Potrivit Bibliei

Vă este viaţa stabilită dinainte?

Într-o dimineaţă, doi bărbaţi mergeau cu camionul la muncă. Brusc, s-au hotărât să scurteze drumul şi au luat-o pe o stradă pe care unul dintre ei locuise cândva. Deodată, la ferestrele unei case au văzut flăcări. S-au oprit, au luat scara din camion şi i-au salvat pe mamă şi pe cei cinci copii aflaţi în casă. „Aşa a fost să fie“, a scris un ziar despre acest incident.

MULŢI oameni cred că tot ceea ce li se întâmplă în viaţă, bun sau rău, a fost stabilit de o forţă superioară lor. Iată ce a scris Jean Calvin, reformator protestant din secolul al XVI-lea: „Definim predestinarea planul etern al lui Dumnezeu, prin care el a stabilit ce doreşte să facă cu fiecare om. Căci el nu i-a creat pe toţi să aibă aceeaşi stare, ci îi predestinează: pe unii pentru viaţă veşnică, iar pe alţii pentru osândă veşnică“.

Dar a stabilit oare Dumnezeu dinainte ce vom face şi ce soartă vom avea? Ce ne învaţă Biblia în acest sens?

Este logică doctrina predestinării?

Unii dintre cei ce cred în predestinare pornesc de la premisa că Dumnezeu este atotştiutor. El cunoaşte totul, chiar şi ceea ce urmează să se întâmple în viitor. El ştie ce va face fiecare om cu viaţa sa şi ştie exact când şi cum va muri fiecare dintre noi. Astfel, potrivit raţionamentului lor, când cineva trebuie să ia o decizie, n-are altă posibilitate decât să acţioneze în modul prevăzut şi stabilit de Dumnezeu, altminteri, Dumnezeu nu este atotştiutor. Vi se pare logic acest raţionament? Să vedem la ce concluzii ar putea duce el.

 Dacă o forţă superioară ne-a stabilit deja viitorul, atunci înseamnă că este inutil să încercăm să ne îngrijim de noi înşine. N-ar avea nici o importanţă dacă fumăm sau nu, întrucât nici sănătatea noastră, nici cea a copiilor noştri nu ar fi afectată în vreun fel. De asemenea, faptul că ne punem sau nu centura de siguranţă când mergem cu maşina n-ar influenţa cu nimic siguranţa călătoriei noastre. Dar un asemenea raţionament este greşit, întrucât statisticile demonstrează că, în rândul celor care îşi iau măsuri de precauţie, se înregistrează mai puţine decese. În realitate, neglijenţa poate provoca tragedii.

Să vedem alt raţionament. Dacă Dumnezeu alege să cunoască totul dinainte, atunci el a ştiut încă înainte de a-i fi creat pe Adam şi pe Eva că aceştia nu vor da ascultare poruncilor sale. Dar oare, când i-a zis lui Adam să nu mănânce din „pomul cunoaşterii binelui şi răului“ pentru că va muri, Dumnezeu chiar ştia că Adam avea să mănânce din el (Geneza 2:16, 17)? Mai mult, când Dumnezeu le-a zis primilor oameni: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ“, ştia oare că minunata perspectivă de a trăi în paradis era sortită eşecului? Cu siguranţă, nu! — Geneza 1:28.

Aşadar, dacă admitem ideea că Dumnezeu cunoaşte dinainte toate deciziile oamenilor, înseamnă că el este vinovat de tot ce se întâmplă, inclusiv de războaie, nedreptăţi şi suferinţe. Dar chiar aşa să fie? Putem afla răspunsul analizând ceea ce spune Dumnezeu despre sine.

Alegerea vă aparţine

Scripturile arată că „Dumnezeu este iubire“ şi că el „iubeşte dreptatea“. El i-a îndemnat mereu pe slujitorii lui ‘să urască răul şi să iubească binele’ (1 Ioan 4:8; Psalmul 37:28; Amos 5:15). De nenumărate ori i-a invitat pe cei loiali să aleagă o cale de viaţă cu norme morale înalte. De exemplu, când a încheiat un legământ cu Israelul antic, Iehova i-a zis poporului prin intermediul lui Moise: „Iau astăzi cerurile şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să rămâi în viaţă, tu şi urmaşii tăi“ (Deuteronomul 30:19). A stabilit Dumnezeu dinainte ce alegere aveau să facă acei israeliţi? În mod sigur, nu!

Iosua, un conducător al poporului lui Dumnezeu, i-a îndemnat pe conaţionalii săi: „Alegeţi astăzi cui vreţi să-i slujiţi . . . Eu şi casa mea îi vom sluji lui Iehova!“ (Iosua 24:15). Ieremia, un profet al lui Dumnezeu, a spus ceva asemănător: „Ascultă, te rog, de glasul lui Iehova în ceea ce-ţi spun şi-ţi va merge bine, iar sufletul tău va rămâne în viaţă!“ (Ieremia 38:20). I-ar îndemna oare un Dumnezeu drept şi iubitor pe oameni să facă binele, promiţându-le că vor fi răsplătiţi, dacă ar şti că oricum n-au nicio şansă de izbândă? În niciun caz! Un astfel de îndemn ar fi o dovadă de ipocrizie din partea lui.

Prin urmare, când vi se întâmplă ceva bun sau rău, nu trageţi concluzia că lucrurile au fost stabilite dinainte! De cele mai multe ori, „evenimentele neprevăzute“ sunt pur şi simplu consecinţele deciziilor luate de alţi oameni, unele înţelepte, altele nu (Eclesiastul 9:11). Cu siguranţă, viitorul nu vă este stabilit dinainte! Viitorul vostru etern depinde de deciziile pe care le luaţi acum.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ A stabilit Dumnezeu dinainte că Adam şi Eva vor păcătui? — Geneza 1:28; 2:16, 17.

▪ Ce calităţi ale lui Dumnezeu infirmă doctrina predestinării? — Psalmul 37:28; 1 Ioan 4:8.

▪ Ce responsabilitate aveţi? — Iosua 24:15.

[Text generic pe pagina 13]

Statisticile demonstrează că, în rândul celor care îşi iau măsuri de precauţie, se înregistrează mai puţine decese