Salt la conţinut

Salt la cuprins

Fiţi un exemplu

Fiţi un exemplu

7

Fiţi un exemplu

De ce este important? Vorbele învaţă, faptele conving. Părinţii poate că-şi sfătuiesc copiii să fie respectuoşi şi să spună adevărul. Dar dacă strigă unul la altul, ţipă la copii sau mint ca să scape de unele obligaţii neplăcute, ei îşi învaţă, de fapt, copiii că aşa se poartă adulţii. Copiii îşi imită părinţii; aceasta este „una dintre cele mai importante modalităţi prin care copiii învaţă“, afirmă dr. Sal Severe.

În ce constă dificultatea: Părinţii sunt oameni imperfecţi. „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“, a scris apostolul Pavel (Romani 3:23). Se ştie că nu e deloc uşor să-ţi controlezi vorbirea. De altfel, discipolul Iacov a scris: „Limba, niciun om n-o poate îmblânzi“ (Iacov 3:8). Mai mult, e în firea copiilor să testeze până la limită răbdarea părinţilor. „Nu-mi venea să cred cât de repede mă făceau copiii să-mi pierd cumpătul“, spune Larry, tată a doi copii, un om altminteri calm şi stăpân pe el.

Soluţia: Străduiţi-vă să le daţi un bun exemplu copiilor voştri. Nu lăsaţi impresia că sunteţi perfecţi! Folosiţi-vă de greşelile voastre pentru a le da copiilor o lecţie. „Ori de câte ori mă enervam pe copii sau luam vreo decizie greşită ce avea consecinţe neplăcute asupra lor, îmi recunoşteam greşeala şi-mi ceream scuze. Astfel, copiii au învăţat că şi părinţii fac greşeli şi că toţi trebuie să depunem eforturi pentru a avea o conduită mai frumoasă“, spune Chris, tată a doi copii. Kostas, despre care am mai vorbit în aceste articole, mărturiseşte: „Mi-am dat seama că, cerându-mi scuze ori de câte ori îmi ieşeam din fire, fetele mele au învăţat să-şi ceară şi ele iertare când greşesc“.

Iehova Dumnezeu spune: „Nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Când cineva cu autoritate una spune, şi alta face, copiii se enervează la fel de mult sau poate chiar mai mult decât adulţii. Prin urmare, la sfârşitul fiecărei zile întrebaţi-vă: Dacă astăzi n-aş fi rostit nicio vorbă, ce ar fi învăţat copiii din faptele mele? Îi învăţ acelaşi lucru şi prin cuvânt?

[Text generic pe pagina 9]

‘Tu, care îl înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi?’ — Romani 2:21

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Când părintele îşi cere scuze, copilul învaţă să facă la fel