Veniţi în Vanuatu!

REDARE

Veniţi în Vanuatu!

Veniţi în Vanuatu!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NOUA CALEDONIE

Sunteţi stresaţi? Simţiţi nevoia să ieşiţi din cotidian? Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că vă relaxaţi pe o insulă tropicală scăldată de razele soarelui, înotaţi în ape turcoaz, hoinăriţi prin păduri tropicale luxuriante ori staţi la taifas cu băştinaşi ce aparţin unor triburi exotice. Dar chiar să existe un asemenea paradis pe planeta noastră? Sigur că da! E vorba de insulele ce formează îndepărtatul stat Vanuatu!

SITUAT în partea de sud-vest a Pacificului, cam la jumătatea distanţei dintre Australia şi Fiji, arhipelagul Vanuatu, în formă de Y, este alcătuit din circa 80 de insuliţe. După părerea geologilor, în urma ciocnirii unor plăci tectonice uriaşe ale scoarţei terestre s-au format munţi înalţi care, în mare parte, sunt acoperiţi de ape. Cele mai înalte culmi ies din apă dând naştere arhipelagului Vanuatu, al cărui relief e destul de accidentat. În prezent, în urma mişcărilor tectonice, în zonă se înregistrează numeroase cutremure mici. Cei nouă vulcani activi, alimentaţi tocmai de aceste mişcări tectonice, îi pot tenta pe turiştii cu spirit de aventură să se apropie de zonele cu lavă topită.

Păduri tropicale luxuriante pot fi admirate pe toate insulele. Aici este patria uriaşului banian, un soi de smochin indian cu o coroană bogată, foarte mare. Peste 150 de specii de orhidee şi vreo 250 de varietăţi de ferigă alcătuiesc subarboretul des. Plajele, de o frumuseţe rară, şi falezele dantelate sunt udate de ape limpezi, pline de peşti coloraţi şi de corali. Ecoturiştii din întreaga lume vin pe insula Epi să înoate alături de blânzii şi jucăuşii dugongi *.

Canibali şi culte ale cargobotului

Primii exploratori europeni au sosit în Vanuatu * în 1606. Insulele erau locuite de triburi sălbatice, iar canibalismul era o practică obişnuită. În acele vremuri, pădurile de santal, al cărui lemn parfumat era foarte preţuit în Asia, acopereau suprafeţe întinse. „Mirosind“ profiturile ce se puteau obţine, negustorii europeni au început să taie sistematic pădurile. Apoi s-au îndreptat spre altă activitate profitabilă: recrutarea forţei de muncă.

Băştinaşii erau recrutaţi şi trimişi să muncească pe plantaţiile de trestie-de-zahăr şi de bumbac din Samoa, Fiji şi Australia. Teoretic, muncitorii semnau de bunăvoie un contract de muncă pe trei ani. Practic, majoritatea erau răpiţi. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, când acest comerţ ajunsese la apogeu, mai mult de jumătate din bărbaţii de pe unele insule din Vanuatu munceau în alte ţări. Cei mai mulţi nu s-au mai întors niciodată acasă. Numai în Australia au murit aproape 10.000 de locuitori aduşi de pe insulele Pacificului, majoritatea fiind răpuşi de boli.

Bolile aduse de europeni au făcut ravagii şi în rândul celor rămaşi în Vanuatu. Insularii nu au putut lupta împotriva unor boli precum pojarul, holera şi variola. „Banala răceală a reuşit să decimeze populaţii întregi“, se spune într-o carte.

Primii misionari ai creştinătăţii au sosit în Vanuatu în 1839. Au fost invitaţi fără întârziere la masă, dar, după cât se pare, ca. . . fel principal! Mulţi alţi misionari au avut parte de aceeaşi soartă îngrozitoare. Cu timpul însă, protestanţii şi catolicii au reuşit să se impună pe insule. În prezent, peste 80% din locuitori susţin că aparţin uneia dintre aceste religii. Totuşi, scriitorul Paul Raffaele precizează că „mulţi localnici încă îi mai venerează pe vrăjitorii satului, care folosesc pietre posedate de spirite în ritualurile lor magice pentru a prinde în mreje un nou iubit, pentru a îngrăşa un porc ori pentru a ucide un duşman“.

Mai mult, în Vanuatu rezistă şi acum cultele cargobotului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o jumătate de milion de soldaţi americani au trecut prin Vanuatu în drum spre zonele de luptă din Pacific. Localnicii s-au minunat văzând multele bogăţii, sau „mărfurile“, pe care aceşti soldaţi le aduseseră cu ei cu cargoboturile ori cu avioanele. Când războiul s-a terminat, americanii şi-au făcut bagajele şi au plecat. Surplusul de echipamente şi de aparatură, în valoare de milioane de dolari, l-au aruncat în mare. În dorinţa de a-i aduce înapoi pe aceşti vizitatori, grupările religioase, numite culte ale cargobotului, au construit debarcadere şi piste de aterizare şi au simulat antrenamente folosind imitaţii ale echipamentelor militare. Chiar şi în prezent, sute de săteni de pe insula Tanna încă se roagă lui John Frum, „un fantomatic mesia american“, despre care ei zic că într-o bună zi se va întoarce şi le va aduce o mulţime de bogăţii.

Un mozaic cultural

Limbile şi obiceiurile locuitorilor acestui stat insular sunt uluitor de variate. Iată ce se spune într-un ghid turistic: „Vanuatu se declară ţara cu cea mai mare varietate de limbi pe cap de locuitor“. În arhipelag se vorbesc cel puţin 105 limbi şi numeroase dialecte. Bislama (lingua franca naţională), engleza şi franceza sunt toate limbi oficiale în această ţară.

Pe insule, un lucru este însă cert: ritualurile guvernează toate aspectele vieţii. Un străvechi ritual al fertilităţii de pe insula Pentecost a inspirat „nebunia“ bungee jumping-ului ce a cuprins întreaga lume. An de an, când se sărbătoreşte strânsul ignamelor, bărbaţii şi băieţii se aruncă în gol de pe nişte turnuri de lemn, înalte cam de 20–30 m. Doar nişte liane, cu care se leagă de glezne, îi salvează de la o moarte sigură. Atingând solul cu capul, cei ce execută „salturile pe pământ“ speră „să fertilizeze“ solul pentru următoarea recoltă.

Unele sate de pe insula Malekula şi-au deschis de puţin timp porţile pentru a-i primi pe vizitatori. Aici trăiesc triburile Namba Mari şi Namba Mici, cândva canibali fioroşi. După cât se pare, şi-au mâncat ultima victimă în 1974. Şi obiceiul de a lega strâns capul bebeluşilor de sex masculin pentru a le forma „frumoasele“ cranii lunguieţe a luat sfârşit cu câţiva ani în urmă. În prezent, băştinaşii Namba sunt deosebit de prietenoşi şi sunt bucuroşi să le arate turiştilor moştenirea lor culturală.

Oamenii din paradis

Majoritatea turiştilor vin în Vanuatu pentru o scurtă vacanţă. Martorii lui Iehova au venit aici cu aproape 70 de ani în urmă, dar ca să-i ajute pe oameni să-l cunoască pe Dumnezeu. Eforturile depuse de Martori în această „îndepărtată parte a pământului“ au dat roade (Faptele 1:8). (Vezi chenarul „Un dependent de kava devine creştin“.) În 2006, cele cinci congregaţii de Martori din această ţară au petrecut peste 80.000 de ore pentru a le împărtăşi semenilor mesajul Bibliei despre apropiatul paradis pământesc (Isaia 65:17–25). În acel paradis vom scăpa definitiv de presiunile şi îngrijorările vieţii moderne! — Revelaţia 21:4.

[Note de subsol]

^ par. 5 Dugongii sunt mamifere marine erbivore care pot să măsoare 3,4 m lungime şi să cântărească peste 400 kg.

^ par. 7 Înainte de a-şi declara independenţa în 1980, Vanuatu se numea Noile Hebride.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 17]

INSULELE FERICIRII

În 2006, Vanuatu a ocupat primul loc în clasamentul celor mai fericite ţări de pe pământ. Realizat de New Economics Foundation, o instituţie britanică, clasamentul celor 178 de ţări a fost întocmit luându-se în calcul satisfacţia personală şi longevitatea locuitorilor, precum şi impactul activităţii umane asupra mediului. „[Vanuatu] a ajuns pe primul loc deoarece oamenii de aici sunt fericiţi, trăiesc aproape 70 de ani şi nu aduc daune mediului“, se spune în ziarul Vanuatu Daily Post.

[Legenda fotografiei]

Îmbrăcăminte tradiţională

[Provenienţa fotografiei]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 17]

UN DEPENDENT DE KAVA DEVINE CREŞTIN

Willie, un băştinaş de pe insula Pentecost, a început să bea kava în exces din tinereţe. Această băutură cu puternic efect sedativ se face din rădăcina unei plante exotice din familia piperaceelor. În fiecare seară venea acasă beat de la barul unde se vindea kava. A ajuns să aibă datorii foarte mari. De obicei, devenea violent şi îşi bătea soţia. Într-o zi, un coleg de muncă, Martor al lui Iehova, i-a propus lui Willie să studieze Biblia. Willie a fost de acord. Iniţial, Ida, soţia lui, s-a opus studiului. Dar când a văzut că soţul ei a început să facă schimbări în bine, s-a alăturat şi ea studiului. Amândoi au făcut progrese spirituale frumoase. Cu timpul, Willie şi-a învins viciile. El şi Ida s-au botezat ca Martori ai lui Iehova în 1999.

[Harta de la pagina 15]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

NOUA ZEELANDĂ

AUSTRALIA

OCEANUL PACIFIC

FIJI

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Aceste salturi extrem de periculoase constituie ritualuri ale fertilităţii

[Provenienţa fotografiei]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 15]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 16]

TREZIŢI-VĂ!