. „Am observat, de asemenea, cât de greu le este părinţilor să pătrundă în universul copilului“, afirmă Elinor Ochs. Pe parcursul studiului s-a mai constatat că astfel părinţii se îndepărtează de copiii lor, se retrag când îi văd absorbiţi de ceea ce fac.

 Sunt site-urile de social networking inofensive?

Mulţi părinţi şi pedagogi sunt îngrijoraţi pentru că tinerii petrec foarte mult timp vizitând aşa-numitele social networks. Acestea sunt site-uri Internet care le permit membrilor să creeze pagini web pe care să pună fotografii, imagini video şi jurnale, numite bloguri.

Una dintre atracţiile acestor site-uri este că le permit membrilor să ţină legătura cu prietenii. În plus, crearea unei astfel de pagini web îi permite unui tânăr să-şi exprime identitatea, „să spună şi el ce are de zis“. Întrucât adolescenţa este o perioadă în care înveţi să te cunoşti pe tine însuţi, îţi dezvălui sentimentele şi implicit mişti inima celorlalţi, e lesne de înţeles de ce astfel de site-uri îi atrag pe adolescenţi.

Există însă o problemă: unii indivizi se prezintă pe site aşa cum ar vrea să fie, nu cum sunt în realitate. „Un coleg de clasă zice că are 21 de ani şi că locuieşte în Las Vegas“, spune un adolescent de 15 ani. Ambii tineri locuiesc, de fapt, la circa 1 600 km distanţă de acel oraş american.

O minciună de genul acesta nu este ceva neobişnuit. „Poţi face orice pe net“, mărturiseşte o tânără de 18 ani din Australia. „Poţi deveni o persoană cu totul diferită, pentru că nimeni nu te cunoaşte. Te simţi încrezător. Poţi inventa lucruri care să te facă să pari mai interesant. Poţi pune poze cu tine purtând o îmbrăcăminte pe care în viaţa reală nu ai purta-o sau făcând lucruri pe care în mod normal nu le-ai face. Poţi scrie lucruri pe care, probabil, nu le-ai spune nimănui în faţă. Simţi că poţi să spui şi să faci orice, fără să fi tras la răspundere. Nimeni nu ştie cine eşti în realitate.“

Ca orice alt mijloc de comunicare, şi site-urile de social networking au atât părţi bune, cât şi părţi rele. Părinţi, ştiţi ce fac online copiii voştri? Sunteţi siguri că îşi folosesc cu înţelepciune timpul (Efeseni 5:15, 16)? * Folosind greşit Internetul, tinerii se expun la o mulţime de pericole deloc neglijabile. Care sunt unele dintre acestea?

Latura întunecată a ciberspaţiului

Anonimatul pe care-l asigură Internetul poate face din acest spaţiu un adevărat teren de vânătoare pentru pedofili. Dacă divulgă informaţii personale sau sunt de acord să întâlnească o persoană cu care corespondează, tinerii pot cădea în capcană fără să-şi dea seama. Potrivit cărţii Parenting 911, unii susţin că „copiii sunt mult mai expuşi violenţei şi  abuzurilor în propria casă şi pe terenul de joacă. Cu toate acestea, pentru majoritatea părinţilor nu e nimic mai oribil decât ca pedofilii să pătrundă în locuinţa lor prin ecranul computerului şi să pângărească inocenţa copiilor lor“.

Tehnologia comunicaţiei a fost exploatată şi în alte feluri. Unii tineri practică aşa-numita „ciberagresivitate“, ce constă în permanente tachinări, ostracizări, hărţuieli şi ameninţări online. Unele site-uri web au fost create doar cu scopul de a umili pe cineva, iar unele servicii e-mail, chat room-uri şi alte spaţii de acest gen au devenit mijloace de răspândire a calomniilor. Coordonatoarea unui grup de siguranţă online este de părere că circa 80% dintre copiii între 10 şi 14 ani au fost direct sau indirect afectaţi de ciberagresivitate.

Este adevărat, agresivitatea nu este ceva nou. Totuşi, în prezent zvonurile, bârfa şi calomnia „ajung“ mult mai departe şi infinit mai repede, îmbrăcând adesea şi forme pline de răutate. În unele cazuri, indivizi lipsiţi de scrupule au folosit telefoane mobile cu cameră incorporată pentru a face fotografii ori a înregistra secvenţe video jenante poate dintr-un vestiar sau dintr-un duş. Imaginile au fost puse apoi pe Internet şi trimise multor curioşi, nerăbdători să le devoreze.

Tendinţe îngrijorătoare

Situaţii asemănătoare celor prezentate mai înainte au determinat Ministerul Justiţiei şi Siguranţei Publice din New Jersey (SUA) să trimită scrisori părinţilor şi tutorilor îndemnându-i „să-şi ofere sprijinul în combaterea folosirii greşite a Internetului de către copii, atât în incinta, cât şi în afara şcolii“. Scrisoarea sublinia îngrijorarea deosebită în legătură cu dezvăluirea online a unor informaţii şi imagini personale. Site-urile care furnizează astfel de detalii au un efect de magnet asupra tinerilor şi adulţilor fără pic de ruşine. „Părinţi“, îndemna scrisoarea, „trebuie să ştiţi că îngrijorările privitoare la aceste chestiuni sunt cât se poate de întemeiate. Îi puteţi ocroti pe copiii voştri informându-vă şi implicându-vă mai mult în activităţile lor online“.

Cu toate acestea, unii părinţi ştiu surprinzător de puţine lucruri despre activităţile online ale copiilor lor. O mamă, care urmăreşte îndeaproape ce face online fiica ei de 16 ani, afirmă: „Părinţii ar fi de-a dreptul îngroziţi şi jenaţi dacă ar şti ce informaţii pun copiii lor pe Internet şi despre ce discută“. Potrivit unui specialist în siguranţa online, unii tineri pun pe Internet chiar fotografii indecente.

Efecte negative

Este toată neliniştea aceasta produsul minţii paranoice a unor adulţi extrem de îngrijoraţi, care au uitat cum este să fii adolescent? Statisticile arată contrariul. Gândiţi-vă: În unele zone, aproape o treime din băieţii şi fetele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 17 ani au avut relaţii sexuale. Peste jumătate din adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 19 ani spun că au făcut sex oral.

Este tehnologia răspunzătoare întrucâtva de aceste statistici îngrijorătoare? Fără îndoială că  da. Iată ce se spune în New York Times Magazine: „Celularul şi Internetul, care le asigură adolescenţilor un grad fără precedent de privacy, sunt solul ideal apariţiei relaţiilor lipsite de implicare afectivă“. * Într-adevăr, nu trebuie decât să apeşi câteva taste ale unui computer ca să-ţi dai în secret o întâlnire cu o persoană de sex opus. În cadrul unui sondaj, peste patru din cinci fete au recunoscut că nu au fost atât de precaute online cum ar fi trebuit să fie.

Unii care caută online o relaţie serioasă sau doar o aventură s-ar putea să găsească mai mult decât ceea ce caută. „Am asistat în ultima vreme la o creştere a numărului agresiunilor sexuale“, afirmă Jennifer Welch de la secţia de poliţie din oraşul Novato (California). Ea spune că multe victime intră în contact mai întâi online cu agresorul şi ulterior sunt de acord să se întâlnească.

Atenţie la „înţelepciunea lumii“!

Rubricile de sfaturi pentru adolescenţi publicate în ziare şi reviste tind să trateze cu indulgenţă problema tinerilor şi a relaţiilor sexuale. Deşi aprobă abstinenţa sau puritatea morală, principalul lor obiectiv este acela de a încuraja mai degrabă sexul „protejat“ decât abstinenţa. Raţionamentul pare a fi următorul: „Întrucât nu-i putem opri, să-i învăţăm cel puţin să fie responsabili“.

Potrivit unui articol apărut pe un respectat site pentru adolescenţi, factorii aduşi în discuţie în favoarea sau în defavoarea relaţiilor sexuale au fost doar trei: 1) riscul sarcinii, 2) riscul contractării unei boli cu transmitere sexuală şi 3) importanţa de a stabili dacă ambii parteneri sunt pregătiţi din punct de vedere afectiv. „În final, e decizia ta“, se spunea pe site. Doar în treacăt a fost amintit faptul de a discuta despre asta cu un părinte. Iar corectitudinea acestei chestiuni nici măcar nu a fost pomenită.

Dacă sunteţi părinţi, cu certitudine că nu doriţi ca „înţelepciunea lumii“, atât de capricioasă şi de „nebună“, să vă îndrume copiii (1 Corinteni 1:20). Cum îi puteţi ajuta să-şi croiască drum prin adolescenţă şi să evite pericolele discutate în acest articol? Răspunsul s-ar putea să nu constea pur şi simplu în deconectarea computerului sau în confiscarea telefonului mobil. Soluţiile superficiale rareori ating inima (Proverbele 4:23). Gândiţi-vă, de asemenea, că copilul vostru recurge la mobil sau la Internet pentru a-şi satisface unele necesităţi pe care voi, ca părinţi, sunteţi mult mai în măsură să i le satisfaceţi. Care sunt unele dintre acestea?

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 4]

„Cum ajung acasă, intru pe net şi stau online . . . uneori până pe la 3 dimineaţa“

[Text generic pe pagina 5]

„Poţi face orice pe net. Poţi deveni o persoană cu totul diferită, pentru că nimeni nu te cunoaşte“

[Text generic pe pagina 7]

„Părinţii ar fi de-a dreptul îngroziţi şi jenaţi dacă ar şti ce informaţii pun copiii lor pe Internet şi despre ce discută“

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

Social Networking — Povestea unei fete

„Am început să accesez pagina web a şcolii pentru a sta de vorbă cu colegi şi cu profesori. Am început să vizitez pagina o oră pe săptămână. Nu după mult timp o accesam zilnic. Devenisem atât de dependentă de Internet, încât tot timpul mă gândeam numai la asta. Nu mă puteam concentra la nimic altceva. Am rămas în urmă cu temele, nu mai eram atentă la întrunirile creştine, iar pe prietenii mei din viaţa reală îi ignoram cu desăvârşire. În cele din urmă, părinţii mei şi-au dat seama ce se întâmpla cu mine şi mi-au limitat accesul la Internet. Nu mi-a fost uşor. Eram foarte furioasă. Acum însă sunt fericită că lucrurile au luat această întorsătură. Am făcut mari îmbunătăţiri. Nu mai vreau să fiu niciodată dependentă de Internet!“ — Bianca.