Roboţii — Până unde a ajuns ştiinţa?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN JAPONIA

ROBOT! Un cuvânt care stârneşte imaginaţia! Unii consideră că roboţii sunt colegi de muncă prietenoşi, care ne fac viaţa mai uşoară. Alţii îi consideră o ameninţare, maşini cu o inteligenţă superioară care într-o bună zi ar putea lua locul oamenilor. Iar mulţi consideră că ţin mai degrabă de science-fiction decât de viaţa reală.

Dar cum stau lucrurile la ora actuală? Potrivit unui studiu dat publicităţii în 2006 de Federaţia Internaţională de Robotică, la nivel mondial există în jur de 1 milion de roboţi industriali, dintre care aproape jumătate numai în Asia. De ce sunt roboţii atât de căutaţi?

Ce fac roboţii?

Să ne imaginăm un muncitor care nu lipseşte niciodată de la lucru, nu se plânge niciodată şi lucrează fără să obosească 24 de ore din 24, zi de zi. Produce în flux continuu tot felul de maşinării, dispozitive electrice şi alte obiecte folosite în gospodărie. Iată robotul industrial! E pe bună dreptate numit robot, cuvânt care provine din limba cehă (robota) şi înseamnă „muncă forţată“. Se estimează că în 2005, în industria producătoare de maşini, 10% din lucrători erau roboţi.

În prezent roboţii nu mai sunt folosiţi doar în industrie. Sunt dotaţi cu tot felul de dispozitive: sisteme de recunoaştere a vocii, giroscoape, sisteme de comunicaţie fără fir (wireless), sisteme de poziţionare globală (GPS) şi diverse tipuri de senzori, de pildă pentru detectarea căldurii, forţei, ultrasunetelor, substanţelor chimice şi radiaţiilor. Mai complecşi şi mai performanţi ca  oricând, roboţii execută operaţii care cu doar câţiva ani în urmă păreau imposibile. Să dăm câteva exemple.

Servicii: Într-un spital din Marea Britanie, un robot-farmacist cu braţe mecanice caută şi eliberează medicamente în doar câteva secunde. Poşta americană lucrează cu roboţi la sortarea, ridicarea şi stivuirea coletelor. Roboţi cu braţ în formă de şarpe pot acţiona în spaţii închise, cum ar fi aripile de avion, unde fac diverse verificări şi reparaţii.

 Companie: Într-un azil din Japonia, bătrânii mângâie pe rând un pui de focă robot. E simpatic, are şi blană. E sensibil la atingere, lumină, sunet, temperatură şi reacţionează când este ţinut în braţe. Parcă ar fi o focă adevărată: răspunde scoţând diverse sunete, clipind şi dând din „aripioare“. Este folosit ca terapie deoarece se consideră că satisface necesitatea firească a omului de a avea companie.

Medicină: Un robot cu trei braţe este poziţionat deasupra unui pacient. În apropiere, un chirurg priveşte printr-un ecran la o imagine tridimensională a inimii pacientului. Chirurgul manipulează braţele robotului care taie şi coase, executând o operaţie de valvă. Datorită mişcărilor de mare precizie ale robotului, operaţia este minim invazivă. Rezultatul? Se reduc trauma şi pierderile de sânge, iar recuperarea postoperatorie este mai rapidă.

Gospodărie: Nu trebuie decât să apeşi un buton, iar un robot în formă de disc începe să aspire prin cameră. Cu mişcări în spirală, robotul acoperă suprafeţe mari, se deplasează de-a lungul pereţilor şi „învaţă“ să se orienteze în spaţiu. Detectează scările şi le evită. Se opreşte automat când îşi termină treaba, după care se întoarce la sursa de alimentare. La ora actuală, există peste 2 milioane de astfel de roboţi.

 Spaţiu: Un robot cu şase roţi, denumit Spirit, explorează planeta Marte, analizând compoziţia solului şi a rocilor. Are un braţ prevăzut cu instrumente şi dispozitive de cercetare. Cu ajutorul camerelor, Spirit a făcut peste 88 500 de fotografii pe Marte: terenul, craterele, norii, furtunile de nisip, apusurile de soare etc. Este unul dintre vehiculele-robot tip rover care studiază acum planeta Marte.

Misiuni de căutare şi salvare: Sub grămada de moloz şi bucăţi de oţel fierbinte peste care pluteşte un nor de fum, 17 roboţi de căutare şi salvare, de dimensiunea unei mingi de baschet, caută supravieţuitori după prăbuşirea turnurilor gemene de la World Trade Center. De atunci s-au realizat modele mai avansate, cum e şi cel prezentat mai jos.

Sub apă: Oamenii de ştiinţă folosesc roboţi subacvatici autonomi ca să exploreze ultima frontieră a pământului, oceanul. Aceste vehicule-robot autonome nu au om la bord. Ele mai sunt folosite în operaţiuni de cercetare şi recuperare, la verificarea cablurilor de telecomunicaţii, urmărirea balenelor şi dragarea minelor de pe fundul oceanului.

Cât de mult se aseamănă cu omul?

De secole, omul visează să construiască un umanoid, adică un robot care să-i semene. Dar tehnic vorbind părea imposibil! Cotidianul Bussiness Week spune: „Realizarea unui supercomputer, ridicarea unui zgârie-nori sau chiar proiectarea unui întreg oraş sunt o nimica toată pe lângă construirea unor maşini asemănătoare omului, cu capacităţi motorii, cu văz, auz, miros şi simţ tactil, precum şi cu «creier»“.

Să ne gândim de pildă la realizarea unui umanoid care să poată merge. Un lucru simplu la prima vedere. La capătul a 11 ani de cercetări intense şi nenumărate experimente şi după ce s-au cheltuit sume uriaşe de bani, inginerii japonezi au atins această performanţă în septembrie 1997. Iar progresele au continuat. Acum există umanoizi care urcă trepte, aleargă, dansează, duc tăvi cu diverse obiecte, împing cărucioare şi chiar se pot ridica de jos când cad.

Viitorul roboţilor

Care este viitorul roboţilor? NASA lucrează la realizarea unui „robonaut“, un umanoid capabil să execute operaţiuni periculoase în spaţiu. Bill Gates, nume marcant în lumea computerelor, spune că „roboţii vor juca probabil un rol important în îngrijirea celor în vârstă şi chiar le-ar putea ţine companie“.

În plus, un raport al guvernului japonez preconizează că în 2025 roboţii vor fi nelipsiţi din viaţa omului: îi vor îngriji, îi vor ajuta la creşterea copiilor şi vor face tot felul de treburi în gospodărie. Cercetătorii speră că până în 2050 o echipă de fotbal alcătuită din roboţi îi va putea învinge pe oameni la fotbal. Şi se preconizează că în doar câteva decenii se vor inventa maşinării a căror capacitate să depăşească puterea minţii umane.

Însă nu toţi privesc cu optimism aceste previziuni îndrăzneţe. Referindu-se la provocările tehnice, Jordan Pollack, cercetător în domeniul inteligenţei artificiale, a remarcat: „Uităm ce programator iscusit este Mama Natură!“.

Rămâne de văzut ce progrese se vor mai face în acest domeniu. Totuşi, un lucru e sigur: calităţi precum iubirea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea nu aparţin decât omului. De ce? Biblia spune clar că, spre deosebire de celelalte creaturi, omul a fost făurit după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Oamenii nu sunt maşinării fără sentimente. Ei au libertate de alegere, au conştiinţă de sine şi i se pot închina lui Dumnezeu. Nu ne simţim aşadar îndemnaţi să ne apropiem de Creatorul nostru, Iehova? (Iacov 4:8)

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 16]

Cu amabilitatea Aaron Edsinger

Cu amabilitatea OC Robotics

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 17]

Cu amabilitatea AIST

© 2008 Intuitive Surgical, Inc.

Cu amabilitatea iRobot Corp.

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 18]

Sus: NASA/JPL-Solar System Visualization Team; stânga: NASA/JPL/Cornell University

© The RoboCup Federation

Greg McFall/NOAA/Gray’s Reef National Marine Sanctuary

[Provenienţa fotografiei de la pagina 19]

© 2007 American Honda Motor Co., Inc.