Potrivit Bibliei

Au superstiţiile bază biblică?

UN JURNALIST n-a vrut să zboare cu avionul un an întreg deoarece un bătrân îi prezisese că avea să moară într-un accident aviatic. Oameni din toate mediile sociale, între care politicieni, oameni de afaceri, actori, sportivi şi studenţi, sunt superstiţioşi. În timpuri de nesiguranţă, stres sau nelinişte, ei cred că practicile superstiţioase îi ocrotesc de pericole sau îi ajută să-şi atingă obiectivele.

Unii consideră că superstiţiile sunt demodate, alţii văd în ele forme inofensive de sprijin psihologic. Antropologa Margaret Mead a scris: „Superstiţiile arată cât de mult ne dorim ca anumite lucruri să devină realitate, iar altele să nu ni se întâmple. Crezând chiar şi numai pe jumătate în superstiţii, căpătăm sprijinul psihologic de care avem nevoie, fără însă a ne simţi sclavii superstiţiilor“. Cu toate acestea, cei ce vor să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu ar trebui să se întrebe: „Au superstiţiile bază biblică?“.

Originile superstiţiilor

Teama a chinuit dintotdeauna omenirea: teama de moarte, de necunoscut şi de aşa-zisa viaţă de apoi, ca să dăm doar câteva exemple. Satan, îngerul care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, devenind adversarul lui, este hotărât să-i subjuge pe oameni. El a alimentat astfel de temeri cu minciuni maliţioase (Ioan 8:44; Revelaţia 12:9). Satan nu este însă singurul care luptă să-i îndepărteze pe oameni de Dumnezeu. Biblia îl numeşte pe Satan „conducătorul demonilor“ (Matei 12:24–27). Cine sunt demonii? În timpul lui Noe, mai mulţi îngeri i s-au alăturat lui Satan în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, devenind  demoni. De atunci, aceste fiinţe spirituale încearcă să influenţeze mintea oamenilor, iar superstiţiile sunt unul dintre instrumentele de care fac uz (Geneza 6:1, 2; Luca 8:2, 30; Iuda 6).

Anumite superstiţii au la bază una dintre minciunile lui Satan: credinţa că o entitate invizibilă supravieţuieşte morţii corpului şi revine pentru a-i chinui pe cei rămaşi în viaţă. Biblia însă afirmă: „Cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“. Apoi, precizează că, după moarte, „nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:5, 10).

„Iehova detestă“ superstiţiile

Mulţi oameni au ales să creadă minciunile lui Satan. Totuşi, cu mulţi ani în urmă, Dumnezeu i-a dat poporului său, Israel, îndrumări clare în această privinţă. Iată ce spune Cuvântul său, Biblia: „Să nu se găsească la tine nimeni . . . care ghiceşte, nimeni care practică magia, nimeni care caută semne prevestitoare, niciun vrăjitor, nimeni care leagă cu farmece, nimeni care consultă un medium sau un prezicător, nimeni care întreabă morţii. Fiindcă Iehova detestă pe oricine face aceste lucruri“ (Deuteronomul 18:10–12).

Din nefericire, israeliţii nu au ţinut întotdeauna cont de acest avertisment. În zilele profetului Isaia, de pildă, unii credeau că, pentru a avea recolte bogate, trebuiau să-l îmbuneze pe „dumnezeul Norocului“ — credinţă superstiţioasă care a avut consecinţe nefaste. Israeliţii au pierdut favoarea şi binecuvântarea lui Iehova (Isaia 65:11, 12).

Punctul de vedere al lui Iehova cu privire la superstiţii nu s-a schimbat odată cu instituirea creştinismului. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe locuitorii oraşului Listra, oameni foarte superstiţioşi, ‘să se întoarcă de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele’ (Faptele 14:15).

Eliberare din sclavia superstiţiilor

Există nenumărate practici superstiţioase şi toate au ceva în comun: sunt lipsite de logică. Superstiţiile îi pot determina, printre altele, pe oameni să pună necazurile lor pe seama ghinionului şi să nu-şi asume răspunderea pentru propriile fapte.

Din fericire, mulţi s-au eliberat din sclavia superstiţiilor. Isus a afirmat: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera“ (Ioan 8:32). Clementina, o femeie din Brazilia care a practicat ghicitul 25 de ani, a spus: „Îmi câştigam existenţa numai din ghicit. Adevărul biblic însă m-a eliberat din sclavia superstiţiilor“. Într-adevăr, studierea cu regularitate a Bibliei şi rugăciunile fierbinţi adresate lui Iehova Dumnezeu ne pot da tăria de a lupta. Putem dobândi astfel o gândire logică şi calmul de care avem nevoie pentru a lua decizii înţelepte, care ne ajută să prevenim unele necazuri şi atenuează teama (Filipeni 4:6, 7, 13).

În Biblie sunt consemnate întrebări care îndeamnă la meditare: „Ce părtăşie are lumina cu întunericul? Apoi ce armonie este între Cristos şi Belial [Satan]?“. Adevăraţii creştini trebuie, aşadar, să se ferească de practicile superstiţioase (2 Corinteni 6:14–16).

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ În loc să-şi pună încrederea în Dumnezeu, în cine s-au încrezut israeliţii superstiţioşi din zilele lui Isaia? (Isaia 65:11, 12)

▪ Ce i-a îndemnat apostolul Pavel pe locuitorii superstiţioşi ai oraşului Listra? (Faptele 14:15)

▪ Au superstiţiile bază biblică? (2 Corinteni 6:14–16)

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Superstiţiile le dau oamenilor un fals sentiment de siguranţă