Tinerii se întreabă . . .

Ce să fac când părinţii mei se ceartă?

E IMPOSIBIL să rămâi indiferent la disputele părinţilor, nu-i aşa? La urma urmei, îi iubeşti şi te bizui pe sprijinul lor. Prin urmare, când nu se înţeleg, te îngrijorezi. De ce par uneori părinţii să fie pe lungimi de undă diferite?

Opinii diferite

Isus a spus că, atunci când un bărbat şi o femeie se căsătoresc, devin „o singură carne“ (Matei 19:5). Înseamnă oare aceasta că tatăl tău şi mama ta vor vedea mereu lucrurile în acelaşi fel? Nicidecum. De fapt, între două persoane — chiar şi între soţ şi soţie, care sunt foarte apropiaţi — pot să apară divergenţe.

Dacă părinţii tăi au diferenţe de opinie, nu înseamnă că sunt pe punctul de a se despărţi. Foarte probabil că părinţii tăi încă se iubesc, deşi uneori se enervează unul pe altul. Atunci de ce se ceartă? Poate că uneori văd diferit lucrurile. Iar asta nu este neapărat un lucru greşit şi nici nu înseamnă că relaţia lor e pe cale de a se destrăma.

Gândeşte-te: Ţi s-a întâmplat să te uiţi la un film cu prietenii tăi şi, după aceea, să-ţi dai seama că opinia ta despre film a fost diferită de a lor? Se poate întâmpla. Chiar şi cei ce sunt în relaţii foarte apropiate pot avea opinii diferite cu privire la anumite chestiuni.

La fel pot sta lucrurile şi în cazul părinţilor tăi. Probabil, amândoi se îngrijesc de starea financiară a familiei, dar au opinii diferite cu privire la administrarea bugetului. Sau amândoi vor să planifice o vacanţă cu familia, dar au concepţii diferite cu privire la ce înseamnă relaxarea. Ori amândoi doresc din tot sufletul ca tu să ai succes la şcoală, dar au modalităţi diferite de a te impulsiona. Ideea este că unitatea nu înseamnă uniformitate. Chiar şi doi oameni care sunt „o singură carne“ pot vedea diferit lucrurile.

Dar de ce permit uneori părinţii ca diferenţele lor de opinie să se transforme în certuri? De ce se întâmplă ca un lucru atât de nevinovat ca opinia cuiva să ducă la o ceartă în toată regula?

Imperfecţiunea îşi spune cuvântul

Multe dintre certurile ce apar între părinţi pot fi puse pe seama imperfecţiunii. Biblia  afirmă: „Toţi ne poticnim de multe ori. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, este un om perfect“ (Iacov 3:2). Părinţii tăi nu sunt perfecţi, aşa cum nu eşti nici tu. Toţi spunem câteodată lucruri pe care apoi le regretăm. Adesea cuvintele noastre rănesc ca „străpungerea unei săbii“. — Proverbele 12:18.

Poate şi ţie ţi s-a întâmplat aşa ceva. Îţi aduci aminte, de exemplu, de vreo dispută aprigă pe care ai avut-o cu cineva apropiat? Probabil că da. „Cu toţii avem dezacorduri“, recunoaşte o tânără pe nume Marie *. „De fapt, oamenii pe care îi iubesc cel mai tare mă şi irită cel mai tare — pentru că aştept mult de la ei!“ Nu trebuie să ne mire că soţii şi soţiile creştine aşteaptă mult unul de la altul, deoarece Biblia stabileşte norme înalte pentru ei (Efeseni 5:24, 25). Fiind imperfecţi, amândoi vor greşi mai devreme sau mai târziu. Biblia spune: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“. — Romani 3:23; 5:12.

Să nu te surprindă, aşadar, dacă între părinţi există uneori o oarecare tensiune. De fapt, apostolul Pavel a scris despre cei căsătoriţi că vor avea „necazuri în carne“, sau, potrivit Bibliei sinodale, 2001, că vor avea parte de „suferinţă“ (1 Corinteni 7:28). Un şef autoritar, un blocaj de circulaţie, cheltuieli neaşteptate sunt doar câţiva factori de stres ce pot genera tensiuni în familie.

Ţinând cont că părinţii tăi sunt imperfecţi şi că uneori sunt foarte stresaţi, vei privi disputele lor cu alţi ochi. Chiar o astfel de atitudine a considerat şi Marie că ar trebui să adopte. Ea spune: „Am impresia că părinţii mei se ceartă mai mult ca înainte, iar uneori mă întreb dacă nu s-au săturat unul de celălalt. Dar apoi îmi zic: «Să fim realişti: 25 de ani de căsnicie şi cinci copii. . . e totuşi ceva!»“ Probabil că şi tu ai putea manifesta empatie gândindu-te la câte responsabilităţi au de îndeplinit părinţii tăi. — 1 Petru 3:8.

Ce poţi face

Poate admiţi că părinţii tăi sunt imperfecţi şi ştii că trec zi de zi printr-o mulţime de situaţii tensionate. Totuşi, în minte îţi persistă întrebarea: Ce să fac când părinţii mei se ceartă? Încearcă să aplici următoarele sugestii:

▪ Nu interveni (Proverbele 26:17). Nu e responsabilitatea ta să fii consilierul matrimonial al părinţilor tăi sau să le rezolvi disputele. Şi-apoi, orice încercare a ta de a interveni probabil că nu va avea rezultatul scontat. „Înainte mai încercam să fac pe arbitrul, dar de obicei îmi spuneau să nu mă bag“, recunoaşte Charlene, o tânără de 18 ani. Lasă-i pe părinţi să-şi rezolve problema.

▪ Priveşte obiectiv situaţia (Coloseni 3:13). Aşa cum s-a spus şi mai înainte, faptul că părinţii tăi se ceartă din când în când nu înseamnă neapărat că sunt pe punctul de  a se despărţi. Prin urmare, nu te alarma la cea mai mică dispută a lor. Melanie, care are 20 de ani, spune despre părinţii ei: „Deşi se ceartă, ştiu că încă se iubesc şi îşi iubesc familia. Până la urmă o scot ei la capăt“. Acelaşi lucru este valabil şi când părinţii tăi au o neînţelegere.

▪ Exprimă-ţi îngrijorările în rugăciune. Nu trebuie să-ţi înăbuşi neliniştea. Biblia ne îndeamnă: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova şi el te va susţine“ (Psalmul 55:22). Rugăciunea te poate ajuta foarte mult. Apostolul Pavel le-a scris filipenilor: „Faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre, iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inima şi mintea prin Cristos Isus“. — Filipeni 4:6, 7.

▪ Nu te neglija. Nu e bine să te stresezi cu privire la ceva ce nu poţi rezolva, căci tot tu ai de suferit. Iată ce spune Biblia: „Îngrijorarea din inima omului o face să se deprime“ (Proverbele 12:25). Încearcă să-ţi înlături neliniştea petrecând timp cu prieteni încurajatori şi luând parte la activităţi sănătoase.

▪ Vorbeşte cu părinţii tăi. Deşi nu ar trebui să te implici în disputele lor, ai putea, fireşte, să le spui ce efect au acestea asupra ta. Alege un moment nimerit ca să discuţi cu unul din ei (Proverbele 25:11). Vorbeşte „cu blândeţe şi respect profund“ (1 Petru 3:15). Nu acuza, ci explică ce simţi.

Încearcă să pui în practică sugestiile de mai sus. S-ar putea ca părinţii să reacţioneze pozitiv la eforturile tale. Dar, chiar dacă nu se întâmplă aşa, vei avea satisfacţia de a şti că, deşi nu le poţi ţine viaţa sub control, îţi poţi schimba modul de a reacţiona la certurile lor.

[Notă de subsol]

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

▪ De ce le este greu uneori părinţilor să se înţeleagă?

▪ Ce i-ai spune fratelui tău mai mic care este serios afectat de certurile părinţilor?

[Chenarul de la pagina 20]

PENTRU PĂRINŢI

În căsnicie, neînţelegerile sunt inevitabile. Modul în care le rezolvaţi însă depinde de voi. Certurile voastre lasă o amprentă adâncă asupra copiilor. Această chestiune merită toată atenţia, deoarece căsnicia voastră este un model pe care-l vor urma şi copiii voştri când se vor căsători (Proverbele 22:6). În cazul acesta, v-aţi putea folosi de neînţelegeri pentru a arăta cum se rezolvă un conflict. Încercaţi să aplicaţi următoarele sugestii:

Fiţi buni ascultători. Biblia ne spune ‘să fim prompţi la ascultare, înceţi la vorbire, înceţi la mânie’ (Iacov 1:19). Nu puneţi gaz pe foc ‘întorcând rău pentru rău’ (Romani 12:17). Chiar dacă unul din parteneri nu pare a fi dispus să asculte, celălalt poate să asculte.

Străduiţi-vă să explicaţi şi să nu criticaţi. Cu calm, spuneţi-i partenerului ce efect are purtarea lui asupra voastră („Mă doare când. . .“). Împotriviţi-vă tentaţiei de a acuza şi de a critica („Nu-ţi pasă de mine.“ „Nu asculţi niciodată.“).

Întrerupeţi discuţia. Uneori este bine să întrerupeţi discuţia şi să o reluaţi după ce v-aţi calmat. Biblia spune: „Începutul unei dispute este ca revărsarea unor ape, de aceea, pleacă înainte să izbucnească cearta“. — Proverbele 17:14.

Cereţi-vă scuze unul altuia şi, dacă e cazul, copiilor. Iată ce spune Brianne, care are 14 ani: „Uneori, după ce se ceartă, părinţii îşi cer scuze de la mine şi de la fratele meu mai mare, deoarece ştiu cât de mult suferim“. Una dintre cele mai valoroase lecţii pe care le puteţi da copiilor este să spuneţi cu umilinţă: „Îmi pare rău“.

Pentru informaţii suplimentare, vezi Treziţi-vă! din 8 ianuarie 2001, pag. 8–14, şi din 22 martie 1994, pag. 3–12.

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Nu acuza, ci explică ce simţi