Gabon — paradisul animalelor sălbatice

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GABON

IMAGINAŢI-VĂ o plajă tropicală unde elefanţii pasc aproape de malul mării, hipopotamii înoată nestingheriţi, iar balenele şi delfinii se întâlnesc la un pas de ţărm. Pe coasta africană există fâşii de plajă, ce se întind pe o lungime de 100 km, unde astfel de scene sunt cât se poate de fireşti.

Pentru ca oamenii să se poată bucura pe mai departe de asemenea privelişti, această zonă de coastă unică în felul ei trebuia ocrotită. Considerată o prioritate ecologică, chestiunea a fost discutată la 4 septembrie 2002, ocazie cu care preşedintele Gabonului a anunţat înfiinţarea mai multor parcuri naţionale cuprinzând 10% din suprafaţa ţării, între care fâşii de coastă neatinse de civilizaţie.

Având o suprafaţă totală de 30.000 km², egală cu cea a Belgiei, regiunile sălbatice ale Gabonului au multe de oferit turiştilor. „Gabonul are toate şansele să devină o adevărată Mecca a iubitorilor de natură, atrăgând din toate colţurile pământului «pelerini» dornici să vadă această ultimă minune naturală în toată splendoarea ei“, a spus preşedintele Omar Bongo Ondimba.

Dar de ce sunt aceste rezervaţii atât de importante? Păduri dese încă îmbracă 85% din suprafaţa Gabonului, iar circa 20% dintre speciile de plante autohtone se găsesc doar pe aceste meleaguri. Pădurile ecuatoriale sunt căminul gorilelor, al cimpanzeilor, al elefanţilor şi al multor altor specii periclitate. Datorită parcurilor ce au luat fiinţă de curând, Gabonul va deveni protectorul biodiversităţii africane.

Loango — o plajă fără egal

Prin bogăţia-i faunistică, Parcul Naţional Loango este, după câte se pare, una dintre cele mai apreciate destinaţii turistice din Africa. Lagune cu apă dulce şi păduri ecuatoriale luxuriante dantelează ţărmul neatins de om cât vezi cu ochii. Însă ceea ce dă un farmec aparte acestor plaje sunt tocmai animalele ce le străbat: hipopotami, elefanţi, bivoli sălbatici, leoparzi şi gorile.

Dar de ce atrag plajele astfel de animale care trăiesc de fapt în pădure? Nisipurile albe din Loango sunt mărginite de păşuni verzi unde hipopotamii şi bivolii sălbatici pot paşte în voie. Roadele îmbelşugate ale palmierilor (Borassus aethiopum) ce străjuiesc plajele ispitesc elefanţii cum îi ispiteşte îngheţata pe copii. Însă ceea ce atrage cel mai mult animalele aici este liniştea. Pe nisip nu se zăresc decât urme de animale.

Deoarece omul nu şi-a lăsat amprenta asupra acestui ţinut, ţestoasele pieloase, o specie pe cale de dispariţie, vin pe plajele izolate pentru a-şi depune ouăle. Şi prigoriile rubinii au gusturi asemănătoare în materie de cuibărit. Păsările trăiesc în colonii şi îşi sapă cuiburi în nisip, la doar câţiva metri de linia fluxului. În lunile de vară, peste o mie de balene cu cocoaşă îşi dau întâlnire în apele netulburate, ce scaldă Loango, pentru a se împerechea.

 Două lagune imense despart plajele de pădurea ecuatorială şi sunt un habitat ideal pentru crocodili şi hipopotami. Aceste „mări continentale“, mărginite de păduri de mangrove, mişună de peşti. Acvilele-pescar africane şi vulturii-pescar survolează lagunele pândindu-şi prada, în timp ce mai multe specii de pescăruşi viu coloraţi îşi caută hrana în apele mai puţin adânci. Mari iubitori de apă, elefanţii trec înot lagunele ca să ajungă pe plajă, unde se ospătează cu fructele lor preferate.

În inima pădurilor ecuatoriale, maimuţele sar din creangă-n creangă, iar fluturii multicolori zboară prin poieni însorite. Liliecii frugivori moţăie cât e ziua de lungă în copacii lor preferaţi, iar noaptea se trezesc şi încep să împrăştie seminţe, activitate deosebit de importantă pentru viaţa pădurii. La marginea pădurii, sugătoarele-de-nectar, al căror penaj străluceşte în soare, cutreieră copacii şi arbuştii, sorbind pe îndelete nectarul florilor. Nu este de mirare, aşadar, că Loango a fost numit „un tărâm unde simţi pulsul Africii ecuatoriale“.

Lopé — un ultim bastion al gorilelor

Parcul Naţional Lopé cuprinde vaste întinderi de păduri tropicale virgine, peticite ici-colo de savană şi de păduri-galerii, predominante în partea de nord a parcului. E destinaţia ideală a iubitorilor de natură cărora le place să observe gorilele, cimpanzeii sau mandrilii în sălbăticie. Între 3.000 şi 5.000 de gorile cutreieră zona ocrotită, cu o suprafaţă de 5.000 km².

Augustin, fost administrator al parcului, îşi aminteşte de o întâmplare neobişnuită din 2002. El ne povesteşte: „Plimbându-mă prin pădure, am întâlnit cu totul întâmplător o familie alcătuită din patru gorile. Masculul, un exemplar uriaş cam de 35 de ani, cu spinarea argintie, s-a ridicat cât era de mare înaintea mea. Cântărea, cred, cam de trei ori mai mult ca mine. Urmând procedura recomandată, m-am lăsat imediat jos, mi-am plecat capul şi am privit în pământ în semn de supunere. Gorila s-a apropiat, s-a aşezat lângă mine şi şi-a pus braţul pe umărul meu. Apoi mi-a luat mâna, mi-a deschis-o şi mi-a examinat palma. Odată convins că nu eram o ameninţare pentru familia lui, s-a depărtat agale şi a dispărut în junglă. În acea zi de neuitat, am descoperit fascinaţia de a vedea animalele în mediul lor. Deşi oamenii vânează gorilele pentru carne sau pentru că le consideră în mod eronat periculoase, aceste animale sunt paşnice şi merită să le ocrotim“.

În Lopé, mandrilii, babuini de talie mare, se adună în grupuri ce cuprind uneori peste o mie de exemplare. Aici se întâlnesc cele mai mari grupuri de primate din lume. Şi cu siguranţă ştiu să-şi facă auzită prezenţa! Un vizitator din Camerun ne povesteşte o întâlnire cu un grup uriaş de mandrili.

„Ghidul nostru a detectat mandrilii datorită emiţătoarelor radio prinse la gâtul câtorva exemplare. Am luat-o înaintea cetei, am ridicat un adăpost de camuflaj şi am aşteptat să sosească. Vreo 20 de minute nu s-a auzit decât muzica pădurii: ciripitul păsărilor şi zumzetul gâzelor. Liniştea a fost brusc întreruptă când a apărut ceata gălăgioasă de mandrili. Auzind ramurile rupându-se şi strigătele lor stridente,  aveai impresia că se apropia o furtună năprasnică. Atunci am zărit mandrilii din fruntea cetei: parcă erau avangarda unei armate. Masculi robuşti conduceau grupul, mergând în pas vioi prin pădure, iar femelele şi puii săreau din ram în ram. Dintr-o dată, unul dintre masculi s-a oprit şi a aruncat o privire bănuitoare împrejur. Un mandril tânăr, care sărea din copac în copac, ne zărise şi dăduse alarma. Deranjaţi de prezenţa noastră, mandrilii au grăbit pasul, ţipetele lor de furie devenind de-a dreptul asurzitoare. În câteva clipe s-au făcut cu toţii nevăzuţi. Ghidul ne-a spus că tocmai trecuseră pe lângă noi vreo 400 de mandrili.“

Cimpanzeii, la fel de gălăgioşi precum mandrilii, sunt şi mai greu de observat în timp ce se mişcă sprinten prin pădure în căutarea hranei. Iubitorii de natură însă pot observa cercopiteci cu nasul turtit (Cercopithecus nictitans) aventurându-se uneori prin porţiunile de savană ce mărginesc pădurea. Probabil, cei mai retraşi locuitori ai regiunii Lopé sunt cercopitecii cu coada aurie (Cercopithecus solatus), o specie descoperită în urmă cu numai 20 de ani, care trăieşte doar aici.

Pădurea este şi habitatul păsărilor de talie mare, viu colorate, precum turacii şi păsările-rinocer, ce-şi anunţă prezenţa prin sunete răguşite. Întrucât aici au fost înregistrate aproximativ 400 de specii de păsări, parcul a devenit un paradis al iubitorilor de păsări.

Un paradis ce freamătă de viaţă

Loango şi Lopé sunt doar două dintre cele 13 parcuri naţionale din Gabon. Alte parcuri au drept obiectiv conservarea pădurilor de mangrove, a plantelor unice şi a zonelor unde poposesc păsările migratoare. „Gabonul îşi ocroteşte cele mai bune ecosisteme din ţară“, precizează Lee White, de la Wildlife Conservation Society. „Nu ne interesează doar suprafaţa zonelor conservate, ci şi ce adăpostesc ele. În 2002, s-a creat peste noapte cel mai bun sistem de parcuri naţionale, înglobând biodiversitatea întregii ţări.“

Bineînţeles, multe probleme au rămas nerezolvate, aşa cum recunoaşte preşedintele Bongo Ondimba: „Ne stă în faţă o operaţiune de proporţii globale, o operaţiune care va presupune sacrificii pe termen scurt şi pe termen lung. Numai aşa ne putem atinge ambiţiosul obiectiv de a lăsa moştenire generaţiilor viitoare aceste minuni naturale!“.

[Hărţile de la pagina 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

AFRICA

GABON

Cele 13 parcuri naţionale ale Gabonului

Parcul Naţional Lopé

Parcul Naţional Loango

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Balenă-cu-cocoaşă şi vedere de sus a ţărmului Loango

[Provenienţa fotografiei]

Balena: Wildlife Conservation Society

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Mandril (stânga) şi gorilă (dreapta)

[Provenienţa fotografiei de la pagina 15]

Robert J. Ross