6

Ţineţi seama de sentimentele copilului vostru

De ce este important? Copiii doresc şi simt nevoia ca oamenii cei mai importanţi din viaţa lor, părinţii, să ştie ce e în sufletul lor. Dacă părinţii obişnuiesc să nu ia în seamă sentimentele copiilor când aceştia şi le exprimă, e posibil ca altă dată să nu-şi mai deschidă inima faţă de părinţi şi chiar să ajungă să se îndoiască de propriile sentimente şi gânduri.

În ce constă dificultatea: Copiii au tendinţa să exagereze când dau glas gândurilor lor. Uneori, părinţii se îngrijorează când îi aud. De pildă, un copil descurajat ar putea spune: „M-am săturat de viaţă!“ * Fără să se gândească prea mult, părinţii ar fi tentaţi să spună: „Astea-s prostii!“ Părinţii s-ar putea gândi că, dacă dau atenţie sentimentelor sau gândurilor negative ale copiilor, de fapt, le aprobă.

Soluţia: Daţi ascultare sfatului Bibliei de a fi ‘prompţi la ascultare, înceţi la vorbire, înceţi la mânie’ (Iacov 1:19). Iehova Dumnezeu a ţinut cont de sentimentele negative ale multor slujitori ai săi loiali şi a permis ca ele să fie aşternute în scris în Biblie (Geneza 27:46; Psalmul 73:12, 13). De pildă, Cuvântul lui Dumnezeu arată că, trecând prin încercări cumplite, Iov şi-a dorit să moară. — Iov 14:13.

Evident că unele gânduri şi sentimente ale lui Iov trebuiau corectate. Dar în loc să-i nege sentimentele sau să nu-l lase să vorbească, Iehova l-a ascultat cu răbdare pe Iov când şi-a vărsat inima înaintea lui. Numai după aceea Iehova l-a corectat cu bunătate. Un tată creştin a spus: „Dacă Iehova îmi permite să-i spun în rugăciune tot ce am pe suflet, cred că ar fi normal să le permit şi eu copiilor să-mi spună tot ce îi frământă: nu numai gânduri pozitive, ci şi gânduri negative“.

Data următoare când vă veţi mai simţi tentaţi să-i spuneţi copilului „Nu vorbi aiurea!“ sau „Gândeşte-te înainte de a zice chestii de-astea!“, amintiţi-vă de Regula de aur a lui Isus: „Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, aşa să le faceţi şi voi lor“ (Luca 6:31). Să zicem că cineva s-a purtat urât cu voi la serviciu sau că sunteţi dezamăgiţi poate din cauza unei greşeli proprii. Probabil că simţiţi nevoia să vorbiţi cu un prieten şi să-i spuneţi că nu mai suportaţi munca pe care o faceţi. Ce-aţi vrea ca prietenul vostru să facă? Să vă spună că nu e chiar aşa sau că din vina voastră s-a întâmplat totul? Sau aţi prefera să vă zică: „Cred că nu ţi-a fost deloc uşor. Ai avut într-adevăr o zi grea“?

Copiii, ca şi adulţii, acceptă un sfat doar dacă simt că cel care li-l dă îi înţelege cu adevărat şi le înţelege problema prin care trec. „Inima înţeleptului dă perspicacitate gurii lui, dar dă şi putere de convingere buzelor lui“, spune Cuvântul lui Dumnezeu. — Proverbele 16:23.

Dar cum puteţi şti că sfaturile vă sunt luate în serios?

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 8]

„Dacă cineva răspunde înainte de a asculta, este o nebunie . . . pentru el.“ — Proverbele 18:13