Poate fi soluţionată problema criminalităţii?

„Studiile arată că, şi după ce au făcut ani grei de închisoare, mulţi continuă să terorizeze comunitatea în care trăiesc, iar costurile, chiar şi cele ce nu pot fi calculate în bani, rămân astronomice.“ (Inside the Criminal Mind, Dr. Stanton Samenow)

ORIUNDE am locui, în fiecare zi auzim de infracţiuni care mai de care mai şocante. Aşadar, e cât se poate de logic să ne întrebăm: Oare măsurile actuale de a stopa criminalitatea, de pildă pedepsele aspre şi condamnările, dau într-adevăr rezultate? Oare închisorile  chiar reeducă infractorii? Mai mult decât atât, oare tratează societatea adevărata cauză a criminalităţii?

Referitor la măsurile actuale luate în vederea prevenirii infracţiunilor, dr. Samenow scrie: „După ce a fost închis o dată, [infractorul] învaţă să fie şi mai viclean, şi mai prudent. El nu încetează să îi exploateze pe alţii şi să comită infracţiuni. Statisticile despre recidive [comiterea altei infracţiuni după o condamnare] nu dezvăluie decât că infractorul nu a fost suficient de atent şi, prin urmare, a fost prins [din nou]“. De fapt, închisorile au devenit adevărate şcoli în care infractorii îşi perfecţionează atitudinile antisociale (vezi chenarul „«Şcoli de infractori»?“, pagina 7).

În plus, multe infracţiuni rămân nepedepsite, făptaşii ajungând să creadă că merită să încalce legea. O astfel de gândire le dă mai multă îndrăzneală şi mai multă hotărâre. Un conducător înţelept a scris odată: „Pentru că nu se execută imediat sentinţa pentru o faptă rea, inima fiilor oamenilor este şi mai hotărâtă să facă răul“ (Eclesiastul 8:11).

Infractori de voie sau de nevoie?

Oare unii chiar nu au altă cale de a supravieţui decât să încalce legea? Dr. Samenow recunoaşte: „Credeam că încălcarea legii este o reacţie aproape firească, ba chiar scuzabilă, la sărăcia oprimantă, la instabilitatea şi disperarea ce caracterizează viaţa“ infractorilor. După cercetări amănunţite, şi-a schimbat punctul de vedere: „Infractorii aleg să încalce legea. . . . «De vină» este modul în care [ei] gândesc, nu mediul în care se dezvoltă“. Şi a adăugat: „Comportamentul este în mare măsură produsul gândirii. Orice faptă este precedată, însoţită şi urmată de gânduri“. Dr. Samenow a ajuns la concluzia că infractorii nu trebuie consideraţi victime, ci mai degrabă persoane care „fac victime şi care şi-au ales modul de viaţă“. *

Termenul-cheie din acest citat este „au ales“. Un articol dintr-un ziar britanic apărut recent purta titlul: „Delincvenţa — cariera preferată de tinerii orăşeni care aspiră la un trai mai bun“. Omul este înzestrat cu voinţă liberă şi poate, chiar şi în situaţii grele, să-şi aleagă calea pe care să meargă în viaţă. E adevărat, pentru milioane de oameni viaţa înseamnă luptă, o luptă necurmată cu nedreptatea şi sărăcia din societate sau o luptă în sânul unei familii cu probleme. Dar aceşti oameni nu încalcă legea. „Cauza criminalităţii sunt infractorii, nu cartierele rău-famate, părinţii iresponsabili . . . ori şomajul. Comportamentul criminal se naşte în mintea omului, nu e produsul mediului social“, afirmă dr. Samenow.

Comportamentul criminal se naşte în minte

Când abordează problema păcatului, Biblia îndreaptă atenţia asupra persoanei lăuntrice, nu asupra condiţiilor de trai. În Iacov 1:14, 15 se spune: „Fiecare este încercat, fiind atras şi ademenit de propria lui dorinţă. Apoi dorinţa, când devine roditoare, dă naştere păcatului“.  Cine are gânduri greşite are şi dorinţe greşite. Iar dorinţele greşite duc la fapte reprobabile. De pildă, un interes pur întâmplător faţă de pornografie se poate transforma în obsesie sexuală, iar fanteziile sexuale pot fi transpuse în fapt, uneori chiar prin încălcarea legii.

Dar ar trebui să mai luăm în considerare un factor. Astăzi, oamenii se concentrează asupra propriei persoane, a banilor, a plăcerilor şi a satisfacerii imediate a propriilor dorinţe. Privitor la zilele pe care le trăim, Biblia a profeţit: „În zilele din urmă . . . oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, . . . cruzi, neiubitori de bine, . . . mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:1–5). Din nefericire, prin intermediul filmelor, al jocurilor video, al literaturii şi al modelelor negative, lumea promovează aceste trăsături de caracter care nu pot decât să sporească rata criminalităţii. * Totuşi, putem ţine piept acestor influenţe. De fapt, mulţi, care la un moment dat au cedat unor astfel de influenţe, au reuşit să-şi schimbe în totalitate modul de gândire şi de viaţă.

Oamenii se pot schimba!

Infractorul nu este condamnat să rămână veşnic infractor. Potrivit cărţii Inside the Criminal Mind, dacă cineva alege să comită acte violente, înseamnă că „poate alege şi să urmeze alt drum în viaţă, trăind în mod responsabil“.

Experienţa arată că oameni din orice mediu se pot schimba. * Trebuie doar să dorească să-şi schimbe atitudinea, motivaţia şi modul de gândire în aşa fel încât să corespundă nu valorilor schimbătoare ale oamenilor, ci normelor neschimbătoare stabilite de Creatorul nostru. La urma urmei, ne cunoaşte altcineva mai bine decât el? Oare nu are Dumnezeu dreptul de a decide ce e bine şi ce e rău pentru noi, oamenii? Pentru a-şi dezvălui normele, el a inspirat circa 40 de bărbaţi cu teamă de Dumnezeu să scrie ceea ce astăzi numim Biblia, o carte considerată pe drept cuvânt ghidul fericirii şi al unei existenţe pline de sens (2 Timotei 3:16, 17).

Întrucât trebuie să ne ţinem în frâu înclinaţiile păcătoase, nu e întotdeauna uşor să facem schimbările necesare pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu. De fapt, un scriitor biblic chiar a asemănat frământările sale lăuntrice cu „un război“ (Romani 7:21–25). El a câştigat însă această luptă pentru că s-a încrezut nu în forţele proprii, ci în puterea primită de la Dumnezeu, al cărui cuvânt inspirat „este viu şi puternic“ (Evrei 4:12).

Foloasele unei „alimentaţii“ sănătoase

Pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne hrănim bine, să mestecăm bine şi să digerăm alimentele consumate, iar asta necesită timp şi efort. În mod asemănător, pentru a fi sănătoşi pe plan spiritual, trebuie „să mestecăm“ cuvintele lui Dumnezeu ca să le putem asimila în minte şi în inimă (Matei 4:4). Biblia spune: „Tot ce este adevărat, tot ce merită respect, tot ce este drept, tot ce este cast, tot ce merită să fie iubit, tot ce este vorbit de bine, dacă este vreo virtute şi dacă este vreun lucru demn de laudă, acestea să fie preocuparea voastră . . ., iar Dumnezeul păcii va fi cu voi“ (Filipeni 4:8, 9).

Să remarcăm că, dacă vrem să dezbrăcăm vechea personalitate şi să o îmbrăcăm pe cea nouă, gândurile lui Dumnezeu trebuie „să fie preocuparea“ noastră. Dar pentru asta avem nevoie de răbdare, deoarece nu devenim peste  noapte oameni spirituali (Coloseni 1:9, 10; 3:8–10).

Iată, de pildă, ce schimbări a trebuit să facă în viaţa ei o femeie. În copilărie, a fost molestată sexual. Apoi, a început să se drogheze, să bea şi să fumeze. În prezent, ispăşeşte pedeapsa pe viaţă pentru mai multe infracţiuni. În închisoare, a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova şi a aplicat ce a învăţat. Rezultatul? Încetul cu încetul, vechea personalitate a lăsat locul noii personalităţi, asemănătoare celei a lui Cristos. Acum nu mai este sclava viciilor şi a gândirii distructive. Unul dintre textele ei biblice preferate este 2 Corinteni 3:17, care spune: „Iehova este Spiritul şi, unde este spiritul lui Iehova, acolo este libertate“. Deşi se află în închisoare, ea este mai liberă ca oricând.

Dumnezeu este îndurător

În ochii lui Iehova Dumnezeu niciun om nu este o cauză pierdută. * Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, a spus: „Eu am venit să-i chem la căinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi“ (Luca 5:32). E adevărat, poate fi greu să te schimbi şi să trăieşti potrivit normelor biblice. Dar cei ce au răbdare şi profită de ajutorul acordat de Dumnezeu şi de cel al creştinilor maturi din punct de vedere spiritual obţin rezultate frumoase (Luca 11:9–13; Galateni 5:22, 23). Pentru a-i ajuta pe oamenii cu inimă sinceră să facă schimbări în viaţa lor, Martorii lui Iehova de pe tot globul îi vizitează cu regularitate pe deţinuţi în închisori şi conduc studii biblice gratuite. * În multe închisori, Martorii ţin săptămânal şi întruniri biblice creştine (Evrei 10:24, 25).

Chiar dacă unii infractori şi-au schimbat modul de viaţă, devenind creştini adevăraţi, Biblia vorbeşte cât se poate de clar despre „înmulţirea nelegiuirii“ (Matei 24:12). Aşa cum vom vedea în articolul următor, această prezicere face parte dintr-o profeţie mult mai amplă, care conţine şi veşti bune.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 5]

Milioane de săraci nu încalcă legea

[Chenarul/Fotografia de la paginile 6, 7]

„ÎN MAI PUŢIN DE DOI ANI, AJUNG DIN NOU DUPĂ GRATII“

Un articol cu acest titlu, apărut în ziarul londonez The Times, semnala că în Marea Britanie peste 70% dintre cei închişi pentru spargeri şi furt calificat sunt condamnaţi din nou după nici doi ani de la ispăşirea pedepsei. Multe infracţiuni sunt comise de persoane dependente de droguri, care sunt în stare de orice pentru a-şi satisface costisitorul şi distrugătorul viciu.

[Chenarul de la pagina 7]

„ŞCOLI DE INFRACTORI“?

„Închisorile sunt adevărate şcoli de infractori“, scrie profesorul John Braithwaite în UCLA Law Review. În cartea Inside the Criminal Mind, dr. Stanton Samenow afirmă că „majoritatea infractorilor învaţă din experienţă“, dar nu lucrurile pe care societatea ar vrea ca ei să le înveţe. „În închisoare“, mai notează el, „infractorii au timp destul şi ocazii suficiente ca să-şi perfecţioneze tehnicile. . . . Unii chiar devin infractori mai iscusiţi. Săvârşesc fără reţinere acte criminale, dar sunt suficient de şireţi ca să nu fie prinşi“.

În unul dintre ultimele capitole ale cărţii sale, dr. Samenow afirmă: „Închisoarea nu schimbă personalitatea infractorului. Fie că hoinăreşte pe străzi, fie că se află în închisoare, el leagă relaţii noi, învaţă trucuri noi şi le dă la rândul lui sfaturi altora“. Un infractor tânăr a spus: „Închisoarea m-a specializat: am devenit profesor în infracţiuni“.