Rolul priceperii în relaţiile cu copilul vostru adolescent

Să presupunem că vizitaţi o ţară străină şi că nu vorbiţi limba ţării respective. Fără îndoială, comunicarea este dificilă, dar nu imposibilă. Cu ajutorul unui ghid de conversaţie, aţi putea învăţa câteva expresii de bază. Sau cineva ar putea traduce pentru voi ca să vă puteţi înţelege cu alţii.

PĂRINŢII care au copii adolescenţi s-ar putea afla uneori într-o situaţie similară. Asemenea unei limbi străine, comportamentul adolescenţilor poate fi greu — dar nu imposibil — de înţeles. De aceea, părinţi, străduiţi-vă să înţelegeţi ce se întâmplă în această etapă pe cât de fascinantă, pe atât de zbuciumată a vieţii!

Priviţi dincolo de comportamentul adolescentului

Dorinţa unui tânăr de a fi independent nu este întotdeauna un semn de răzvrătire. Nu uitaţi: Biblia recunoaşte că vine timpul când ‘omul lasă pe tatăl său şi pe mama sa’ (Geneza 2:24, Cornilescu, 1996). Ca să fie pregătiţi pentru responsabilităţile mai mari care vin  odată cu vârsta, tinerii trebuie să aibă o oarecare experienţă în luarea deciziilor.

Să analizăm care ar putea fi cauzele manifestărilor despre care au vorbit părinţii citaţi în articolul precedent.

Lia, din Marea Britanie, s-a plâns: „Fiul nostru a început să aibă păreri categorice şi să ne conteste autoritatea“.

Asemenea copiilor mici, adolescenţii au tendinţa de a întreba mereu: „Dar de ce?“, iar un răspuns scurt şi simplu s-ar putea să nu mai fie suficient. Ce s-a schimbat între timp? Iată ce a scris, în acest sens, apostolul Pavel: „Când eram copil mic, . . . judecam ca un copil mic“ (1 Corinteni 13:11). Pe măsură ce judecata lor se dezvoltă, tinerii au nevoie de explicaţii mai detaliate pentru ‘a-şi exersa capacitatea de înţelegere’ (Evrei 5:14).

John, din Ghana, a spus: „Fiicele noastre au început să fie tot mai complexate, mai cu seamă în ce priveşte înfăţişarea“.

Indiferent că are loc mai devreme, mai târziu sau la timp, dezvoltarea fizică bruscă ce însoţeşte pubertatea îi face pe mulţi tineri exagerat de preocupaţi de înfăţişarea lor. Fetele „îşi întâmpină“ noile forme cu entuziasm ori cu teamă, sau cu puţin din amândouă. Dacă mai punem la socoteală acneea — şi totodată descoperirea machiajului —, nu e greu să înţelegem de ce adolescenţii stau mai mult timp în faţa oglinzii decât cu nasul în carte.

Daniel, din Filipine, a mărturisit: „Copiii noştri au început să ne ascundă unele lucruri şi voiau să aibă mai multă intimitate. Le plăcea să stea mai mult cu prietenii decât cu noi“.

Tendinţa de a face lucruri pe ascuns poate fi periculoasă (Efeseni 5:12). Dorinţa de intimitate însă este cu totul altceva. Chiar şi Isus a simţit nevoia de a căuta „un loc retras, ca să fie singur“ (Matei 14:13). Pe măsură ce cresc, şi adolescenţii simt nevoia să aibă un spaţiu al lor şi vor ca adulţii să li-l respecte. Momentele de intimitate îi ajută să-şi facă obiceiul de a medita la unele lucruri, ceea ce le va fi de mare folos la maturitate.

Din procesul de maturizare face parte şi faptul de a învăţa să lege prietenii. E adevărat, „tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare“ (1 Corinteni 15:33). Totuşi, Biblia mai spune: „Un tovarăş adevărat iubeşte tot timpul şi este un frate care s-a născut pentru ziua necazului“ (Proverbele 17:17). Dacă tinerii învaţă să lege prietenii sănătoase şi să le păstreze, aceasta le va fi de folos şi la vârsta maturităţii.

Când se confruntă cu situaţii similare celor amintite mai înainte, părinţii ar trebui să dea dovadă de pricepere pentru a nu interpreta greşit comportamentul copiilor lor adolescenţi. Bineînţeles, priceperea trebuie să meargă mână în mână cu înţelepciunea — capacitatea de a reacţiona într-o situaţie în aşa fel încât să se obţină cele mai bune rezultate. Cum pot face părinţii acest lucru?

[Text generic pe pagina 5]

Pe măsură ce judecata lor se dezvoltă, tinerii au nevoie de explicaţii mai detaliate privitor la regulile stabilite în familie