Am fost martor la schimbări remarcabile în Coreea

Relatare de Chong-il Park

„Eşti un laş! Ţi-e frică să nu mori pe front! Nu ştii cum să scapi de armată şi spui că nu te poţi înrola din cauza conştiinţei tale!“ Această acuzaţie mi-a fost adusă de un căpitan al Serviciului coreean de Contraspionaj cu 55 de ani în urmă.

SCENA de mai sus s-a desfăşurat în iunie 1953, pe vremea războiului din Coreea. Căpitanul şi-a scos pistolul, l-a pus pe birou şi mi-a zis: „Ei bine, nu vei muri pe front, ci chiar aici. Crezi c-ai să te răzgândeşti?“.

„Nu“, am răspuns eu hotărât. Atunci i-a ordonat unui ofiţer să facă pregătiri pentru execuţia mea.

Mă aflam în această situaţie deoarece, deşi fusesem recrutat, am refuzat să îndeplinesc serviciul militar. I-am explicat căpitanului că, întrucât îmi dedicasem viaţa lui Dumnezeu, ar fi fost greşit să mi-o sacrific pentru vreo altă cauză în loc să mi-o petrec în serviciul Său. S-a aşternut o tăcere de câteva minute, după care ofiţerul s-a întors în birou, spunând că totul era gata.

În acel timp, majoritatea sud-coreenilor nu ştiau aproape nimic despre Martorii lui Iehova, cu atât mai puţin despre refuzul nostru de a efectua serviciul militar din motive de conştiinţă. Dar înainte de a relata ce s-a întâmplat în continuare, să vă povestesc ce m-a determinat să iau această decizie.

Anii de început ai vieţii mele

M-am născut în octombrie 1930, fiind primul fiu al unei familii ce locuia într-un oraş de lângă Seul, pe atunci capitala Coreei. Bunicul meu a fost un adept devotat al lui Confucius şi m-a învăţat să respect aceleaşi principii. El nu mi-a permis să beneficiez de instruire şcolară, astfel că n-am început să merg la şcoală decât după ce a murit, când aveam deja zece ani. Apoi, în 1941, Japonia şi Statele Unite au intrat în cel de-al Doilea Război Mondial în tabere adverse.

Întrucât Coreea se afla sub dominaţie japoneză, în fiecare dimineaţă trebuia să participăm la o ceremonie ţinută în cinstea împăratului Japoniei. Mătuşa şi unchiul meu deveniseră Martori ai lui Iehova şi astfel, pe baza conştiinţei lor instruite biblic, au refuzat să sprijine efortul de război. Drept urmare, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost ţinuţi în detenţie într-o închisoare din Coreea. Japonezii i-au tratat cu atâta cruzime pe Martori, încât unii dintre ei au murit. Printre aceştia s-a numărat şi unchiul meu. Mai târziu, mătuşa a venit să locuiască cu noi.

Coreea a ieşit de sub controlul Japoniei în 1945. Cu ajutorul mătuşii mele şi al altor Martori care supravieţuiseră tratamentului nemilos din închisoare, am început să studiez Biblia cu seriozitate şi m-am botezat ca Martor al lui Iehova  în 1947. În august 1949, au sosit în capitală Don şi Earlene Steele, primii misionari instruiţi la Şcoala Biblică Galaad a Societăţii Watchtower ce au fost repartizaţi în Coreea. La câteva luni după aceea, lor li s-au alăturat şi alţi misionari.

În 1 ianuarie 1950, am început serviciul de pionier împreună cu alţi trei fraţi coreeni. Am fost primii Martori din Coreea care au devenit pionieri — cum sunt numiţi evanghelizatorii cu timp integral ai Martorilor lui Iehova — după cel de-al Doilea Război Mondial.

Viaţa în anii de război

Curând după aceea, în ziua de duminică, 25 iunie 1950, a izbucnit războiul dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud. Pe atunci, în Seul eram doar 61 de Martori şi alcătuiam singura congregaţie din ţară. După declanşarea conflictului, ambasada americană le-a cerut misionarilor să părăsească ţara pentru a putea fi în siguranţă. La rândul lor, majoritatea Martorilor din Seul s-au mutat în diferite zone din sudul ţării.

Cu toate acestea, guvernul sud-coreean nu le-a permis tinerilor aflaţi la vârsta recrutării, cum eram şi eu, să plece din oraş. Pe neaşteptate, trupele comuniste au pătruns în Seul, iar acesta a ajuns sub controlul lor militar. Prin urmare, timp de trei luni a trebuit să mă ascund într-o încăpere mică. Dar chiar şi în acea perioadă mi-am creat ocazia să depun mărturie despre Regatul lui Dumnezeu întrucât în aceeaşi cameră a ajuns să locuiască şi un profesor care, la fel ca mine, se ascundea de comunişti. Studiam Biblia împreună în fiecare zi, el devenind ulterior un Martor al lui Iehova.

Când reprezentanţii autorităţilor comuniste din Coreea de Nord ne-au descoperit în cele din urmă ascunzătoarea, le-am spus că suntem persoane care studiază Biblia şi le-am împărtăşit mesajul despre Regat. Spre surprinderea noastră, nu numai că nu ne-au arestat, dar chiar s-au arătat interesaţi de mesajul biblic! Unii dintre ei s-au întors de câteva ori, dorind să afle mai multe despre vestea bună. Această întâmplare ne-a întărit încrederea în ocrotirea acordată de Iehova.

După ce trupele ONU au ocupat din nou Seul-ul, în martie 1951 am obţinut permisiunea de a merge în oraşul Täegu, unde, timp de câteva luni, am putut predica împreună cu alţi colaboratori creştini. Apoi, în noiembrie 1951, înainte de încheierea războiului, Don Steele s-a întors în Coreea.

Am avut privilegiul de a-l ajuta să reorganizeze lucrarea de predicare. Aceasta presupunea, printre altele, traducerea în coreeană, dactilografierea şi şapirografierea atât a articolelor din Informatorul, care oferea îndrumări privind predicarea, cât şi a celor din Turnul de veghe. Ele au fost trimise congregaţiilor ce se formaseră între timp în mai multe oraşe. Din când în când, călătoream cu Don pentru a încuraja aceste congregaţii.

În ianuarie 1953, am primit cu entuziasm o scrisoare prin care eram invitat să urmez cursurile Şcolii Galaad din New York pentru a deveni misionar. Din nefericire însă, după ce mi-am rezervat biletul de avion, am primit şi ordinul de recrutare din partea unui birou guvernamental.

La un pas de moarte

La centrul de recrutare, i-am explicat unui ofiţer că refuzam să efectuez serviciul militar deoarece eram neutru din punct de vedere  politic. Drept urmare, am fost predat Serviciului de Contraspionaj pentru a se stabili dacă eram comunist. Apoi a trebuit să fac alegerea descrisă la început, ce putea să mă coste viaţa. Lucrurile au luat însă o altă turnură — în loc să mă împuşte, căpitanul s-a ridicat brusc în picioare şi i-a dat ofiţerului o bâtă, ordonându-i să mă bată. Deşi durerea era sfâşietoare, am fost bucuros că o puteam suporta.

Serviciul de Contraspionaj m-a trimis înapoi la centrul de recrutare. Ignorându-mi convingerile, ofiţerii de acolo mi-au repartizat arbitrar un număr de identificare şi m-au transferat la centrul de instruire militară de pe Insula Cheju, în apropiere de partea continentală a Coreei. În dimineaţa următoare, noii recruţi, inclusiv eu, trebuiau să depună un jurământ pentru a deveni soldaţi. Fiindcă am refuzat să-l depun, am fost deferit Curţii Marţiale şi condamnat la trei ani de închisoare.

Mii de fraţi îşi păstrează integritatea

În ziua în care urma să plec la Şcoala Galaad, am privit cum se îndepărta avionul în care ar fi trebuit să mă aflu şi eu. În loc să mă las copleşit de tristeţe, m-am bucurat că puteam să-mi păstrez integritatea faţă de Iehova. Şi n-am fost nicidecum singurul Martor coreean care a refuzat să îndeplinească serviciul militar. În anii ce aveau să vină, mai bine de 13 000 de fraţi au adoptat aceeaşi poziţie. Ei au petrecut în total peste 26 000 de ani în închisorile din Coreea.

În 1955, după doi ani de detenţie, am fost graţiat întrucât aveam un comportament exemplar. Am reînceput serviciul cu timp integral, iar în octombrie 1956, am fost invitat să slujesc la filiala Martorilor lui Iehova din Coreea de Sud. Doi ani mai târziu, am fost chemat din nou la Galaad, iar după absolvirea Şcolii, am fost repartizat ca misionar în Coreea.

La un timp după aceea, am cunoscut-o pe In-hyun Sung, o Martoră fidelă, cu care m-am căsătorit în mai 1962. Ea a crescut într-o familie budistă şi a aflat adevărul de la o colegă de clasă. În primii trei ani de căsnicie, am vizitat în fiecare săptămână o congregaţie din Coreea cu scopul de a-i întări spiritualiceşte pe membrii ei. Din 1965 slujim la filiala Martorilor aflată la circa 60 km de Seul.

O privire retrospectivă

Privind în urmă, constat cu uimire cât de mari sunt progresele înregistrate în această ţară. După cel de-al Doilea Război Mondial şi conflictul cu Coreea de Nord, din Coreea de Sud aproape că nu mai rămăsese decât un morman de dărâmături. Drumuri şi chiar oraşe întregi zăceau în ruine. Utilităţi precum curentul electric şi energia termică erau furnizate în cel mai bun caz sporadic, iar economia ţării era la pământ. Însă, într-o jumătate de secol, Coreea de Sud a renăscut din propria-i cenuşă.

În prezent ea este a unsprezecea putere economică a lumii şi se poate mândri cu aparatura electronică, oraşele ei moderne şi transportul feroviar de mare viteză. În plus, având o vastă experienţă în domeniul producerii de autoturisme, ea se află pe locul al cincilea în lume printre cele mai mari ţări producătoare de maşini. Totuşi, pentru mine cel mai semnificativ progres a fost cel privitor la respectarea drepturilor cetăţenilor sud-coreeni.

În 1953, când mă aflam înaintea Curţii Marţiale, guvernul coreean nu înţelegea ce stătea la baza obiecţiei din motive de conştiinţă. Unii fraţi au fost acuzaţi că erau comunişti, iar alţii chiar au murit din cauza bătăilor primite. Mulţi dintre cei care fuseseră închişi în tinereţe şi-au văzut fiii, ba chiar şi nepoţii, ajungând în detenţie din acelaşi motiv ca şi ei.

În ultimii ani, mass-media a prezentat într-o lumină favorabilă incidentele apărute în urma  refuzului Martorilor de a lua parte la conflictele armate purtate de naţiuni, oricare ar fi ele. De exemplu, un avocat care îl adusese în faţa instanţei pe un tânăr Martor i-a adresat acestuia o scrisoare deschisă, în care îşi cerea scuze pentru ce făcuse. Scrisoarea a fost publicată într-o revistă binecunoscută.

Sper că dreptul de a refuza efectuarea serviciului militar din motive de conştiinţă va fi respectat şi în Coreea de Sud, după cum este respectat deja în multe alte ţări. Mă rog ca autorităţile sud-coreene să ne recunoască convingerile şi să pună capăt practicii de a-i trimite pe tinerii Martori la închisoare. Astfel, ‘vom putea duce în continuare o viaţă calmă şi liniştită’ (1 Timotei 2:1, 2).

Ca slujitori ai Dumnezeului nostru, Iehova, preţuim privilegiul de a-i susţine poziţia legitimă de Stăpânitor (Faptele 5:29). Dorim din tot sufletul să-i bucurăm inima prin loialitatea noastră (Proverbele 27:11). Sunt fericit să mă număr printre milioanele de oameni care au ales ‘să se încreadă în Iehova din toată inima lor şi să nu se bizuie pe priceperea lor’ (Proverbele 3:5, 6).

[Text generic pe pagina 13]

„Spre surprinderea noastră, nu numai că nu ne-au arestat, dar chiar s-au arătat interesaţi de mesajul biblic!“

[Text generic pe pagina 14]

Pentru refuzul de a efectua serviciul militar, Martorii din Coreea au petrecut în total peste 26 000 de ani în închisoare

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

În închisoarea militară (1953)

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Vizitez congregaţiile împreună cu Don Steele în timpul războiului (1952)

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Înainte de nunta noastră (1961)

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Îl ajut ca traducător pe supraveghetorul itinerant (1956)

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Cu In-hyun Sung în prezent