De ce existăm?
De ce existăm?
Care este sensul vieţii?
LA ÎNTREBĂRILE de mai sus, care frământă de mult mintea omului, s-ar mai putea adăuga una: Oare cei 70 sau 80 de ani sunt tot ce putem aştepta de la viaţă? (Psalmul 90:9, 10)
Probabil că dorim răspunsuri mai ales când conştientizăm cât de puţin trăim. Dar astfel de întrebări ne frământă nu numai când suntem în situaţii-limită. Ne vin în minte şi când, dintr-un motiv sau altul, suntem dezamăgiţi sau când reflectăm la cursul propriei vieţi.
Dave avea un serviciu bine plătit, o casă frumoasă şi o mulţime de prieteni. „Într-o noapte, când mă întorceam de la o petrecere, m-a străfulgerat un gând: Oare asta-i tot? O viaţă scurtă şi atât? M-am cutremurat gândindu-mă la deşertăciunea vieţii mele“, spune el.
În cartea Man’s Search for Meaning, Viktor Frankl, supravieţuitor al Holocaustului nazist, a scris că, abia după ce s-au întors acasă şi nu i-au mai găsit în viaţă pe cei dragi, unii dintre supravieţuitorii Holocaustului şi-au pus astfel de întrebări. „Vai de cel care în ziua mult visată a eliberării descoperă lucrurile cu totul altfel decât s-a aşteptat!“, a mai scris Frankl.
Şi ei şi-au pus întrebări
Oameni din toate timpurile s-au întrebat de ce existăm. În Biblie găsim astfel de exemple. Când i-au murit copiii, a pierdut tot ce avea şi a fost lovit de o boală nemiloasă, Iov s-a întrebat: „De ce n-am murit în Iov 3:11).
pântecele mamei? De ce n-am pierit când am ieşit din pântece?“ (Iar profetul Ilie, crezând că era singurul care îi mai slujea lui Dumnezeu, s-a plâns: „Destul! Acum, o, Iehova, ia-mi sufletul!“ (1 Regi 19:4). Biblia spune pe bună dreptate că Ilie a fost „un om cu sentimente ca ale noastre“ (Iacov 5:17).
Viaţa — o călătorie cu destinaţie precisă
Viaţa e ca o călătorie. Dacă o trăim fără să cunoaştem adevăratul ei scop e ca şi cum am pleca la drum fără să ştim unde mergem. În acest caz, riscăm să fim atinşi de ceea ce scriitorul Stephen Covey numeşte „sindromul omului ocupat“. El a scris că aceşti oameni „obţin victorii fără rost şi plătesc succese cu lucrurile cele mai de preţ. Dar înţeleg asta prea târziu!“
Nu-i aşa că n-are niciun sens să mărim viteza dacă nu mergem în direcţia corectă? În mod asemănător, dacă vom căuta sensul vieţii încercând să fim cât mai ocupaţi vom rămâne cu un gust amar, nu ne vom simţi cu adevărat împliniţi.
Oameni de toate vârstele şi din toate culturile caută să înţeleagă sensul vieţii. Iar asta pentru că avem necesităţi profunde, de natură spirituală, pe care nu ni le putem satisface cu lucruri materiale, oricât de multe am avea. Să vedem cum au încercat unii să-şi umple acest gol, cum au căutat sensul vieţii.
[Text generic pe pagina 4]
Dacă vom căuta sensul vieţii încercând să fim cât mai ocupaţi vom rămâne cu un gust amar, nu ne vom simţi cu adevărat împliniţi
[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]
Iov s-a întrebat de ce se născuse
[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]
Ilie a avut „sentimente ca ale noastre“