De ce putem avea încredere în Biblie
3. Armonie internă
Să presupunem că rugaţi 40 de bărbaţi din medii sociale diferite să scrie o carte, fiecăruia revenindu-i o parte din ea. Ei trăiesc în ţări diferite şi nu toţi se cunosc. Unii nu ştiu ce au scris ceilalţi. V-aţi aştepta ca lucrarea lor să se remarce prin armonie internă?
BIBLIA este o astfel de carte. * Deşi a fost scrisă în condiţii mult mai neobişnuite decât cele menţionate mai sus, ea se distinge prin armonia ei internă.
Era veşmântul lui Isus purpuriu sau stacojiu?
Condiţii unice.
Biblia a fost scrisă de-a lungul a circa 1.600 de ani, din 1513 î.e.n. până în jurul anului 98 e.n. Prin urmare, mulţi dintre cei aproximativ 40 de scriitori ai ei au trăit la distanţă de secole unul de altul. Iar ocupaţiile lor erau diferite: unii erau pescari, alţii păstori, regi, iar unul a fost medic.
Un mesaj armonios.
Scriitorii Bibliei au dezvoltat o temă principală: justificarea dreptului lui Dumnezeu de a guverna omenirea şi împlinirea scopului său prin intermediul Regatului său ceresc, un guvern care va domni asupra întregului pământ. Această temă este introdusă în Geneza, este dezvoltată pe parcursul cărţilor ce-i urmează şi atinge deznodământul în Revelaţia. — Vezi articolul „Ce învăţăm din Biblie?“, de la pagina 19.
Armonie la nivel de detalii.
Scrierile biblice se armonizează chiar şi la nivel de detalii. Dar nu pentru că scriitorii ei s-ar fi pus de acord. Să ne gândim la un exemplu. Scriitorul biblic Ioan povesteşte că, odată, când o mare mulţime a venit să-l asculte pe Isus, Isus s-a dus la Filip şi l-a întrebat de unde să cumpere pâine pentru a-i hrăni pe oameni (Ioan 6:1–5). Într-o relatare paralelă, Luca menţionează că întâmplarea a avut loc lângă oraşul Betsaida. La începutul cărţii sale, Ioan spusese că Filip era din Betsaida (Luca 9:10; Ioan 1:44). Era firesc aşadar ca Isus să pună întrebarea cuiva care era din partea locului. Iată deci că detaliile concordă. Şi e evident că între scriitori nu a existat nicio înţelegere în acest sens. *
Diferenţe fireşti.
Există totuşi unele diferenţe între relatările biblice. Dar oare nu ar trebui să ne aşteptăm la aşa ceva? Să zicem că mai mulţi oameni sunt martori la o crimă. Dacă fiecare dintre ei ar menţiona aceleaşi detalii, cu aceleaşi cuvinte, nu i-aţi suspecta că s-au înţeles între ei? Firesc ar fi ca mărturiile lor să difere întrucâtva, din cauza propriului punct de vedere. La fel stau lucrurile şi în privinţa scriitorilor Bibliei.
Să luăm un exemplu. Ce fel de mantie a purtat Isus în ziua morţii sale? Una purpurie, aşa cum reiese din relatările lui Marcu şi Ioan (Marcu 15:17; Ioan 19:2)? Sau una stacojie, cum spune Matei (Matei 27:28)? Adevărul este că ambele afirmaţii pot fi corecte. În compoziţia purpurei intră şi roşul. În funcţie de unghiul din care era privit, de modul în care se reflecta lumina asupra lui şi de fundal, veşmântul putea căpăta diverse nuanţe. *
Armonia care există între cărţile Bibliei şi consecvenţa neintenţionată a detaliilor dovedesc o dată în plus că Biblia este demnă de încredere.
^ par. 4 Biblia este o colecţie de 66 de cărţi, prima fiind Geneza, iar ultima Revelaţia.
^ par. 7 Pentru mai multe exemple de acest gen, vezi broşura O carte pentru toţi oamenii, paginile 16 şi 17, publicată de Martorii lui Iehova.
^ par. 9 Pentru mai multe informaţii, vezi cartea Biblia — Cuvântul lui Dumnezeu sau al oamenilor?, capitolul 7, intitulat „Se contrazice oare Biblia?“, publicată de Martorii lui Iehova.