Suferiţi de o tulburare a percepţiei cromatice?

„Când mă îmbrac, soţia se uită dacă mi-am asortat bine culorile“, spune Rodney. „La micul dejun, îmi alege un fruct, pentru că eu nu-mi dau seama dacă e copt sau nu. Când lucrez pe calculator, nu văd întotdeauna unde să fac clic pe ecran, deoarece multe aplicaţii se disting după culoare. Întrucât roşul şi verdele semaforului mi se par identice, când conduc mă orientez după poziţia luminii aprinse. Semafoarele orizontale însă sunt o problemă pentru mine.“

 RODNEY suferă de o tulburare a percepţiei cromatice, numită şi daltonism. El are un defect genetic al retinei, învelişul fotosensibil din interiorul ochiului. Nu doar Rodney are această problemă; 1 din 12 bărbaţi de origine europeană şi aproximativ 1 din 200 de femei suferă de daltonism. * Asemenea majorităţii celor ce au acest defect, Rodney nu vede doar alb-negru. Deşi vede unele culori, el nu le percepe cum le percep cei cu vederea normală.

Retina ochiului uman conţine trei tipuri de celule fotosensibile în formă de conuri. Fiecare tip este conceput pentru a percepe lungimea de undă a uneia dintre culorile fundamentale ale luminii: albastru, verde sau roşu. Lumina cu o anumită lungime de undă stimulează conurile corespunzătoare, care la rândul lor transmit impulsurile vizuale la creier. Astfel se percep culorile. * La oamenii cu o tulburare a percepţiei cromatice însă, sensibilitatea conurilor la una sau mai multe culori este scăzută ori conurile sunt sensibile la altă lungime de undă, percepând o culoare diferită. Majoritatea celor ce au un astfel de defect nu fac distincţie între galben, verde, roşu şi maro. Din această cauză, le poate fi greu să observe mucegaiul verde de pe pâinea neagră sau de pe o bucată gălbuie de brânză ori să distingă între o blondă cu ochi albaştri şi o roşcată cu ochi verzi. Celor ce au o sensibilitate scăzută la roşu, un trandafir roşu li se pare negru. Foarte puţini sunt cei ce nu percep albastrul.

Tulburările percepţiei cromatice la copii

În general, tulburările percepţiei cromatice se moştenesc şi sunt prezente încă de la naştere. Mulţi copii cu o astfel de tulburare învaţă inconştient să compenseze defectul. De exemplu, deşi nu pot vedea diferenţele de nuanţă, ei percep diferenţele de contrast sau de luminozitate, asociindu-le cu numele date culorilor. Mai mult, pot învăţa să identifice obiectele după model sau textură şi nu după culoare. De fapt, mulţi nu-şi dau seama în copilărie că au vreun defect de vedere.

Întrucât multe dintre obiectele didactice folosite în şcoli şi grădiniţe sunt de diferite culori, părinţii, educatorii şi învăţătorii pot trage în mod greşit concluzia că un anumit copil are o tulburare de învăţare, când de fapt este vorba de o tulburare a percepţiei cromatice. O educatoare a pedepsit un copil de cinci ani pentru că într-un desen a colorat norii roz, oamenii verzi, iar frunzele copacilor maro. Unui copil cu daltonism, culorile respective i se par perfect normale! Pe bună dreptate, aşadar, unii specialişti recomandă testarea percepţiei cromatice încă de la o vârstă fragedă.

Deşi nu se pot trata, aceste tulburări nu se agravează odată cu înaintarea în vârstă şi nu antrenează alte defecte de vedere. * Cu toate acestea, tulburările percepţiei cromatice pot fi descurajatoare. Sub domnia Regatului lui Dumnezeu însă, Isus Cristos îi va elibera pe cei ce se tem de Dumnezeu de orice urmă a imperfecţiunii. Astfel, oamenii care în prezent au defecte de vedere vor vedea lucrarea mâinii lui Iehova în toată splendoarea ei. — Isaia 35:5; Matei 15:30, 31; Revelaţia 21:3, 4.

[Note de subsol]

[Chenarul/Diagramele de la pagina 18]

CUM SE DEPISTEAZĂ TULBURĂRILE PERCEPŢIEI CROMATICE

Testele cu ajutorul cărora se stabileşte tipul şi gradul unei anumite tulburări a percepţiei cromatice constau adesea în modele alcătuite din puncte de diferite culori şi nuanţe. Testul Ishihara, folosit pe scară largă, are 38 de modele. De pildă, când unul dintre modele este privit la lumină naturală, o persoană cu vederea normală ar trebui să vadă numerele 42 şi 74 (stânga), pe când o persoană care suferă de daltonism, cea mai răspândită tulburare a percepţiei cromatice, s-ar putea să nu vadă niciun număr în diagrama de sus şi să vadă numărul 21 în diagrama de jos. *

Dacă în urma testelor se descoperă o problemă, oftalmologul poate recomanda teste suplimentare pentru a stabili dacă tulburarea este moştenită sau are alte cauze.

[Notă de subsol]

[Provenienţa imaginilor]

Diagramele de testare a vederii, de la pagina 18: Reproduse cu permisiunea Pseudoisochromatic Plate Ishihara Compatible (PIPIC) Color Vision Test 24 Plate Edition by Dr. Terrace L. Waggoner/www.colorvisiontesting.com

[Chenarul de la pagina 19]

DE CE APAR ÎN PRINCIPAL LA BĂRBAŢI?

Tulburările percepţiei cromatice ereditare se transmit prin cromozomul X. Femeile au doi cromozomi X, pe când bărbaţii au un cromozom X şi unul Y. Astfel, dacă o femeie moşteneşte un defect de vedere prin gena de pe cromozomul X, gena normală de pe celălalt cromozom va inhiba probabil activitatea genei defecte, iar vederea îi va fi bună. Dar la un bărbat care moşteneşte un defect prin cromozomul X nu mai există un alt cromozom X care să împiedice apariţia defectului de vedere.

[Diagrama/Fotografiile de la pagina 18]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CUM VEDEM CULORILE

Lumina provenită de la obiecte trece prin cornee şi prin cristalin şi se focalizează pe retină

Corneea

Cristalinul

Retina

Imaginea inversată este corectată ulterior de creier

NERVUL OPTIC transmite impulsurile vizuale la creier

RETINA este alcătuită, printre altele, din conuri şi bastonaşe. Acestea asigură formarea unei imagini vizuale complete

Bastonaşe

Conuri

CONURILE sunt sensibile la lumina roşie, verde sau albastră

Roşu

Verde

Albastru

[Legenda fotografiilor]

Vedere normală

Defect al percepţiei cromatice