Potrivit Bibliei

Cine este autorul Bibliei?

BIBLIA spune clar cine a aşternut-o în scris. Diverse fragmente ale ei încep cu expresii precum „cuvintele lui Neemia“, „viziunea lui Isaia“ şi „cuvântul lui Iehova care a venit la Ioel“ (Neemia 1:1; Isaia 1:1; Ioel 1:1). Unele consemnări istorice sunt identificate drept scrierile lui Gad, Natan ori Samuel (1 Cronici 29:29). Antetul mai multor psalmi arată cine i-a compus. — Psalmii 79, 88, 89, 90, 103 şi 127.

Întrucât au fost folosiţi oameni la scrierea Bibliei, scepticii spun că, la fel ca oricare altă carte, ea este rodul înţelepciunii omeneşti. Dar au ei motive întemeiate să afirme acest lucru?

Patruzeci de scriitori, un singur autor

Majoritatea scriitorilor Bibliei au recunoscut că au scris în numele lui Iehova, singurul Dumnezeu adevărat, şi că au fost îndrumaţi de el ori de un înger, care acţiona ca reprezentant al lui (Zaharia 1:7, 9). Profeţii care au scris Scripturile ebraice au declarat de peste 300 de ori: „Iată ce a spus Iehova“ (Amos 1:3; Mica 2:3; Naum 1:12). Multe dintre scrierile lor încep cu expresii de genul „iată cuvântul lui Iehova care a venit la Osea“ (Osea 1:1; Iona 1:1). Referitor la profeţii lui Dumnezeu, apostolul Petru a spus: „Oamenii au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtaţi de spiritul sfânt“. — 2 Petru 1:21.

Aşadar, deşi este alcătuită din mai multe părţi, Biblia este un tot unitar. Ea a fost scrisă de mai mulţi oameni care au recunoscut că în spatele scrierilor lor este însuşi Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu s-a folosit de secretari umani pentru a-i aşterne în scris gândurile. Dar cum a făcut el acest lucru?

„Inspirată de Dumnezeu“

„Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu“, a explicat apostolul Pavel (2 Timotei 3:16). Cuvântul grecesc tradus prin ‘inspirat de Dumnezeu’ înseamnă literalmente „suflat de  Dumnezeu“. Adică Dumnezeu a folosit o forţă invizibilă pentru a le îndruma gândirea scriitorilor umani, transmiţând astfel mesajul său. În cazul Celor zece porunci însă, Iehova însuşi a scris cuvintele pe table de piatră (Exodul 31:18). Alteori, Dumnezeu le-a dictat mesajul slujitorilor săi. Iată ce se spune în Exodul 34:27: „Iehova i-a mai zis lui Moise: «Scrie-ţi aceste cuvinte. . .»“.

În alte situaţii, Dumnezeu le-a dat oamenilor viziuni cu privire la ceea ce el dorea să fie consemnat. Iată ce a zis Ezechiel: „Am început să am viziuni de la Dumnezeu“ (Ezechiel 1:1). În mod asemănător, „Daniel a văzut un vis şi nişte viziuni când era culcat în patul său. Atunci a aşternut în scris visul“ (Daniel 7:1). Ultima carte a Bibliei, Revelaţia, a fost transmisă apostolului Ioan tot prin viziuni. Ioan a scris: „Prin inspiraţie am ajuns în ziua Domnului şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca de trompetă, zicând: «Scrie într-un sul ce vezi»“. — Revelaţia 1:10, 11.

Factorul uman

Deşi au fost scrise sub inspiraţie divină, cărţile biblice poartă amprenta celor ce le-au aşternut în scris. Scriitorii au depus chiar eforturi pentru a consemna mesajul lui Dumnezeu. De pildă, cel ce a scris cartea biblică Eclesiastul a declarat că „s-a străduit să găsească cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului“ (Eclesiastul 12:10). Pentru a-şi compila scrierile istorice, Ezra a consultat cel puţin 14 lucrări de referinţă, cum ar fi „relatarea faptelor din zilele regelui David“ şi „Cartea Regilor lui Iuda şi ai lui Israel“ (1 Cronici 27:24; 2 Cronici 16:11). Luca, scriitorul unei evanghelii, ‘a cercetat cu atenţie toate lucrurile de la începuturi ca să le scrie în ordine’. — Luca 1:3.

Unele cărţi biblice dezvăluie personalitatea scriitorului lor. De exemplu, Matei Levi, care înainte de a deveni discipol al lui Isus fusese încasator de impozite, a acordat atenţie specială cifrelor. Este singurul evanghelist care a consemnat suma de bani în schimbul căreia Isus a fost trădat, şi anume „treizeci de arginţi“ (Matei 27:3; Marcu 2:14). Luca, un medic, a furnizat detalii medicale exacte. De pildă, când a descris starea unora dintre cei ce veniseră la Isus să fie vindecaţi, el a folosit expresii precum „febră mare“ şi „plin de lepră“ (Luca 4:38; 5:12; Coloseni 4:14). Aşadar, Iehova le-a permis scriitorilor să se exprime cu propriile cuvinte şi în stilul propriu. Totuşi, el le-a îndrumat gândirea pentru ca textul să fie exact şi să transmită mesajul său. — Proverbele 16:9.

Produsul final

Nu este uimitor că, de-a lungul unei perioade de 1.600 de ani, aproximativ 40 de bărbaţi din diverse zone, au realizat o carte absolut armonioasă, o carte ce are o temă extraordinară? (Vezi articolul „Ce învăţăm din Biblie?“ de la pagina 19.) Acest lucru ar fi fost imposibil dacă scriitorii ei n-ar fi fost îndrumaţi de un singur Autor.

Dar chiar era necesar ca Iehova să folosească oameni pentru a aşterne în scris Cuvântul său? Nu! Însă în acest fel el şi-a arătat înţelepciunea. De fapt, un motiv pentru care Biblia este atât de apreciată în toată lumea este tocmai faptul că scriitorii ei exprimă cu sinceritate tot felul de sentimente omeneşti. De exemplu, regele David a dat glas sentimentelor de vinovăţie ale păcătosului ce se căieşte şi îl imploră pe Dumnezeu să-i arate îndurare. — Psalmul 51:2–4, 13, 17, antet.

Deşi Iehova s-a folosit de scriitori umani, putem avea aceeaşi încredere în scrierile lor asemenea primilor creştini, care au acceptat Sfintele Scripturi „nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu“. — 1 Tesaloniceni 2:13.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Cine este Autorul întregii Scripturi? — 2 Timotei 3:16.

▪ Ce metode a folosit Iehova Dumnezeu pentru a-şi transmite gândurile? — Exodul 31:18; 34:27; Ezechiel 1:1; Daniel 7:1.

▪ Cum se reflectă personalitatea şi preocupările celor ce au scris sub inspiraţie divină în scrierile lor? — Matei 27:3; Luca 4:38.