Motive de îngrijorare?

„Veu Lesa are 73 de ani şi trăieşte într-un sat din Tuvalu. El n-are nevoie de rapoarte ştiinţifice ca să-şi dea seama că nivelul mării e în creştere“, se spune în ziarul The New Zealand Herald. „Plajele pe care a copilărit au fost înghiţite de ape. Culturile ce odinioară fuseseră o sursă de hrană pentru familia sa au fost distruse de apa sărată. În aprilie [2007], a fost nevoit să-şi părăsească locuinţa deoarece mareea i-o inundase, iar valurile au adus cu ele pietre şi resturi de tot felul.“

PENTRU locuitorii din Tuvalu, un grup de insule aflate la numai patru metri deasupra nivelului mării, încălzirea globală * nu e doar o teorie ştiinţifică, ci „o realitate de zi cu zi“, precizează acelaşi ziar. Mii de persoane au părăsit deja insulele, iar alte mii se pregătesc să o facă.

În schimb, Robert, care locuieşte în Brisbane (Australia), nu-şi poate uda grădina decât în anumite zile, şi nu cu furtunul, ci cu găleata. Mai mult, el nu-şi poate spăla maşina decât la o spălătorie auto, unde apa este reciclată. Acasă poate să-şi spele numai oglinzile, geamurile şi numerele de înmatriculare. De ce atâtea restricţii? Robert locuieşte într-o zonă afectată de cea mai cumplită secetă din ultimii 100 de ani. În alte locuri, situaţia e şi mai gravă. Sunt oare problemele din Australia şi Tuvalu dovezi ale încălzirii globale?

Prognoze

În opinia multora, activităţile omului reprezintă o cauză majoră a încălzirii globale, care ar putea avea consecinţe catastrofale asupra climei şi mediului. De exemplu, topirea calotei glaciare, dar şi creşterea volumului oceanelor ca urmare a încălzirii apei pot cauza creşterea considerabilă a nivelului mării. Insulele joase, precum Tuvalu, ar putea dispărea sub ape. La fel ar sta lucrurile şi cu zone întinse din Olanda şi Florida, ca să nu dăm decât două exemple. Milioane de oameni ar fi nevoiţi să se mute din oraşe precum Shanghai sau Calcutta, dar şi din unele regiuni ale Bangladeshului.

Creşterea temperaturii ar putea avea şi alte consecinţe: secete cumplite, furtuni şi inundaţii devastatoare. Dacă în munţii Himalaya ar dispărea gheţarii din zonele care alimentează bazinele hidrografice a şapte râuri, atunci 40% din populaţia lumii ar suferi din cauza lipsei de apă potabilă. O altă consecinţă a încălzirii planetei ar putea fi dispariţia a mii de specii de animale, între care urşii polari al căror loc de vânătoare îl constituie, în mare parte, banchizele. De fapt, rapoartele arată că mulţi urşi sunt foarte slabi, iar unii chiar mor de foame.

Creşterea temperaturii ar putea duce şi la răspândirea unor boli, întrucât ţânţarii, căpuşele şi alte organisme purtătoare de boli, între care şi ciupercile, vor ajunge nestingherite şi în alte regiuni. „Pericolele pe care le prezintă schimbările climatice sunt aproape la fel de mari precum cele pe care le prezintă armele nucleare“, se spune în revista Bulletin of the Atomic Scientists. „Probabil, consecinţele imediate par mai puţin dramatice . . . dar peste trei sau patru decenii, schimbările climatice ar putea afecta iremediabil habitatele de care depinde viaţa omului.“ În opinia unor oameni de ştiinţă însă, situaţia este şi mai sumbră. Ei afirmă că schimbările cauzate de încălzirea globală au loc mai repede decât s-au aşteptat.

Ar trebui să dăm crezare tuturor acestor afirmaţii? Chiar este ameninţată viaţa pe pământ? Scepticii susţin că aceste prognoze sumbre sunt nefondate. Alţii nu ştiu ce să mai creadă. Cum stau în realitate lucrurile? Este viitorul planetei, şi implicit viitorul nostru, în pericol?

[Notă de subsol]