Frumoasele roze ale Africii

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN KENYA

„Cele mai frumoase flori!“ „Cel mai nimerit cadou pentru o prietenă!“ „Un mod de a spune: «Te iubesc».“

POATE şi voi gândiţi ca aceste persoane din Nairobi (Kenya). Dintre toate plantele cu flori, fie sălbatice, fie cultivate de om, este probabil singura îndrăgită pretutindeni. Veacuri la rând, trandafirul a înflăcărat imaginaţia omului. Poeţii l-au cântat în versuri, iar pictorii şi sculptorii l-au imortalizat în lucrările lor. Shakespeare a scris despre el celebrele cuvinte: „Un nume ce-i? Un trandafir, oricum / Îi spui, îţi dă acelaşi scump parfum“ (Romeo şi Julieta, în româneşte de Şt. O. Iosif). Mulţumită lui s-au înfiripat şi cimentat prietenii, graţie lui au fost restabilite relaţii şi tot prin el au fost încurajaţi bolnavi.

Trandafirul are însă şi o mare valoare economică. În multe ţări unde condiţiile climatice facilitează cultivarea florilor în scop comercial, trandafirul este o sursă importantă de venit. De pildă, recent s-a constatat că 70% dintre milioanele de flori exportate într-un an de Kenya sunt trandafiri. Kenya este astfel unul dintre principalii producători de trandafiri de pe piaţa internaţională.

Odinioară, când omul nu descoperise încă fascinantele calităţi ale nobilei flori, trandafirii sălbatici creşteau în voie. Astăzi, dintre cele peste o sută de specii de trandafiri sălbatici doar câteva se cultivă. Prin metode de încrucişare atent controlate s-au obţinut miile de soiuri care ne încântă privirile. Ca urmare, faima florii s-a dus pretutindeni. Aproape că nu există ţară în lumea-ntreagă în care  să nu crească trandafiri. Cel mai cunoscut şi mai răspândit soi este Thea hybrida.

Din seră în vază

Mulţi cumpărăm trandafiri de la florărie sau din piaţă. Cultivaţi în scop comercial în sere mari, necesită mai multă atenţie decât trandafirii de grădină. Vizitând terenurile de trandafiri de lângă Nairobi, am înţeles de câtă îngrijire au nevoie florile înainte de a ajunge pe piaţă.

Aici, ca de altfel peste tot în Kenya, în marile serele acoperite cu polietilenă se cultivă trandafiri în scop comercial (vezi imaginea de la pagina 26). Serele sunt foarte utile. Trandafirii proaspăt altoiţi sunt mai delicaţi şi trebuie ocrotiţi de intemperii. Ploile abundente, vântul sau razele puternice ale soarelui le pot dăuna. În plus, pentru a menţine o temperatură constantă în seră, trebuie ca aerul rece să intre cu uşurinţă, iar aerul cald să iasă.

În sere vedem rânduri de trandafiri tineri în diferite stadii de dezvoltare. Se cultivă mai multe soiuri de trandafiri, de la bine cunoscutul Thea hybrida, a cărui tulpină se taie cam la 70 cm, până la trandafirul Sweetheart (o varietate de Thea hybrida), care se taie la 35 cm. Pe un hectar, cât are această fermă floricolă, ar putea fi cultivate aproximativ 70.000 de plante.

Dar cum se hrănesc trandafirii? Patul florilor nu este unul obişnuit, ci e alcătuit dintr-un strat de piatră ponce (rocă vulcanică), aşternut pe folii de polietilenă. Se preferă acest tip de sol, întrucât prin piatra ponce nu se transmit atâtea boli ca prin solul obişnuit. Pentru a uda trandafirii se foloseşte sistemul de irigaţie prin picurare. Tuburi subţiri direcţionate spre patul florilor distribuie apa şi substanţele nutritive în cantitate optimă. Datorită solului vulcanic poros, apa ajunge pe folie, de unde este colectată şi refolosită.

Deşi li se oferă o îngrijire deosebită, trandafirii pot totuşi contracta unele boli, cauzate în principal de fungi. De pildă, mucegaiul Botrytis cinerea şi mana atacă frunzele  şi tulpina plantelor. Dacă nu sunt ţinute sub control, aceste boli pot afecta calitatea florilor. Fungicidele sunt deosebit de utile în lupta împotriva lor.

Pe măsură ce timpul trece, bobocii prind culoare, semn că trandafirii trebuie culeşi. Florile sunt tăiate cu grijă când sunt încă boboci, iar petalele nu încep să se desfacă. De ce? Nu se ofilesc atât de repede şi îşi păstrează mai multă vreme culoarea. Culesul poate să difere de la soi la soi. În orice caz, este esenţial să fie tăiaţi dimineaţa devreme sau seara târziu când umiditatea este ridicată, iar procesul de ofilire mai lent. Trandafirii proaspăt tăiaţi sunt depozitaţi într-o încăpere rece pentru prerăcire. Şi această etapă are menirea de a ţine plantele proaspete mai multă vreme.

Urmează o altă etapă importantă: sortarea. Trandafirii sunt sortaţi după culoare şi mărime şi împachetaţi potrivit cerinţelor clienţilor. Acum, sunt gata de plecare. De la aceste sere sunt transportaţi la cel mai mare aeroport din Nairobi, de unde vor zbura spre Europa, la mii de kilometri depărtare! Deoarece se ofilesc repede, trandafirii trebuie să ajungă pe piaţa locală sau internaţională în maximum 24 de ore de la cules.

Data următoare când veţi primi în dar trandafiri sau îi veţi cumpăra de la piaţă ori de la florărie, opriţi-vă puţin şi gândiţi-vă la lunga călătorie pe care, probabil, au făcut-o. Poate vin chiar din Africa! Astfel, şi aprecierea pentru Creatorul tuturor lucrurilor, Iehova Dumnezeu vă va creşte! — Psalmul 115:15.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 26]

Vor exista vreodată trandafiri albaştri?

Povestea trandafirului este lungă. Şi nu e nici pe departe încheiată. Apar mereu tehnici noi de cultivare şi de înmulţire. De fapt, puţine flori pot avea atâtea nuanţe! Ce trandafiri vă plac mai mult? Albi, galbeni, roz, roşu-închis sau cărămizii? Majoritatea acestor nuanţe sunt rodul numeroaselor metode de încrucişare folosite.

Ştiaţi, de exemplu, că iniţial nu au existat trandafiri roşii? Şi asta pentru că le lipseşte gena care duce la formarea pigmentului roşu. Roşul-aprins a fost obţinut cam prin 1930, printr-o mutaţie genetică. Ulterior, s-au obţinut toate nuanţele de roşu pe care le vedem astăzi. În familia rozelor, a lipsit multă vreme. . . albastrul! Trandafirul, în mod normal, nu are gena care produce pigmentul albastru, delfinidina. Totuşi, în 2004, după ani de cercetări şi eforturi conjugate, o companie australiană şi una japoneză au obţinut, prin metode de inginerie genetică, un trandafir albastru. Se fac însă cercetări pentru a se obţine o nuanţă mai intensă.

[Legenda fotografiei]

Seră acoperită cu polietilenă

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Gata de tăiat