Potrivit Bibliei

Ne ajută obiectele de cult să ne apropiem de Dumnezeu?

Budism, hinduism, islamism, iudaism, romano-catolicism, ortodoxie răsăriteană — toate aceste religii promovează folosirea obiectelor de cult. Milioane de oameni de pe întregul glob cred că asemenea obiecte îi ajută să se apropie de Dumnezeu, să câştige favoarea lui ori să se bucure de binecuvântări. Însă ce învaţă Biblia în această privinţă?

OAMENII folosesc de milenii obiecte de cult pentru a se ruga lui Dumnezeu. De pildă, săpăturile arheologice efectuate în zona anticului oraş Ninive au scos la iveală o statuie înfăţişând „două femei cu aripi ce stăteau în poziţie de rugăciune înaintea copacului sacru şi . . . ţineau în mâna stângă o ghirlandă sau un rozariu“ (The Catholic Encyclopedia).

Cărui scop servesc rozariile? Aceeaşi enciclopedie afirmă: „Pentru a nu fi nevoiţi să numere pe degete când trebuie să repete de foarte multe ori o rugăciune, oamenii apelează la anumite obiecte sau instrumente care să-i ajute în acest sens“.

Moara de rugăciuni face repetarea lor şi mai uşoară. Persoanele care o folosesc cred că ori de câte ori aceasta este învârtită — manual, prin forţa vântului, a apei ori a curentului electric —, este rostită de fapt o rugăciune. Moara de rugăciuni este utilizată adesea în asociere cu formule sau versuri mistice mantra. Dar cum priveşte Dumnezeu aceste practici?

„Să nu spuneţi aceleaşi lucruri la nesfârşit“

Isus Cristos, considerat un profet al lui Dumnezeu chiar şi de milioane de persoane ce nu aparţin religiilor creştine, a arătat care este punctul de vedere al Creatorului referitor la rugăciunile repetitive: „Când vă rugaţi, să nu spuneţi aceleaşi lucruri la nesfârşit, cum fac oamenii naţiunilor, căci ei cred că vor fi ascultaţi pentru că folosesc multe cuvinte“ * (Matei 6:7).

Prin urmare, dacă Dumnezeu nu aprobă rugăciunile în care spunem „aceleaşi lucruri la nesfârşit“, va aproba el  oare folosirea obiectelor care facilitează rostirea acestor rugăciuni repetitive? În aceeaşi ordine de idei, nicăieri în Biblie nu citim că vreun slujitor fidel al adevăratului Dumnezeu ar fi folosit moara de rugăciuni, rozariul sau alte obiecte de cult. Acest lucru nu ni se va părea deloc surprinzător dacă înţelegem ce este de fapt rugăciunea şi cu ce scop trebuie făcută.

Ce fel de rugăciuni îi plac lui Dumnezeu?

În rugăciunea-model, Isus l-a numit pe Dumnezeu „Tatăl nostru“. Într-adevăr, Creatorul nu este o fiinţă distantă sau o forţă mistică ce trebuie înduplecată prin incantaţii, ritualuri sau formule mantra. Dimpotrivă, este un Tată iubitor şi doreşte să-l cunoaştem aşa cum e în realitate. Dar nu numai atât. El vrea şi să-l iubim, asemenea lui Isus care a spus: „Eu îl iubesc pe Tatăl“ (Ioan 14:31). De asemenea, un profet din Israelul antic a declarat: „Iehova, tu eşti Tatăl nostru!“ (Isaia 64:8).

Cum ne putem apropia de Tatăl ceresc, Iehova? (Iacov 4:8) La fel ca în orice relaţie, putem face aceasta prin intermediul comunicării. Dumnezeu ne „vorbeşte“ prin Cuvântul său scris, Biblia, în paginile căruia îşi dezvăluie personalitatea, acţiunile şi scopul privitor la oameni (2 Timotei 3:16). La rândul nostru, putem vorbi cu el în rugăciune. Însă rugăciunile nu trebuie să fie superficiale şi rostite mecanic, ci sincere şi pline de respect, exprimând cele mai profunde trăiri ale noastre.

Să ne gândim la următoarea ilustrare: Într-o familie în care există iubire şi unitate, cum comunică în mod normal copiii cu părinţii lor? Rostesc ei întotdeauna aceleaşi cuvinte sau folosesc de fiecare dată aceleaşi expresii, ţinând în mână un obiect cu care numără de câte ori le repetă? Evident că nu! Ei vorbesc din inimă, cu respect şi într-un mod plin de sens.

La fel stau lucrurile şi cu rugăciunea. Fără îndoială, putem vorbi cu Dumnezeu despre orice ne preocupă. Iată ce spune Biblia: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre, iar pacea lui Dumnezeu . . . vă va păzi inima şi mintea prin Cristos Isus“ (Filipeni 4:6, 7). Când un anumit lucru ne îngrijorează, este firesc să ne rugăm frecvent cu privire la el. Însă aceasta nu constituie o rugăciune repetitivă (Matei 7:7–11).

Biblia conţine multe exemple de rugăciuni plăcute lui Dumnezeu, cum sunt anumiţi psalmi * şi unele rugăciuni rostite chiar de Isus (Psalmii 17 şi 86, anteturile; Luca 10:21, 22; 22:40–44). Una dintre acestea este consemnată în capitolul 17 din Evanghelia după Ioan. Vă îndemnăm să deschideţi Biblia şi să citiţi cuvintele lui Isus. Observaţi cum şi-a deschis inima înaintea lui Iehova. Remarcaţi, de asemenea, altruismul ce transpare din rugăciunea sa, acesta izvorând dintr-o iubire profundă faţă de discipoli. „Tată sfânt, veghează asupra lor. . . din cauza celui rău [Satan]“, a spus el (Ioan 17:11, 15).

Par cuvintele lui Isus rostite în mod mecanic sau pe un ton distant? Nicidecum! Ce exemplu valoros ne-a lăsat el! Toţi cei care doresc să se apropie de adevăratul Dumnezeu trebuie mai întâi să-l cunoască. Apoi, motivaţi fiind de o iubire ce are la bază cunoştinţa exactă, vor putea respinge obiceiurile şi practicile religioase care-l întristează. Acestora Iehova le promite: „Eu vă voi fi tată, iar voi îmi veţi fi fii şi fiice“ (2 Corinteni 6:17, 18).

[Note de subsol]

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Se aplică sfatul lui Isus de a nu face rugăciuni repetitive şi la folosirea rozariului şi a morii de rugăciuni? (Matei 6:7)

▪ Ce ar trebui să dezvăluie rugăciunile noastre despre modul în care îl privim pe Dumnezeu? (Isaia 64:8)

▪ Cum ne va considera Dumnezeu dacă respingem falsităţile religioase? (2 Corinteni 6:17, 18)