Salt la conţinut

Salt la cuprins

O privire în corpul uman fără ajutorul chirurgiei

O privire în corpul uman fără ajutorul chirurgiei

O privire în corpul uman fără ajutorul chirurgiei

GRAŢIE progreselor înregistrate în domeniul informaticii, al matematicii şi al ştiinţei, instrumentele nechirurgicale iau locul bisturiului în diagnosticarea anumitor boli. Pe lângă radiografie, metodă folosită de peste 100 de ani, au apărut tehnici noi, cum ar fi tomografia * computerizată (CT), tomografia prin emisie de pozitroni (PET), imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) şi imagistica prin ultrasunete, sau ecografia. În ce constau aceste tehnici? Ce riscuri şi ce avantaje prezintă?

Radiografia

Tehnica: Razele X au o lungime de undă mai scurtă decât lumina vizibilă şi pot pătrunde în ţesuturi. Când o anumită zonă a corpului este expusă la razele X, ţesuturile dense, cum ar fi oasele, absorb aceste raze şi apar mai luminoase pe filmul developat, numit radiografie. Ţesuturile moi apar în diferite nuanţe de gri. Radiografiile sunt folosite în general pentru diagnosticarea unor afecţiuni ale dinţilor, ale oaselor, ale sânilor şi ale organelor din zona toracică. Pentru a diferenţia un ţesut moale de unul învecinat cu aceeaşi densitate, pacientului i se administrează intravenos o substanţă de contrast. În prezent, există şi radiografii computerizate. Acestea pot fi văzute pe monitorul unui calculator.

Riscuri: Există un oarecare risc ca celulele ori ţesuturile să fie afectate, dar acesta e foarte mic în comparaţie cu avantajele metodei. * Femeile care ar putea fi însărcinate trebuie să-l informeze pe medic înainte de a face o radiografie. Substanţele de contrast, precum iodul, ar putea provoca reacţii alergice. Prin urmare, trebuie să-l informaţi pe medic ori pe tehnician dacă sunteţi alergici la iod ori la fructe de mare, care conţin acest element chimic.

Avantaje: Această tehnică nu este, în general, dureroasă. Este rapidă, relativ ieftină şi uşor de realizat. Astfel, este deosebit de utilă în examinarea sânilor (mamografie) şi în stabilirea unui diagnostic în situaţii de urgenţă. După expunerea la raze X, în corp nu rămân radiaţii. De obicei, această tehnică nu are efecte secundare. *

Tomografia computerizată

Tehnica: Tomografia computerizată este o metodă mai complexă, care foloseşte doze destul de mari de radiaţii X şi senzori speciali. Pacientul stă întins pe un pat mobil care culisează într-un aparat de formă cilindrică. Imaginile sunt realizate cu ajutorul a numeroase fascicule foarte fine de raze X şi detectoare care efectuează o rotaţie completă în jurul pacientului. Procesul poate fi comparat cu examinarea unei pâini, care a fost tăiată şi fotografiată „felie cu felie“. Un calculator adună toate „feliile“ (secţiunile transversale), furnizând imagini detaliate ale interiorului corpului. Cele mai noi aparate scanează corpul după o traiectorie elicoidală, adică în spirală, scanarea fiind mai rapidă. Întrucât cu ajutorul tomografului se obţin imagini foarte detaliate, tehnica este folosită adesea în examinarea toracelui, a abdomenului şi a scheletului, precum şi în diagnosticarea diverselor tipuri de cancer şi a altor boli.

Riscuri: Tomografia computerizată foloseşte, în general, doze mai mari de radiaţii X decât radiografiile obişnuite. Aceasta creşte puţin, dar semnificativ, riscul apariţiei cancerului. Astfel, decizia de a apela la această tehnică trebuie bine cântărită. Unor pacienţi substanţele de contrast (de obicei, iodul) le pot provoca reacţii alergice; altora le pot afecta rinichii. Dacă mamelor care alăptează le-a fost administrată o substanţă de contrast, ele nu vor alăpta minim 24 de ore.

Avantaje: Este o tehnică neinvazivă, care nu provoacă durere. Oferă informaţii foarte detaliate care pot fi convertite în imagini computerizate tridimensionale. Examenul este destul de rapid şi de simplu. Pot fi salvate vieţi deoarece CT permite observarea leziunilor interne. Scanerul nu afectează dispozitivele implantate.

Tomografia prin emisie de pozitroni

Tehnica: În tomografia prin emisie de pozitroni se injectează în corp o substanţă radioactivă fixată de un compus organic, de obicei de glucoză. Imaginile se obţin în urma emisiei de pozitroni (particule încărcate pozitiv) din ţesuturi. La baza PET stă principiul că celulele canceroase folosesc mai multă glucoză decât cele sănătoase, atrăgând astfel o cantitate mai mare de substanţă radioactivă. Ca urmare, ţesuturile bolnave emit mai mulţi pozitroni, imaginea finală prezentând variaţii în culoare ori în intensitate luminoasă.

Tomografia computerizată şi imagistica prin rezonanţă magnetică arată forma şi structura organelor şi ale ţesuturilor, însă tomografia prin emisie de pozitroni arată cum funcţionează ele. Astfel, orice modificare se poate observa foarte devreme. Când se combină PET cu CT, imaginile suprapuse pot dezvălui mai multe detalii. Totuşi, dacă pacientul a mâncat ceva înainte de examen sau dacă glicemia lui nu este în limitele normale, probabil din cauza diabetului, rezultatele PET s-ar putea să nu reflecte realitatea. În plus, din cauză că substanţa radioactivă rămâne puţin timp radioactivă, e important ca examenul să se efectueze în timp util.

Riscuri: Deoarece cantitatea de substanţă radioactivă este foarte mică, iar substanţa rămâne puţin timp radioactivă, expunerea la radiaţii e scăzută. Cu toate acestea, poate fi periculoasă pentru fetus. De aceea, femeile care bănuiesc că sunt însărcinate trebuie să informeze medicul şi tehnicienii. Femeilor care sunt încă în perioada fertilă li s-ar putea lua o probă de sânge sau de urină pentru a li se face un test de sarcină. Dacă PET se foloseşte în combinaţie cu CT, trebuie luate în considerare şi riscurile asociate cu CT.

Avantaje: Întrucât nu arată doar forma organelor şi a ţesuturilor, ci şi cum funcţionează ele, PET depistează probleme înainte ca modificările din structura ţesuturilor să poată fi observate în CT ori IRM.

Imagistica prin rezonanţă magnetică

Tehnica: Imagistica prin rezonanţă magnetică foloseşte un câmp magnetic puternic, unde radio (nu raze X) şi un calculator cu ajutorul cărora se obţin imagini detaliate ale majorităţii structurilor interne ale corpului. Rezultatele îi ajută pe medici să examineze părţi ale corpului până în cele mai mici detalii şi să identifice boli ce nu pot fi depistate cu alte metode. De exemplu, IRM este una dintre puţinele tehnici de imagistică cu care se poate vedea prin ţesutul osos, fiind un excelent mijloc de explorare a creierului şi a altor ţesuturi moi.

Pacienţii trebuie să stea nemişcaţi în timpul examenului. Întrucât, în tot acest timp, patul mobil alunecă într-un tunel îngust, unii au un sentiment de claustrofobie. Recent, pentru pacienţii anxioşi sau obezi, s-au realizat însă scanere IRM deschise. În camera în care se află scanerul nu sunt permise obiecte metalice precum pixuri, ceasuri, bijuterii, agrafe de păr şi fermoare metalice, dar nici cărţi de credit ori alte obiecte sensibile la câmpul magnetic.

Riscuri: Dacă se foloseşte o substanţă de contrast, există un oarecare risc de apariţie a unei reacţii alergice, însă riscul e mai mic decât cel pe care îl prezintă iodul, folosit de obicei ca substanţă de contrast în radiografie ori în CT. Imagistica prin rezonanţă magnetică nu comportă alte riscuri. Totuşi, din cauza efectului pe care îl are puternicul câmp magnetic, cei cu implanturi medicale ori cărora le-au rămas în corp fragmente metalice în urma unor traumatisme probabil că nu pot face un IRM. În cazul în care vi se recomandă un IRM, informaţi medicul ori tehnicianul dacă sunteţi într-o astfel de situaţie.

Avantaje: IRM nu foloseşte radiaţii şi este o metodă deosebit de eficientă în depistarea anomaliilor din ţesuturi, mai ales a celor ascunse de ţesuturile osoase.

Ecografia

Tehnica: Numită şi imagistică prin ultrasunete, ecografia funcţionează, în esenţă, după principiul sonarului, care foloseşte unde sonore imperceptibile urechii umane. Când undele ajung la o zonă în care se înregistrează o diferenţă de densitate a ţesuturilor — de exemplu, suprafaţa unui organ — rezultă un ecou. Un calculator analizează ecoul, oferind o imagine bidimensională sau tridimensională a organului explorat şi indicând dimensiunile, forma, omogenitatea şi poziţia lui. Cu ajutorul undelor de joasă frecvenţă se pot explora şi părţile mai ascunse ale corpului. În schimb, undele de înaltă frecvenţă permit explorarea organelor de suprafaţă, precum ochii sau straturile pielii, contribuind astfel la diagnosticarea cancerului de piele.

De obicei, medicul foloseşte un dispozitiv manual numit transductor. Mai întâi, aplică pe piele un gel transparent, după care deplasează transductorul pe zona ce trebuie examinată. Pe monitorul unui calculator se poate vedea imediat organul explorat. Uneori, un mic transductor se fixează pe o sondă, care este introdusă într-un orificiu natural al corpului pentru a se face investigaţii interne.

Ecografia Doppler este o tehnică cu care se pot observa structurile în mişcare, fiind folosită la examinarea fluxului sanguin. Ea mai poate fi folosită la stabilirea de diagnostice privind unele organe sau tumori, acestea din urmă fiind anormal de vascularizate.

Cu ajutorul ecografiei, medicii pot diagnostica mai multe afecţiuni şi pot înţelege adevărata cauză a unor simptome. De pildă, ei pot depista boli ale valvelor cardiace, noduli mamari, ba chiar pot observa starea sănătăţii unui fetus. Însă din cauză că ultrasunetele sunt reflectate de gaze, tehnica nu e foarte eficientă în explorarea anumitor părţi ale abdomenului. Nici rezoluţia nu este la fel de mare ca în cazul altor metode, precum radiografia.

Riscuri: Deşi, când sunt folosite în mod corect, ultrasunetele sunt considerate sigure, energia ultrasonoră poate afecta ţesuturile, inclusiv ale unui fetus. Aşadar, ecografia prenatală nu trebuie considerată lipsită de riscuri.

Avantaje: Tehnica este neinvazivă, relativ ieftină şi disponibilă pe scară largă. Ea oferă imagini în timp real.

Tehnologii de viitor

În prezent, cercetările par să se concentreze asupra îmbunătăţirii tehnologiilor deja existente. De pildă, se lucrează la realizarea unor scanere IRM care să folosească un câmp magnetic mai slab, ceea ce va reduce considerabil costurile. O nouă tehnologie promiţătoare, aflată în curs de dezvoltare, este imagistica moleculară (IM). Întrucât depistează modificări la nivel molecular, IM poate fi folosită la diagnosticarea şi tratarea precoce a bolilor.

Tehnicile de imagistică au redus numărul intervenţiilor de explorare, care sunt dureroase, riscante, ba chiar inutile. Întrucât imagistica ajută la diagnosticarea şi tratarea precoce a bolilor, rezultatul poate fi mult mai bun. Totuşi, aparatura este costisitoare, unele aparate costând circa un milion de euro.

Bineînţeles, este mai uşor să previi decât să depistezi şi să vindeci. Prin urmare, să avem o alimentaţie corectă, să facem cu regularitate mişcare, să ne odihnim suficient şi să gândim pozitiv pentru a ne ocroti sănătatea. „O inimă veselă este un bun medicament“, se spune în Proverbele 17:22.

[Note de subsol]

^ par. 2 Tomografia este o metodă prin care se obţin imagini tridimensionale ale structurilor interne ale corpului. Termenul provine din două cuvinte greceşti: tomo, care înseamnă „secţiune“, „strat“, şi graphein, care înseamnă „a scrie“.

^ par. 5 Pentru a face o comparaţie între diferite doze de radiaţii la care am putea fi expuşi, consultaţi chenarul  „Cât ne iradiem?“.

^ par. 6 Acest articol prezintă pe scurt tehnicile de imagistică, precum şi riscurile şi avantajele lor. Pentru informaţii mai detaliate, consultaţi lucrări de specialitate sau un radiolog.

[Chenarul de la pagina 13]

 CÂT NE IRADIEM?

Zilnic suntem expuşi radiaţiilor naturale, care provin fie din radiaţii cosmice, fie din substanţele radioactive prezente în natură precum radonul. Cele ce urmează vă ajută să vă faceţi o idee despre riscurile unor examene medicale. Valorile sunt date în milisieverţi (mSv).

Un zbor de cinci ore cu avionul: 0,03 mSv

Zece zile de radiaţii naturale: 0,1 mSv

O radiografie dentară: 0,04–0,15 mSv

O radiografie toracică obişnuită: 0,1 mSv

O mamografie: 0,7 mSv

O tomografie toracică: 8 mSv

Dacă trebuie să faceţi un examen, cereţi-i medicului ori radiologului informaţii concrete cu privire la nivelul de radiaţii la care vă veţi expune sau cu privire la orice alt lucru care vă preocupă.

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Radiografie

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

CT

[Provenienţa fotografiei]

© Philips

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

PET

[Provenienţa fotografiei]

Courtesy Alzheimer’s Disease Education and Referral Center, a service of the National Institute on Aging

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

IRM

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Ecografie