Potrivit Bibliei

Care este natura lui Dumnezeu?

„DUMNEZEU este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi cu adevăr“, spune Biblia. Această afirmaţie dezvăluie un adevăr fundamental cu privire la natura lui Dumnezeu, sau la forma sa de existenţă: El este spirit! (Ioan 4:19–24) Totuşi, Biblia spune că Dumnezeu este o persoană, o fiinţă. Numele său este Iehova (Psalmul 83:18).

Unii cititori ai Bibliei şi-au exprimat nedumerirea cu privire la natura lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este un spirit invizibil, nu o fiinţă materială, de ce în atâtea locuri din Biblie se spune că Dumnezeu are ochi, urechi, nas, inimă, braţe, mâini, degete şi picioare? * S-ar putea trage concluzia că Dumnezeu are înfăţişarea unui om, întrucât Biblia spune că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. O examinare mai atentă a Bibliei poate clarifica acest lucru (Geneza 1:26).

De ce îi sunt atribuite lui Dumnezeu caracteristici omeneşti?

Pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă natura lui Dumnezeu, scriitorii Bibliei au fost inspiraţi să-i atribuie Celui Atotputernic caracteristici omeneşti. Termenii pe care i-au folosit ei sunt numiţi de erudiţi termeni antropomorfici, deoarece prin aceştia i se atribuie lui Dumnezeu înfăţişare şi trăsături omeneşti. Aceşti termeni reflectă limitele limbajului uman, care este prea sărac pentru a-l descrie pe adevăratul Dumnezeu, Iehova. Scopul lor a fost să surprindă trăsăturile fiinţei divine şi să le redea pe înţelesul oamenilor. Însă ei n-ar trebui înţeleşi în sens literal, după cum nici cuvintele „Stânca“, „un soare“ şi „un scut“, folosite în Biblie cu referire la Dumnezeu, n-ar trebui înţelese astfel (Deuteronomul 32:4; Psalmul 84:11).

În mod asemănător, pentru a transmite ideea că omul are într-o anumită măsură calităţi pe care Iehova le posedă în sens absolut, Biblia spune că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Evident, aceasta nu înseamnă că oamenii sunt spirite sau că Dumnezeu are înfăţişarea unui om.

Este Dumnezeu de sex bărbătesc sau femeiesc?

După cum atribuirea de caracteristici omeneşti lui Dumnezeu nu trebuie înţeleasă în sens  literal, nici folosirea genului masculin cu privire la Dumnezeu n-ar trebui înţeleasă astfel. Întrucât numai creaturile fizice sunt de sex bărbătesc sau femeiesc, folosirea genului cu referire la Dumnezeul Atotputernic, Iehova, reflectă limitele limbajului uman, care este prea sărac pentru a face o descriere exactă a esenţei divine.

Termenul „Tată“, folosit în Biblie cu referire la Creatorul nostru, ne ajută să înţelegem că El poate fi comparat cu un tată uman grijuliu, ocrotitor şi iubitor (Matei 6:9). Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu sau creaturile spirituale cereşti ar fi de sex bărbătesc sau femeiesc. Genul, ca mijloc de exprimare a deosebirilor de sex, nu este o caracteristică a naturii lor. În mod interesant, Biblia arată că cei chemaţi să fie comoştenitori cu Cristos în Regatul său ceresc nu se aşteaptă să-şi păstreze sexul la glorificarea lor ca fii spirituali ai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel le-a amintit că printre ei ‘nu va exista nici bărbat, nici femeie’ când vor deveni fii spirituali glorificaţi ai lui Dumnezeu. Ei sunt descrişi în sens figurat şi ca „mireasa“ Mielului, Isus Cristos. Toate acestea ilustrează că trăsăturile omeneşti care le sunt atribuite lui Dumnezeu, Fiului său unic-născut, Isus, şi altor creaturi spirituale nu trebuie înţelese în sens literal (Galateni 3:26, 28; Revelaţia 21:9; 1 Ioan 3:1, 2).

Înţelegând corect rolul bărbatului, scriitorii Bibliei au folosit genul masculin când s-au referit la Dumnezeu. Ei au considerat că bărbatul care îşi îndeplinea în mod corect rolul era o reflectare potrivită a interesului părintesc, plin de iubire, al lui Iehova faţă de copiii săi pământeşti (Maleahi 3:17; Matei 5:45; Luca 11:11–13).

Calitatea dominantă a lui Dumnezeu

Deşi este spirit, Suveranul suprem nu este distant, învăluit în mister sau necomunicativ. Natura spirituală a lui Dumnezeu nu constituie o barieră de netrecut pentru oamenii sinceri care doresc să cunoască iubirea, puterea, înţelepciunea şi dreptatea sa, calităţi ce definesc natura divină şi se observă în creaţie (Romani 1:19–21).

Esenţa naturii lui Dumnezeu este însă reflectată de calitatea sa dominantă, iubirea. Iehova îşi manifestă iubirea într-un mod atât de remarcabil, încât se spune că este personificarea ei (1 Ioan 4:8). Această calitate include şi alte caracteristici ale naturii sale, cum ar fi îndurarea, iertarea şi îndelunga răbdare (Exodul 34:6; Psalmul 103:8–14; Isaia 55:7; Romani 5:8). Iehova este cu adevărat un Dumnezeu al iubirii, care ne invită să ne apropiem de el (Ioan 4:23).

[Notă de subsol]

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Care este numele lui Dumnezeu? (Psalmul 83:18)

▪ Unde putem găsi manifestări ale calităţilor lui Dumnezeu? (Romani 1:19–21)

▪ Care este calitatea dominantă a lui Dumnezeu? (1 Ioan 4:8)