Ne pot garanta oamenii un viitor fericit?

Tocmai v-aţi mutat într-o casă nouă, frumoasă. E făcută din cărămidă şi pare a fi rezistentă. De fapt, e chiar casa visurilor voastre! Viitorul vă surâde. Dar, după câţiva ani, încep să iasă la iveală unele defecte grave la structura casei. N-aveţi ce face şi trebuie să o demolaţi. Vi se frânge inima! Nu sunteţi însă singurii în această situaţie. Aceleaşi probleme au apărut şi la celelalte case din zonă. Se fac unele investigaţii şi se constată cauza problemelor: incompetenţa arhitectului şi folosirea unor cărămizi cu defecte.

ASEMENEA acestei case, lumea are mari probleme. În pofida numeroaselor experimente sociale şi politice, precum şi a uluitoarelor progrese înregistrate de ştiinţă şi tehnologie, însăşi structura societăţii pare să se dezintegreze. În multe ţări, nelegiuirea şi anarhia sunt la ordinea zilei. Vor încerca oare oamenii, împinşi de disperare, să soluţioneze problemele şi să aducă în existenţă o guvernare mai bună? Să vedem ce au spus referitor la trecutul omului unele figuri marcante ale acestei lumi.

„Am încercat tot ce s-a putut“

În dorinţa de a face lumea mai bună, marii gânditori, de la Platon, filozof grec, la Karl Marx, filozof şi economist socialist german, au elaborat numeroase ideologii politice. Rezultatul? Iată ce se spune într-un articol apărut în periodicul New Statesman: „N-am eradicat sărăcia şi n-am adus pacea în lume. Dimpotrivă. Se pare că am realizat exact contrariul. Şi asta nu pentru că n-am încercat. Am încercat tot ce s-a putut: şi comunism, şi economie de piaţă; am început cu Liga Naţiunilor şi am ajuns la politica de intimidare nucleară. Am purtat însă prea multe războaie ca să mai credem că ştim cum se pune capăt războiului, iar oraşele noastre par mai degrabă scena unor permanente lupte“. Articolul continua: „La începutul secolului [al XX-lea] eram entuziaşti crezând că oamenii de ştiinţă ne vor salva, însă la sfârşitul lui, nu mai credeam niciun cuvânt spus de ei“.

În 2001, Eric Hobsbawm, profesor emerit de istorie socio-economică la Universitatea din Londra, scria că sistemele politice actuale „traversează o perioadă în care activitatea omului are un impact uriaş asupra mediului şi planetei“. Pentru a soluţiona sau a reduce problemele, „trebuie să se ia măsuri care, mai mult ca sigur, nu vor obţine suficiente voturi şi nici  nu vor satisface preferinţele consumatorilor. Perspectivele nu sunt deloc încurajatoare nici pentru democraţie, nici pentru planetă“.

Întrezărind catastrofele ce pândesc omenirea, Stephen Hawking, celebru astrofizician şi autor al unor best-seller-uri, a pus următoarea întrebare: „Într-o lume în care este haos pe plan politic, social şi ecologic, mai poate oare supravieţui omul încă 100 de ani?“.

De ce atâtea eşecuri?

Doar Biblia explică de ce încercarea omului de a se autoguverna a eşuat în mod lamentabil. Mai întâi de toate, Biblia face o evaluare sinceră a stării omului. Să analizăm următoarele patru adevăruri fundamentale.

Toţi suntem imperfecţi. „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Aşa cum defectele interne ale cărămizilor pot slăbi rezistenţa unei clădiri, expunând-o riscului de a se prăbuşi, la fel şi imperfecţiunea umană moştenită poate slăbi structura societăţii. Imperfecţiunea se poate manifesta sub forma tendinţei spre corupţie, necinste, lăcomie şi abuz de putere. Dar aceasta nu este nicidecum ceva nou. Cu circa trei mii de ani în urmă, un scriitor înţelept al Bibliei a făcut următoarea observaţie: „Un om stăpâneşte peste alt om spre paguba lui“ (Eclesiastul 8:9).

Conducătorii guvernamentali şi magistraţii recunosc că aceste imperfecţiuni şi slăbiciuni există şi încearcă să le compenseze printr-o mulţime de legi. Însă ei ştiu foarte bine că nimeni nu poate impune prin lege iubirea faţă de semeni şi nici dorinţa de a respecta legile.

Moartea stăpâneşte peste noi. „Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului pământean, în care nu este salvare. Spiritul lui [sau forţa de viaţă] iese, el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile“ (Psalmul 146:3, 4). Considerat unul dintre cei mai înţelepţi conducători ai tuturor timpurilor, regele Solomon al anticului Israel a văzut cât de inutilă s-a dovedit munca lui grea. El a scris: „Am urât toată truda cu care mă trudeam sub soare, pentru că urma s-o las omului care va veni după mine. Şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau nebun? Totuşi va ajunge stăpân peste toată truda [mea] . . . Şi aceasta este deşertăciune“ (Eclesiastul 2:18, 19).

Nu stă în puterea noastră să ne guvernăm bine singuri. „Nu-i aparţine omului pământean calea sa. Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi conducă paşii.“ (Ieremia 10:23) Chiar dacă oamenii ar fi fost perfecţi, potrivit scopului iniţial al lui Dumnezeu ei nu ar fi avut nici dreptul, nici capacitatea de a se guverna singuri în mod eficient. De ce, de pildă,  pe oameni îi irită chiar şi numai gândul că alt om sau grup de oameni le spune ce trebuie să facă sau le stabileşte norme morale ori etice? Deoarece am fost creaţi să căutăm îndrumare în viaţă la o autoritate superioară nouă. Iar Cel ce are această autoritate este Dumnezeu (Isaia 33:22; Faptele 4:19; 5:29).

Oamenii sunt influenţaţi de un conducător invizibil. „Întreaga lume zace în puterea celui rău“, Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). Ce poate face un simplu angajat dacă într-o companie toată conducerea este coruptă? Aproape nimic. La fel stau lucrurile şi cu problemele cauzate de conducătorii acestei lumi, creaturile spirituale rele, invizibile, care acţionează sub conducerea lui Satan. Referindu-se la aceşti conducători, Biblia foloseşte termeni precum ‘guvernări’, ‘autorităţi’, ‘conducători mondiali ai acestui întuneric’ şi ‘forţe spirituale rele din locurile cereşti’ (Efeseni 6:12).

Însă Biblia nu ne dezvăluie doar eşecurile omului şi cine sunt conducătorii nevăzuţi ai lumii. Ea ne aduce şi o veste bună, mai exact ne spune care este soluţia la toate problemele noastre, oferindu-ne astfel o speranţă luminoasă.

Creatorul ne va salva

Dacă ar fi să găsim singuri soluţii la problemele noastre, n-am reuşi niciodată. Nici chiar cel mai inteligent, mai puternic ori mai bogat om nu are capacitatea de a schimba măcar una dintre cele patru realităţi menţionate în acest articol. * Dar, aşa cum se va arăta în articolul care urmează, Creatorul nostru nici nu ne-a dat uitării, nici nu ne-a abandonat. De fapt, în calitate de Suveran de drept al pământului, el va înlătura toate obstacolele ce stau în calea fericirii noastre (1 Ioan 4:8). Dar ceea ce e mai important, el va face acest lucru în curând! De unde ştim?

Aşa cum s-a arătat în numărul trecut al acestei reviste, evenimentele mondiale şi condiţiile sociale indică în mod clar că trăim în „zilele din urmă“ ale actualei lumi (2 Timotei 3:1; Matei 24:3–7). Dar sfârşitul nu va veni în urma unui holocaust nuclear, nici în urma ciocnirii pământului cu un asteroid şi nici în urma unei alte catastrofe în care cei buni ar muri împreună cu cei răi. Din contră, sfârşitul va avea loc în urma acţiunii lui Dumnezeu întreprinse împotriva celor răi, inclusiv a celor care continuă să promoveze guvernarea umană (Psalmul 37:10; 2 Petru 3:7). În acelaşi timp, Dumnezeu va pune capăt tuturor suferinţelor cauzate de duşmanii lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 1:6–9). *

Apoi, Creatorul va soluţiona problemele legate de guvernare acordând autoritate deplină asupra pământului unui guvern numit în Biblie „regatul lui Dumnezeu“ (Luca 4:43). Aşa cum vom vedea, acest guvern mondial ne ajută să privim ziua de mâine cu alţi ochi.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 5]

„CĂRĂMIZILE“ CU DEFECTE ALE SOCIETĂŢII OMENEŞTI

▪ Toţi suntem imperfecţi.

▪ Moartea stăpâneşte peste noi.

▪ Nu stă în puterea noastră să ne guvernăm bine singuri.

▪ Oamenii sunt influenţaţi de un conducător invizibil.

[Chenarul de la pagina 6]

OAMENII NU VOR DISTRUGE PĂMÂNTUL!

Scopul Creatorului a fost ca pământul să fie o locuinţă sigură, paşnică pentru oameni temători de Dumnezeu. Există numeroase dovezi biblice în acest sens. Vă prezentăm câteva dintre ele.

„Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui şi el nu se va clătina pe timp indefinit, da, niciodată.“ (Psalmul 104:5)

„Tu ai întărit pământul ca să rămână în picioare.“ (Psalmul 119:90)

„O generaţie trece, o generaţie vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.“ (Eclesiastul 1:4)

„Pământul va fi plin de cunoştinţa lui Iehova aşa cum fundul mării este acoperit de ape.“ (Isaia 11:9)

„[Iehova este] Cel ce a întocmit pământul, Făuritorul lui, Cel ce l-a întărit, care nu l-a creat în zadar, care l-a întocmit să fie locuit.“ (Isaia 45:18)