Tinerii se întreabă

Ce să fac dacă fratele meu s-a sinucis?

Pentru Karen *, viaţa n-a mai fost aceeaşi din clipa în care tatăl ei i-a dat vestea cea tristă. „Sheila nu mai este“, a fost tot ce a putut spune. Karen a căzut în braţele tatălui ei, amândoi încercând să înţeleagă care a fost motivul acestui act necugetat. Sora lui Karen îşi pusese capăt vieţii.

CÂND un tânăr moare, persoane bine intenţionate, gândindu-se în primul rând la părinţi, îi întreabă pe fraţii celui decedat: „Cum fac faţă părinţii tăi pierderii suferite?“. Însă poate uită să întrebe: „Dar tu, cum faci faţă pierderii?“. Pe bună dreptate deci sunt numiţi aceşti tineri „îndoliaţii daţi uitării“.

Cercetările arată că moartea unui frate are un impact puternic asupra tinerilor. „O pierdere atât de importantă le afectează celorlalţi copii din familie sănătatea, dezvoltarea, comportamentul, rezultatele la învăţătură şi chiar respectul de sine“, scrie dr. Pleasant Gill White în cartea ei Sibling Grief — Healing After the Death of a Sister or Brother.

Şi fraţii mai mari sunt afectaţi. Karen, menţionată la început, avea 22 de ani când Sheila, sora ei mai mică, s-a sinucis. Cu toate acestea, au existat momente când durerea i se părea de nesuportat. „Nu vreau să spun că am suferit mai mult decât părinţii, însă cred că eram mai puţin pregătită decât ei să înfrunt suferinţa“, spune ea.

Ai pierdut şi tu, asemenea lui Karen, un frate în moarte? Probabil că te simţi ca psalmistul David, care a scris: „Sunt descumpănit, m-am încovoiat de tot, toată ziua umblu trist“ (Psalmul 38:6). Cum poţi face faţă durerii?

„Dacă. . .“

Dacă un frate al tău s-a sinucis, probabil că eşti chinuit de sentimente de vinovăţie. Poate că îţi spui: „Dacă aş fi procedat altfel, fratele meu ar fi acum în viaţă“. Şi ţi se pare că aşa şi este. Chris, care avea 21 de ani când fratele lui de 18 ani s-a sinucis, e convins şi el de acest lucru. „Am fost ultima persoană cu care a vorbit fratele meu şi cred că trebuia să-mi fi dat seama că ceva nu era în regulă cu el“, spune Chris. „Mă gândesc că, dacă aş fi fost mai deschis cu el, poate că mi-ar fi spus ce avea pe suflet.“

 Durerea lui Chris este şi mai mare deoarece relaţiile dintre el şi fratele lui fuseseră tensionate. „În bileţelul pe care l-a lăsat a scris că puteam fi un frate mai bun“, spune Chris cu amar. „Deşi ştiu că fratele meu era tulburat pe plan emoţional, acest gând mă macină fără încetare.“ Adesea, sentimentele de vinovăţie sunt alimentate de amintirea unor vorbe amare spuse fratelui cu puţin timp înainte de a muri. „Mulţi dintre cei cărora le-a murit un frate mi-au mărturisit că sentimentele de vinovăţie, generate de o ceartă pe care au avut-o cu luni sau chiar cu ani în urmă continuă să-i chinuiască“, a spus dr. White într-un interviu acordat revistei Treziţi-vă!.

Dacă te simţi vinovat de moartea unui frate care s-a sinucis, ar fi bine să te întrebi: Oare cine deţine pe deplin controlul asupra acţiunilor unui alt semen? Karen spune: „Nu-ţi stătea ţie în puteri să înlături suferinţa de care acea persoană încerca să scape şi nici s-o împiedici să-i pună capăt în modul în care a făcut-o“.

Însă ce-ai putea face dacă nu-ţi poţi scoate din minte cuvintele tăioase sau dure pe care i le-ai spus cândva fratelui tău? Biblia te ajută să priveşti corect lucrurile: „Toţi ne poticnim de multe ori. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, este un om perfect“ (Iacov 3:2; Psalmul 130:3). De fapt, gândindu-te întruna la momentele când l-ai tratat pe fratele tău cu asprime sau i-ai vorbit tăios, îţi faci mai mult rău decât bine. Oricât de dureroase sunt acele amintiri, realitatea este că fratele tău nu a murit din cauza ta. *

Cum să faci faţă durerii

Nu există două persoane care să-şi manifeste durerea la fel. Unii plâng de faţă cu alţii, iar acest lucru nu e deloc greşit. Biblia spune că David ‘a plâns cu amar’ la moartea fiului său Amnon (2 Samuel 13:36). Chiar şi lui Isus „i-au dat lacrimile“ văzând câtă suferinţă a provocat moartea prietenului său Lazăr (Ioan 11:33–35).

Alţii însă nu simt durerea imediat, mai ales când moartea are loc pe neaşteptate. „Parcă eram de piatră“, îşi aminteşte Karen. „O vreme n-am putut face nimic.“ O asemenea reacţie este destul de obişnuită pentru cineva căruia i s-a sinucis un frate. „Sinuciderea cuiva este o experienţă traumatizantă“, a mai declarat dr. White. „Înainte de a lupta cu durerea, trebuie să înfrunţi şocul. Unii dintre cei ce acordă îngrijire de specialitate caută să-i determine pe membrii familiei care au suferit o asemenea pierdere să plângă şi să-şi manifeste durerea, când aceştia nu sunt pregătiţi, pentru că sunt încă în stare de şoc.“

E nevoie de timp ca să accepţi moartea fratelui tău — lucru lesne de înţeles având în  vedere cele întâmplate. „Familia noastră seamănă cu o vază care, după ce s-a făcut ţăndări, a fost lipită bucăţică cu bucăţică“, spune Chris. „Acum ne putem «sparge» şi la cea mai mică lovitură.“ Iată câteva sugestii pentru a face faţă situaţiei.

▪ Întocmeşte o listă cu versete care îţi aduc mângâiere şi citeşte-le cel puţin o dată pe zi (Psalmul 94:19).

▪ Destăinuieşte-te cuiva de încredere, care-ţi poate aduce mângâiere. Te vei simţi mai uşurat dacă vei vorbi despre ceea ce simţi (Proverbele 17:17).

▪ Meditează la promisiunea biblică referitoare la înviere (Ioan 5:28, 29).

Dacă vei ţine cel puţin pentru o vreme un jurnal, nu vei fi copleşit de durere. Foloseşte drept model chenarul de mai jos.

Fii sigur că „Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul“ (1 Ioan 3:20). El ştie mai bine decât oricine factorii şi împrejurările care l-au adus pe fratele tău la disperare. Mai mult, el te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu (Psalmul 139:1–3). Poţi fi sigur că înţelege prin ce treci. Când durerea pare să te copleşească, aminteşte-ţi cuvintele din Psalmul 55:22: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova şi el te va susţine. El nu va îngădui niciodată să se clatine cel drept“.

Mângâiere pentru cei îndureraţi

Pentru mai multe informaţii, citiţi broşura Când vă moare cineva drag, publicată de Martorii lui Iehova.

[Note de subsol]

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

▪ Cui i-ai putea vorbi despre sentimentele tale când acestea par să te copleşească?

▪ Cum l-ai putea ajuta pe un tânăr ce plânge moartea cuiva drag?

[Chenarul de la pagina 20]

Pentru a face faţă durerii, ţi-ar fi de mare folos să-ţi aşterni în scris gândurile. Completează spaţiile libere şi răspunde la întrebări.

▪ Trei amintiri frumoase pe care le am despre fratele meu:

1 ․․․․․

2 ․․․․․

3 ․․․․․

▪ Ce doresc să-i fi spus fratelui meu cât era în viaţă:

․․․․․

▪ Ce i-ai spune unui copil mai mic care se învinovăţeşte pentru moartea fratelui său?

․․․․․

▪ Care dintre următoarele versete îţi aduc cel mai mult mângâiere, şi de ce?

□ „Iehova este lângă cei cu inima frântă şi îi salvează pe cei cu spiritul zdrobit.“ (Psalmul 34:18)

□ „El nici n-a dispreţuit, nici n-a detestat necazul celui năpăstuit. Nu şi-a ascuns faţa de el şi a auzit când a strigat către El după ajutor.“ (Psalmul 22:24)

□ „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul [lui Isus] şi vor ieşi afară.“ (Ioan 5:28, 29)