Este Dumnezeu răspunzător?

„DUMNEZEU este iubire“, afirmă Biblia (1 Ioan 4:8). De asemenea, el este drept şi îndurător. „Stânca — lucrările sale sunt perfecte, căci toate căile sale sunt dreptate. Un Dumnezeu al fidelităţii, în care nu este nedreptate; el este drept şi nepărtinitor.“ — Deuteronomul 32:4.

Întrucât este Creatorul tuturor lucrurilor, Iehova Dumnezeu are capacitatea de a prevedea tot ceea ce ne-ar putea face rău şi are şi puterea de a interveni în desfăşurarea unui eveniment. Gândindu-se la această capacitate a lui Dumnezeu, precum şi la calităţile lui descrise în Biblie, mulţi se întreabă pe bună dreptate: De ce permite Dumnezeu dezastrele naturale? * Milioane de oameni sinceri care şi-au pus această întrebare au aflat de ce. Dumnezeu însuşi ne-a dat cel mai logic răspuns în Cuvântul său scris, Biblia (2 Timotei 3:16). Vă invităm să citiţi cele ce urmează.

Au respins iubirea lui Dumnezeu

Biblia ne spune că Dumnezeu le-a oferit primilor noştri părinţi tot ceea ce aveau nevoie pentru a trăi fericiţi şi în siguranţă. În plus, atât timp cât ei şi urmaşii lor respectau porunca lui Dumnezeu de ‘a fi roditori, a se înmulţi şi a umple pământul’, familia umană, tot mai numeroasă, s-ar fi putut bizui pe grija lui Dumnezeu. — Geneza 1:28.

Din nefericire însă, Adam şi Eva i-au întors spatele Creatorului lor cu bună ştiinţă, neascultând şi alegând calea independenţei (Geneza 1:28; 3:1–6). Marea majoritate a descendenţilor lor le-au călcat pe urme (Geneza 6:5, 6, 11, 12). Practic, omul a ales să fie stăpân pe viaţa sa şi pe locuinţa sa, pământul, fără să mai ţină cont de îndrumarea lui Dumnezeu. Fiind un Dumnezeu al iubirii, care respectă liberul arbitru, Iehova nu-i obligă pe oameni să-i accepte suveranitatea, chiar dacă aceştia şi-ar putea face rău prin însuşi stilul lor de viaţă. *

Cu toate acestea, Iehova nu a abandonat familia umană. „El face să răsară soarele său şi peste cei răi, şi peste cei buni şi face să plouă şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:45).  Mai mult, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu capacitatea de a afla lucruri noi privitoare la pământ şi la ciclurile naturale. Aceste cunoştinţe i-au permis omului să prevadă, într-o măsură mai mică sau mai mare, manifestările climatice extreme şi alte fenomene naturale periculoase, precum erupţiile vulcanice.

De asemenea, oamenii cunosc acum zonele cu activitate seismică mai accentuată şi cu manifestări climatice mai devastatoare. În unele ţări, prin educarea populaţiei, prin îmbunătăţirea metodelor de construcţie, precum şi prin realizarea unor sisteme de avertizare mai eficiente s-au salvat nenumărate vieţi omeneşti. Cu toate acestea, anual se raportează tot mai multe dezastre naturale. Cauzele, bineînţeles, sunt numeroase şi complexe.

Viaţa în zone de mare risc

Gravitatea unui dezastru nu se stabileşte numai în funcţie de intensitatea forţelor naturale ce-l declanşează, ci, în cele mai multe cazuri, şi de densitatea populaţiei din zona afectată. Potrivit unui raport dat publicităţii de Banca Mondială, în peste 160 de ţări, mai bine de un sfert din populaţie trăieşte în zone unde riscul de deces din cauza dezastrelor naturale este foarte ridicat. „Întrucât tot mai mulţi oameni trăiesc în [zone de risc], un simplu fenomen natural se poate transforma cu uşurinţă într-un dezastru“, afirmă cercetătorul Klaus Jacob de la Universitatea Columbia din Statele Unite.

Alţi factori ce agravează situaţia sunt urbanizarea rapidă şi necontrolată, defrişările şi folosirea pe arii extinse a betonului pentru a acoperi porţiuni de pământ, care altminteri ar absorbi apa de ploaie. În principal ultimii doi factori joacă un rol semnificativ în formarea torentelor de noroi şi în apariţia inundaţiilor devastatoare.

Şi un cutremur se poate transforma într-un dezastru de proporţii din cauza factorului uman, căci nu unda seismică provoacă cel mai mare număr de victime, ci clădirile care se prăbuşesc. De aceea seismologii spun adesea: „Nu cutremurele ucid, ci clădirile“.

Incompetenţa clasei politice are şi ea un rol important în numărul mare de decese. În ultimii 400 de ani, cutremurele au distrus capitala unei ţări sud-americane de trei ori. Iar, de la ultimul cutremur din 1967, populaţia oraşului s-a dublat, atingând cinci milioane de locuitori. „Cu toate acestea, normativele din domeniul edilitar, care ar trebui să ocrotească populaţia, ori lipsesc, ori nu sunt respectate“, precizează revista New Scientist.

Cele menţionate în revistă sunt valabile şi în cazul oraşului New Orleans (Louisiana, SUA), construit într-o zonă de joasă altitudine, cu risc crescut de inundaţii. Deşi se făcuseră îndiguiri şi existau în dotare pompe, dezastrul de care mulţi se temeau până la urmă s-a produs în 2005, când uraganul Katrina a lovit fără milă oraşul. „Avertismentele repetate“ au fost fie ignorate, fie „tratate cu indiferenţă“, semnala USA Today.

Cu aceeaşi indiferenţă este tratat şi fenomenul încălzirii globale, care, în opinia multor oameni de ştiinţă, ar putea agrava dezastrele cauzate de schimbările climatice şi ar putea duce la ridicarea nivelului mării. Evident, trebuie să ţinem cont şi de factorii politici, sociali şi economici — care nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Aceştia ne amintesc de adevărul biblic potrivit căruia omul nu poate „nici măcar să-şi conducă paşii“  (Ieremia 10:23). Un alt factor este atitudinea omului faţă de avertismente: fie faţă de cele date de natură, fie faţă de cele date de autorităţi.

Învăţaţi să recunoaşteţi semnele de avertizare

Înainte de toate, trebuie să admitem că uneori dezastrele naturale lovesc fără să avertizeze. „Timpul şi evenimentele neprevăzute [ne] ajung pe toţi“, se spune în Eclesiastul 9:11. Adesea însă, există indicii — date fie de natură, fie de autorităţi — că un dezastru este iminent. Prin urmare, dacă recunosc aceste semne, oamenii îşi măresc şansele de supravieţuire.

Când, în 2004, un tsunami s-a abătut asupra insulei indoneziene Simeulue, din cele câteva mii de locuitori care alcătuiesc populaţia insulei doar şapte oameni şi-au pierdut viaţa. Ştiind că retragerea anormală a apelor poate preceda un tsunami, majoritatea oamenilor au căutat un loc de refugiu când au văzut că marea s-a retras. În mod asemănător, mulţi oameni nu au avut de suferit de pe urma furtunilor violente şi a erupţiilor vulcanice tocmai deoarece au dat atenţie avertismentelor. Întrucât avertismentele naturii uneori le preced pe cele date de autorităţi, este înţelept să cunoaştem ambele tipuri de avertismente, cu atât mai mult dacă locuim într-o zonă de risc.

Din nefericire însă, „omul are tendinţa de a nega pericolul chiar şi atunci când acesta este iminent“, a declarat un vulcanolog. Tendinţa este mai evidentă în zonele în care alarmele false sunt la ordinea zilei sau în care nu s-au mai produs dezastre de multă vreme. Dar uneori oamenii nu vor să-şi abandoneze bunurile materiale, nici măcar când dezastrul bate la uşă.

Unii oameni însă sunt prea săraci ca să se mute într-o zonă mai sigură. Dar, în loc să indice un eşec al Creatorului nostru, situaţia acestor oameni scoate în evidenţă eşecurile societăţii umane. Guvernele, de pildă, alocă sume imense înarmării şi nu fac mai nimic pentru cei nevoiaşi.

Cu toate acestea, indiferent de situaţia lor, majoritatea oamenilor pot primi ajutor. Cum? În Cuvântul său scris, Biblia, Dumnezeu a consemnat multe principii care, dacă sunt aplicate, pot salva vieţi.

Principii care salvează vieţi

▪ Să nu-l punem la încercare pe Dumnezeu. „Să nu-l puneţi la încercare pe Iehova, Dumnezeul vostru“, se spune în Deuteronomul 6:16. Adevăraţii creştini nu sunt superstiţioşi, crezând că Dumnezeu îi va ocroti întotdeauna în sens fizic. Prin urmare, când pericolul e iminent, ei dau ascultare sfatului inspirat: „Cel prevăzător vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei fără experienţă merg mai departe şi suferă consecinţele“. — Proverbele 22:3.

▪ Să preţuim viaţa mai mult decât lucrurile materiale. „Chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le are“ (Luca 12:15). Într-adevăr, deşi îi pot fi utile omului cât trăieşte, lucrurile materiale nu-i mai sunt de niciun folos când moare. Prin urmare, cei ce iubesc viaţa şi preţuiesc privilegiul de a-i sluji lui Dumnezeu nu se expun unor riscuri inutile doar pentru a-şi ocroti bunurile. — Psalmul 115:17.

În 2004, Tadashi, care locuieşte în Japonia, şi-a părăsit locuinţa imediat după ce un cutremur a lovit zona, deşi guvernul încă nu dăduse îndrumări în acest sens. Îşi preţuia mai mult viaţa decât bunurile şi locuinţa. Iată ce a scris Akira, care locuieşte în aceeaşi zonă: „Adevărata valoare a pagubelor depinde nu de pierderile materiale suferite, ci de modul în care priveşti lucrurile respective. Acest dezastru mi-a dat ocazia de a-mi simplifica viaţa“.

▪ Să dăm ascultare avertismentelor date de autorităţi. „Orice suflet să fie supus autorităţilor superioare“ (Romani 13:1). Când se dă un ordin oficial de evacuare sau de respectare a unor măsuri de siguranţă, este înţelept să le dăm ascultare. Tadashi a stat departe de zona de risc, respectând ordinul de evacuare. În felul acesta, nu a fost rănit şi nu şi-a pierdut viaţa în replicile care au urmat cutremurului.

Când autorităţile nu avertizează populaţia cu privire la un dezastru iminent, oamenii trebuie să decidă personal când şi cum să reacţioneze, luând în calcul toţi factorii implicaţi. În unele zone, autorităţile oferă populaţiei îndrumări care ar putea fi utile în caz de dezastru. Dacă aveţi acces la astfel de informaţii, v-aţi familiarizat cu ele? Le-aţi discutat cu membrii familiei? (Vezi chenarul de pe pagina următoare.) În multe  zone ale lumii, sub îndrumarea filialei locale a Martorilor lui Iehova, congregaţiile au stabilit unele măsuri pentru situaţii de urgenţă, măsuri care s-au dovedit extrem de utile.

▪ Arătaţi iubire creştină. Isus a spus: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii . . . cum v-am iubit eu“ (Ioan 13:34). Cei ce manifestă iubire creştină, plină de sacrificiu, fac tot ce e omeneşte posibil pentru a se pregăti în vederea unui dezastru şi a-i supravieţui. În rândul Martorilor lui Iehova, bătrânii de congregaţie depun eforturi neobosite pentru a lua legătura cu toţi membrii congregaţiei şi pentru a şti dacă aceştia sunt în siguranţă sau dacă pot ajunge la un loc sigur. De asemenea, bătrânii se asigură că aceştia au tot ce le trebuie: apă potabilă, alimente, îmbrăcăminte şi medicamente. Familiile de Martori aflate în zone sigure le acordă adăpost colaboratorilor lor care au fost evacuaţi. O astfel de iubire este într-adevăr „o legătură perfectă a unităţii“. — Coloseni 3:14.

Se vor agrava dezastrele naturale, aşa cum prezic unii? Probabil că da, însă nu pentru mult timp. De ce? Deoarece era tragică a independenţei omului de Dumnezeu este pe punctul de a lua sfârşit. În curând, întregul pământ şi toţi locuitorii lui se vor supune pe deplin suveranităţii iubitoare a lui Iehova, bucurându-se de minunate binecuvântări. Acesta va fi subiectul articolului următor.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

SUNTEŢI PREGĂTIŢI PENTRU UN DEZASTRU?

Instituţia Office of Emergency Management din New York le recomandă familiilor să facă pregătiri în vederea unei eventuale evacuări, îndemnându-le să aibă la îndemână o geantă rezistentă, uşor de transportat, în care să ţină obiecte de strictă necesitate pentru situaţii de urgenţă. * Iată ce aţi putea pune în geantă:

▪ copii ale unor documente importante, puse într-un recipient în care să nu intre apa

▪ un set de chei pentru maşină şi locuinţă

▪ carduri de credit sau de debit şi numerar

▪ apă îmbuteliată şi alimente neperisabile

▪ o lanternă, un radio, un telefon mobil (dacă aveţi la dispoziţie unul), baterii

▪ medicamente (Atenţie la data de expirare!) pentru cel puţin o săptămână, o listă cu dozele recomandate, reţete medicale, precum şi numele şi numărul de telefon al unor medici

▪ o trusă de prim ajutor

▪ încălţăminte rezistentă, comodă şi haine de ploaie

▪ o notă informativă referitoare la locul de întâlnire stabilit cu membrii familiei şi la modul în care veţi lua legătura cu ei, precum şi o hartă a zonei

▪ articole pentru îngrijirea copiilor

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 4]

USGS, David A. Johnston, Cascades Volcano Observatory