Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să-mi pun capăt vieţii?

Să-mi pun capăt vieţii?

Tinerii se întreabă

Să-mi pun capăt vieţii?

În fiecare an, milioane de tineri încearcă să-şi ia viaţa. Mii chiar reuşesc. Din cauza prevalenţei suicidului în rândul adolescenţilor, editorii revistei „Treziţi-vă!“ sunt de părere că o analiză a acestui subiect este de importanţă vitală.

„IA-MI viaţa, căci mai bine este pentru mine să mor decât să trăiesc!“ Cine a rostit aceste cuvinte? Cineva fără credinţă în Dumnezeu? Cineva care l-a părăsit pe Dumnezeu? Sau pe care Dumnezeu îl părăsise? Cine? Nimeni altul decât Iona, un bărbat fidel, dar care la un moment dat în viaţă a fost cuprins de amărăciune * (Iona 4:3, Cornilescu, 1996). Biblia nu precizează dacă Iona era sau nu pe punctul de a-şi pune capăt zilelor. Cu toate acestea, rugămintea lui disperată dezvăluie o realitate tristă: chiar şi un slujitor al lui Dumnezeu poate fi cuprins de deznădejde (Psalmul 34:19).

Unii tineri sunt uneori cuprinşi de o disperare atât de mare, încât li se pare că nu mai au niciun motiv de a trăi. Ei ar putea împărtăşi sentimentele Laurei *, o tânără de 16 ani, care spune: „Mă lupt cu depresia de ani de zile. Mă gândesc deseori să mă sinucid“. Dacă şi tu cunoşti pe cineva care ţi-a spus că vrea să-şi pună capăt vieţii sau dacă tu însuţi ai avut astfel de gânduri, ce ai putea face? Înainte de toate, să vedem de ce apar gândurile suicidare.

Cauzele disperării

De ce ajung unii să se gândească la sinucidere? Motivele pot fi multiple. În primul rând, trăim „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“, iar mulţi adolescenţi resimt presiunile vieţii cu o mai mare intensitate (2 Timotei 3:1). În al doilea rând, din cauza imperfecţiunii moştenite, unii pot ajunge să nutrească gânduri negative cu privire la propria persoană sau cu privire la lumea în care trăim (Romani 7:22–24). Uneori, astfel de trăiri pot apărea în urma unui abuz. În alte cazuri, poate fi vorba de o problemă de sănătate. Într-o anumită ţară, de pildă, peste 90% din cei ce s-au sinucis se pare că sufereau de o boală psihică. *

Fireşte, nimeni nu e imun la probleme. Biblia spune că „toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună“ (Romani 8:22). Nici tinerii nu sunt scutiţi. De fapt, tinerii pot fi profund afectaţi de unele evenimente triste din viaţa lor, cum ar fi:

▪ moartea unei rude, a unui prieten sau a animalului de companie,

▪ conflicte în familie,

▪ nereuşite la învăţătură,

▪ dezamăgire în dragoste,

▪ abuz (inclusiv fizic sau sexual).

Este adevărat, mai devreme sau mai târziu aproape toţi tinerii trec prin una dintre situaţiile tocmai menţionate. De ce reuşesc unii să depăşească astfel de perioade furtunoase din viaţă, iar alţii, nu? Potrivit specialiştilor, tinerii care renunţă la luptă se simt complet neajutoraţi şi deznădăjduiţi. Cu alte cuvinte, ei consideră că nu există nicio soluţie la problema lor şi că nu mai au nicio speranţă. „Cei mai mulţi dintre aceştia nu vor realmente să moară. Ei doar vor să nu mai sufere“, a spus dr. Kathleen McCoy într-un interviu acordat revistei Treziţi-vă!.

Nicio cale de scăpare?

Poate că ştii pe cineva care doreşte foarte mult „să nu mai sufere“, atât de mult încât a şi spus că vrea să-şi pună capăt vieţii. Dacă aşa stau lucrurile, ce poţi face?

Dacă un prieten al tău este atât de tulburat, încât vrea să moară, încearcă să-l convingi să ceară ajutor. Apoi, indiferent de reacţia lui, vorbeşte cu un adult de încredere. Nu te îngrijora că ai să distrugi prietenia voastră. Vorbind cu altcineva despre problema sa, te dovedeşti „un tovarăş adevărat“, care „s-a născut pentru ziua necazului“ (Proverbele 17:17). S-ar putea chiar să-i salvezi viaţa prietenului tău!

Dar ce poţi face dacă tu însuţi ai astfel de gânduri? „Cere ajutor“, îndeamnă dr. McCoy. „Spune-i cuiva ce simţi: unuia din părinţi, unei rude, unui prieten, unui profesor, unui pastor — cuiva căruia îi pasă de tine, care te va lua în serios, te va asculta şi îi va ajuta şi pe cei apropiaţi ţie să asculte ce ai de zis.“

Nu ai nimic de pierdut dacă vorbeşti despre problemele tale, ci numai de câştigat. Gândeşte-te la următorul exemplu biblic. La un moment dat în viaţă, fidelul Iov a spus: „Sufletul meu este dezgustat de viaţă“. Dar apoi a adăugat: „Voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu!“ (Iov 10:1). Iov era cuprins de disperare şi trebuia să vorbească cu cineva despre durerea lui. Vei găsi alinare dacă te vei destăinui şi tu unui prieten matur.

Creştinii care se simt deprimaţi mai au o sursă de încurajare: bătrânii de congregaţie (Iacov 5:14, 15). Bineînţeles, problemele nu dispar doar vorbind despre ele. Însă asta te-ar putea ajuta să le priveşti cu alţi ochi. Iar sprijinul demn de încredere al cuiva poate fi exact ceea ce-ţi trebuie pentru a găsi soluţii practice.

Lucrurile se schimbă

Când treci prin situaţii dificile, nu uita: Chiar dacă situaţia ţi se pare fără ieşire, cu timpul lucrurile se schimbă. Psalmistul David, care a ştiut ce înseamnă suferinţa, a spus în rugăciune: „M-am istovit suspinând; toată noaptea îmi scald patul, îmi umplu aşternutul cu lacrimi“ (Psalmul 6:6). Totuşi, iată ce a mărturisit el în alt psalm: „Tu mi-ai schimbat jalea în dans“ (Psalmul 30:11).

David ştia din proprie experienţă că necazurile vin şi pleacă. E-adevărat, unele pot părea copleşitoare, cel puţin pentru moment. Trebuie deci să ai răbdare. Lucrurile se schimbă, adesea în bine. Iar uneori pot lua o turnură la care nici nu te aştepţi. Alteori, îţi dai seama că reuşeşti să le faci faţă într-o manieră la care nu te-ai gândit. Trebuie să ştii că problemele nu rămân aşa pentru totdeauna (2 Corinteni 4:17).

Valoarea rugăciunii

Cea mai importantă formă de comunicare este rugăciunea. Te poţi ruga asemenea lui David, care a spus: „Cercetează-mă, o, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Examinează-mă şi cunoaşte-mi gândurile tulburătoare, vezi dacă este în mine vreo cale ce provoacă durere şi condu-mă pe calea veşniciei!“ (Psalmul 139:23, 24).

Rugăciunea nu este doar un sprijin psihologic, ci este un mijloc real de comunicare cu Tatăl tău ceresc, care doreşte ‘să-ţi verşi inima înaintea lui’ (Psalmul 62:8). Meditează la următoarele adevăruri despre Dumnezeu.

▪ El ştie ce anume te-a descurajat atât de mult (Psalmul 103:14).

▪ Te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu însuţi (1 Ioan 3:20).

▪ ‘Se interesează de tine’ (1 Petru 5:7).

▪ În lumea nouă, Dumnezeu „va şterge orice lacrimă“ din ochii tăi (Revelaţia 21:4).

Când cauza este depresia

Aşa cum s-a menţionat mai înainte, gândurile suicidare sunt cauzate adesea de anumite boli. Dacă şi tu ai o astfel de problemă, să nu-ţi fie ruşine să ceri ajutor. Isus a afirmat că cei ce suferă au nevoie de medic (Matei 9:12). Vestea bună este că multe boli pot fi tratate. Iar în urma tratamentului te vei simţi mult mai bine!

Biblia promite că, în lumea nouă pe care o va aduce Dumnezeu, „niciun locuitor nu va spune: «Sunt bolnav»“ (Isaia 33:24). Între timp, fă tot posibilul să înfrunţi vicisitudinile vieţii. Heidi, care locuieşte în Germania, chiar asta a făcut. „Uneori, depresia era atât de apăsătoare, încât îmi doream pur şi simplu să mor. Acum însă duc din nou o viaţă normală pentru că am perseverat în rugăciune şi am urmat un tratament“, mărturiseşte ea. Şi tu te poţi bucura de aceleaşi rezultate! *

Într-un articol viitor de la rubrica „Tinerii se întreabă“ se va vorbi despre cum poate un tânăr să facă faţă morţii fratelui sau surorii lui care s-a sinucis

[Note de subsol]

^ par. 4 Şi Rebeca, Moise, Ilie şi Iov au dat glas unor frământări asemănătoare (Geneza 25:22; 27:46; Numerele 11:15; 1 Regi 19:4; Iov 3:21; 14:13).

^ par. 5 Numele din acest articol au fost schimbate.

^ par. 7 Este demn de reţinut, totuşi, că majoritatea tinerilor care suferă de o boală psihică nu se sinucid.

^ par. 33 Pentru informaţii suplimentare, vezi seria de articole „Ajutor pentru adolescenţii depresivi“, apărută în Treziţi-vă! din 8 septembrie 2001, şi seria „Să înţelegem tulburările de dispoziţie“, apărută în Treziţi-vă! din 8 ianuarie 2004.

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

▪ S-a spus că sinuciderea nu rezolvă problemele, ci doar le pune pe umerii altora. În ce sens?

▪ Cu cine ai putea vorbi când te simţi deznădăjduit?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 29]

PENTRU PĂRINŢI

În unele părţi ale lumii, fenomenul suicidului în rândul adolescenţilor este îngrijorător de răspândit. În Statele Unite, de pildă, sinuciderea este a treia cauză de deces în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 de ani, iar numărul sinuciderilor în rândul copiilor cu vârsta între 10 şi 14 ani s-a dublat în ultimele două decenii. Cei mai expuşi riscului sunt tinerii care suferă de o tulburare mintală, cei ce au antecedente familiale de suicid şi cei ce au mai încercat să se sinucidă. Iată câteva semne de avertizare care ar putea indica faptul că un tânăr se gândeşte să-şi ia viaţa:

▪ se izolează de familie şi de prieteni,

▪ nu mai are aceleaşi obiceiuri alimentare şi de somn,

▪ îşi pierde interesul faţă de activităţi care odinioară îi plăceau,

▪ prezintă schimbări vizibile în personalitate,

▪ se droghează sau consumă în exces alcool,

▪ renunţă la obiecte pe care înainte le preţuia,

▪ vorbeşte despre moarte sau îl preocupă subiecte ce au legătură cu moartea.

Dr. Kathleen McCoy a afirmat că una dintre cele mai mari greşeli pe care le poate face un părinte este să ignore semnele de avertizare. „Nimeni nu vrea să creadă că ceva e în neregulă cu copilul lui. De aceea, unii părinţii refuză să acorde atenţie acestor manifestări. Ei îşi spun: «E într-o pasă proastă», «O să-i treacă» sau «A dramatizat mereu situaţia». O astfel de gândire e periculoasă. Toate ameninţările trebuie luate în serios!“, avertizează dr. McCoy.

Să nu vă fie ruşine să cereţi ajutor pentru fiul sau fiica voastră dacă suferă de depresie gravă ori de o altă tulburare mintală. Iar dacă suspectaţi că fiul vostru adolescent intenţionează să-şi ia viaţa, întrebaţi-l cu privire la intenţiile sale. Unii cred că, dacă vorbeşti cu el despre sinucidere, îl încurajezi să treacă la fapte. Această concepţie este falsă. Mulţi tineri se simt uşuraţi când părinţii abordează subiectul. Prin urmare, dacă copilul vostru recunoaşte că s-a gândit la sinucidere, încercaţi să aflaţi dacă a şi pus la cale un plan şi, dacă da, cât de detaliat este acest plan. Cu cât planul este mai detaliat, cu atât mai repede trebuie să interveniţi. *

Nu trageţi concluzia că depresia va dispărea de la sine. Şi chiar dacă pare că a trecut, să nu credeţi că problema s-a rezolvat. Unii specialişti sunt de părere că acesta este cel mai critic moment. De ce? „Un adolescent care trece printr-un episod de depresie gravă nu are suficientă putere pentru a-şi duce la îndeplinire gândurile suicidare“, afirmă dr. McCoy. „Când însă episodul trece, adolescentul are puterea de a-şi transpune gândurile în fapte.“

Este într-adevăr tragic că unii tineri cuprinşi de disperare se gândesc să-şi pună capăt vieţii. Luând în seamă semnele de avertizare şi reacţionând la ele, părinţii şi alţi adulţi iubitori ‘vorbesc consolator sufletelor deprimate’ şi sunt un loc de refugiu pentru tineri (1 Tesaloniceni 5:14).

[Notă de subsol]

^ par. 54 Specialiştii avertizează asupra unui alt factor ce sporeşte riscul sinuciderii: prezenţa în casă a medicamentelor eliberate cu prescripţie medicală şi care, luate în cantităţi mari, pot fi letale, precum şi prezenţa armelor de foc încărcate, la care are acces oricine. Privitor la ultimul aspect, Fundaţia Americană pentru Prevenirea Suicidului precizează: „Deşi majoritatea posesorilor de arme spun că au în locuinţă o armă de foc pentru «protecţie» sau «autoapărare», 83% din decesele prin împuşcare înregistrate în aceste locuinţe sunt în realitate sinucideri, victima fiind adesea altcineva decât posesorul armei“.

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Cea mai importantă formă de comunicare este rugăciunea