Potrivit Bibliei

Ce înseamnă a fi capul familiei?

ÎN MULTE ţări există obiceiul ca la ceremoniile de nuntă mirii să rostească jurăminte. Mireasa promite solemn să-i fie supusă soţului. Pe multe femei însă le irită ideea că bărbatul este capul familiei. Să vedem, totuşi, ce ne învaţă Biblia cu privire la exercitarea autorităţii în familie. Veţi observa că ea prezintă lucrurile în mod echilibrat şi oferă sfaturi practice.

Principiul autorităţii stabilit de Dumnezeu

În Biblie, principiul autorităţii este enunţat în Efeseni 5:22–24: „Soţiile să le fie supuse soţilor lor ca Domnului, pentru că soţul este capul soţiei, aşa cum şi Cristos este capul congregaţiei . . . De fapt, aşa cum congregaţia îi este supusă lui Cristos, tot aşa şi soţiile să le fie supuse soţilor lor în toate“. În calitate de ‘cap al soţiei’, soţul trebuie  să-şi conducă familia, iar soţia să-l susţină şi să-i respecte autoritatea (Efeseni 5:33).

Autoritatea soţului însă nu este absolută, întrucât el însuşi trebuie să se supună lui Dumnezeu şi lui Cristos. De aceea, el nu are dreptul de a-i cere soţiei să încalce legile lui Dumnezeu sau să facă ceva împotriva conştiinţei sale instruite biblic. Deşi nu l-a învestit cu autoritate absolută, Dumnezeu i-a dat soţului responsabilitatea de a lua decizii importante în familie (Romani 7:2; 1 Corinteni 11:3).

Biblia îi porunceşte soţului să nu-şi exercite autoritatea într-un mod egoist, ci să pună necesităţile soţiei mai presus de ale sale. Iată ce se spune în Efeseni 5:25: „Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, aşa cum şi Cristos a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea“. Un soţ care urmează exemplul suprem de iubire dat de Cristos nu se va folosi de autoritatea încredinţată pentru a-şi urmări propriile interese.

Mai mult, Biblia îi porunceşte bărbatului să trăiască cu soţia lui „potrivit cunoştinţei“ (1 Petru 3:7). Aceasta înseamnă mai mult decât a conştientiza că între femeie şi bărbat există diferenţe de ordin fizic şi emoţional. Soţul trebuie să caute să înţeleagă necesităţile soţiei sale.

„Este tovarăşa ta“

Înseamnă oare că, fiindu-i supusă soţului, soţia nu mai are dreptul să facă nimic? Să ne gândim la Sara, înfăţişată în Biblie drept un exemplu de ascultare faţă de soţul ei (1 Petru 3:5, 6). Sara i-a fost supusă lui Avraam în chestiuni de mare şi de mică importanţă: a fost dispusă să-şi părăsească locuinţa confortabilă pentru a duce o viaţă nomadă, în corturi, dar şi să pregătească o masă pentru oaspeţi neaşteptaţi (Geneza 12:5–9; 18:6). Privitor la o chestiune foarte importantă însă, ea i-a spus de mai multe ori lui Avraam că avea o părere diferită de a lui. Sara voia ca Avraam să o izgonească pe Agar, soţia lui secundară, şi pe Ismael, fiul întâi-născut al lui Avraam. Dumnezeu i-a spus lui Avraam ca, în loc să o mustre pe Sara, ‘să asculte de glasul ei’. Sara a dat dovadă în continuare de supunere faţă de Avraam întrucât a aşteptat ca el să acţioneze şi nu a încercat ea însăşi să-i alunge din casă pe Agar şi Ismael (Geneza 21:8–14).

Exemplul Sarei dovedeşte că, în loc să trăiască în umbra soţului ei, soţia trebuie să fie „tovarăşa“ lui, având un loc de cinste în familie (Maleahi 2:14). Fiind un adevărat partener al soţului, soţia vine cu idei şi sugestii valoroase când se iau decizii în familie. În plus, întrucât are o anumită autoritate, ea se ocupă de unele treburi gospodăreşti, dar şi de chestiuni financiare. Bineînţeles, în calitate de cap al familiei, soţul are responsabilitatea de a lua deciziile finale (Proverbele 31:10–31; 1 Timotei 5:14).

Respect faţă de Fondatorul familiei

Iehova Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia şi a instituit căsătoria ca uniune sacră a celor doi (Geneza 2:18–24). În plus, Dumnezeu le-a încredinţat soţului şi soţiei un anumit rol în familie, care avea să le procure multă bucurie (Deuteronomul 24:5; Proverbele 5:18).

Ca Fondator al căsătoriei, Iehova are atât dreptul, cât şi capacitatea de a stabili norme pentru bunul mers al căsniciei. Partenerii de căsătorie care-şi îndeplinesc rolul încredinţat şi respectă principiul autorităţii stabilit de Dumnezeu — nu doar pentru că-i văd utilitatea, ci şi din respect faţă de Dumnezeu — au parte de favoarea şi de sprijinul său.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Cine a dat un exemplu perfect în ce priveşte exercitarea autorităţii? (Efeseni 5:25)

▪ A stabilit Dumnezeu limite autorităţii soţului? (1 Corinteni 11:3)

▪ Care este scopul căsătoriei şi al principiului autorităţii? (Proverbele 5:18)

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Dacă soţul urmează exemplul lui Cristos în privinţa exercitării autorităţii, ambii parteneri vor avea parte de bucurie şi satisfacţii