Încotro se îndreaptă lumea?

BIBLIA a profeţit cu mult timp în urmă actuala criză a valorilor morale. Iată cum este descrisă ea: „În zilele din urmă vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, . . . neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, . . . cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de devoţiune sfântă, dar negându-i puterea“. — 2 Timotei 3:1–5.

Probabil sunteţi de acord că această profeţie biblică descrie exact lumea de azi. Însă ea a fost consemnată cu aproape 2 000 de ani în urmă! Profeţia începe cu expresia „în zilele din urmă“. Ce semnifică aceste cuvinte?

Ce se sfârşeşte?

Expresia „zilele din urmă“ este destul de cunoscută. Numai în limba engleză au apărut sute de cărţi al căror titlu conţine această expresie. De exemplu, recent s-a publicat cartea The Last Days of Innocence — America at War, 1917–1918 (Zilele din urmă ale inocenţei — America în război, 1917–1918). În introducere se arată clar că, în carte, expresia „zilele din urmă“ se referă la o anumită perioadă, marcată de prăbuşirea valorilor morale.

„În 1914, ţara a fost scena unor schimbări rapide, fără precedent în istorie“, se spune tot în introducere. Într-adevăr, în anul 1914, lumea a intrat într-un război cum n-a mai fost până atunci. În carte se mai spune: „A fost un război total, un conflict în care a luptat nu armată contra armată, ci naţiune contra  naţiune“. După cum vom vedea, acest război a avut loc la începutul a ceea ce Biblia numeşte „zilele din urmă“.

Biblia arată că, la încheierea perioadei ‘zilelor din urmă’, această lume se va sfârşi. Tot aici se spune că o lume, care cândva a existat, a trecut, cu alte cuvinte s-a sfârşit: „Lumea de atunci a fost distrusă când a fost inundată de apă“. Când s-a întâmplat acest lucru, şi ce lume s-a sfârşit? Este vorba de o „lume de oameni lipsiţi de pietate“, care a existat pe timpul lui Noe. Şi lumea de azi se va sfârşi. Însă cei ce îi slujesc lui Dumnezeu vor supravieţui acestui sfârşit, la fel ca Noe şi familia lui. — 2 Petru 2:5; 3:6; Geneza 7:21–24; 1 Ioan 2:17.

Ce a spus Isus despre sfârşit

Şi Isus Cristos a vorbit de „zilele lui Noe“, când „a venit potopul şi i-a măturat pe toţi“. El a comparat timpurile dinainte de Potop — dinainte de sfârşitul acelei lumi — cu cele ce urmau să existe în perioada numită de el ‘încheierea acestui sistem’ (Matei 24:3, 37–39). Alte traduceri ale Bibliei folosesc expresia „sfârşitul veacului“ sau „sfârşitul lumii“. — Cornilescu, 1996, şi Noul Testament pe înţelesul tuturor.

Isus a prezis cum va fi viaţa pe pământ înainte de sfârşitul lumii. Referitor la războaie, Isus a zis: „Se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat“. Istoricii au observat că aşa s-a întâmplat începând din 1914. De aceea în introducerea cărţii menţionate mai înainte se spunea despre anul 1914 că marchează începutul unui „război total, . . . în care a luptat nu armată contra armată, ci naţiune contra naţiune“.

În profeţia sa, Isus a mai spus: „Vor fi lipsuri de alimente şi cutremure de pământ dintr-un loc în altul. Toate acestea sunt începutul durerilor“. În continuare a prezis că va fi şi ‘o înmulţire a nelegiuirii’ (Matei 24:7–14). Cu siguranţă, aceste lucruri se întâmplă în zilele noastre! Actuala criză a valorilor morale constituie o dovadă că profeţiile biblice se împlinesc.

Cum ar trebui să trăim în acest timp marcat de degradare morală? Într-o scrisoare adresată creştinilor din Roma, apostolul Pavel a vorbit despre decăderea morală a societăţii de atunci. El s-a referit la ‘poftele sexuale ruşinoase’ ale romanilor, spunând: „Femeile lor şi-au schimbat întrebuinţarea naturală în una contrară naturii; şi la fel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea naturală a femeii şi, în dorinţa lor pătimaşă, s-au aprins unii faţă de alţii, făcând lucruri obscene bărbaţi cu bărbaţi“. — Romani 1:26, 27.

Istoricii spun că, în timp ce acea societate se afunda tot mai mult în imoralitate, „micile comunităţi de creştini deranjau, prin decenţa şi devoţiunea lor, lumea păgână înnebunită după plăceri“. Acest lucru ar trebui să ne determine să ne punem următoarele întrebări: Ce se poate spune despre mine şi despre cei pe care îi aleg să-mi fie prieteni? Ne deosebim noi de oamenii imorali prin normele noastre morale înalte? — 1 Petru 4:3, 4.

Lupta pe care trebuie să o ducem

Biblia ne învaţă că, în pofida imoralităţii din jur, noi trebuie să fim „ireproşabili şi inocenţi, copii ai lui Dumnezeu fără pată în mijlocul unei generaţii strâmbe şi denaturate“. Pentru a fi aşa, trebuie să ţinem „strâns cuvântul vieţii“ (Filipeni 2:15, 16). Acest text biblic arată cum pot creştinii rămâne neatinşi de corupţia morală din jur:  ei trebuie să ţină strâns la învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu şi să înţeleagă că normele morale divine reprezintă cel mai bun mod de viaţă.

Satan Diavolul, „dumnezeul acestui sistem“, încearcă să-i câştige pe oameni de partea lui (2 Corinteni 4:4). Biblia ne spune că el „se preface într-un înger de lumină“. Slujitorii lui, adică toţi cei care îi slujesc şi acţionează ca el, doresc şi ei să câştige inima oamenilor (2 Corinteni 11:14, 15). Promit libertate şi distracţii, dar, cum arată Biblia, „ei înşişi sunt sclavii degradării“. — 2 Petru 2:19.

Să nu ne facem însă iluzii! Cei ce nesocotesc normele morale stabilite de Dumnezeu vor suferi amarnic. Psalmistul a scris: „Salvarea este departe de cei răi, căci ei nu caută dispoziţiile [lui Dumnezeu]“ (Psalmul 119:155; Proverbele 5:22, 23). Suntem convinşi că va fi aşa? Dacă da, să ne ocrotim mintea şi inima împotriva propagandei lumii ce promovează laxismul.

Mulţi însă se ghidează după următorul raţionament neînţelept: Dacă ceea ce fac nu e interzis de lege, atunci nu e greşit. Dar lucrurile nu stau aşa. Plin de iubire, Tatăl ceresc îţi oferă îndrumare de ordin moral, nu ca să-ţi facă viaţa plictisitoare ori plină de restricţii, ci ca să te ocrotească. El „te învaţă ce-ţi este de folos“. Vrea să eviţi nenorocirea şi să te bucuri de o viaţă fericită. După cum reiese din Biblie, faptul de a-i sluji lui Dumnezeu „are promisiunea vieţii prezente şi a celei viitoare“. Aceasta este „adevărata viaţă“, viaţa veşnică în lumea nouă promisă de el! — Isaia 48:17, 18; 1 Timotei 4:8; 6:19.

Prin urmare, pune în balanţă foloasele ce derivă din ascultarea de învăţăturile Bibliei şi suferinţele care se vor abate în cele din urmă asupra tuturor celor ce nu dau ascultare acestor învăţături. A obţine favoarea lui Dumnezeu ascultând de el constituie cel mai bun mod de viaţă! „Cel ce mă ascultă va locui în siguranţă şi frica de nenorocire nu-l va tulbura“, promite Dumnezeu. — Proverbele 1:33.

O societate cu înalte norme morale

Biblia spune că atunci când această lume va trece, „cel rău nu va mai fi“. Ea mai spune: „Cei drepţi vor locui pe pământ şi cei ireproşabili vor rămâne pe el“ (Psalmul 37:10, 11; Proverbele 2:20–22). Prin urmare, pe pământ nu va rămâne nici urmă de imoralitate; nu vor mai fi oameni care refuză să respecte învăţăturile sănătoase date de Creatorul nostru. Cei ce-l iubesc pe Dumnezeu vor transforma treptat pământul într-un paradis, asemănător celui în care Dumnezeu i-a pus pe primii oameni. — Geneza 2:7–9.

Cât de plăcut va fi să trăim pe un astfel de pământ curăţat, de o frumuseţe paradiziacă! Printre cei care vor avea privilegiul să trăiască aici se vor număra şi miliardele de oameni înviaţi. Atunci ne vom bucura de împlinirea următoarelor promisiuni ale lui Dumnezeu: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“. „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut.“ — Psalmul 37:29; Revelaţia 21:3, 4.

[Text generic pe pagina 9]

Când o lume s-a sfârşit, au existat supravieţuitori: oamenii temători de Dumnezeu

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

După ce această lume se va sfârşi, pământul va deveni un paradis