Tinerii se întreabă

Să-l spun pe prietenul meu?

„Mi-a fost foarte greu. Mi-era bun prieten.“ (James *)

„La început, atmosfera a fost tensionată. După ce i-am dat de gol, m-au exclus din grupul lor.“ (Ann)

BIBLIA spune: „Există un prieten mai apropiat decât un frate“ (Proverbele 18:24). Ai găsit un astfel de prieten? Dacă da, ai găsit o comoară.

Dar cum ai putea acţiona dacă un prieten care se pretinde creştin face ceva greşit? De pildă, comite imoralitate, fumează, consumă alcool, se droghează sau comite o altă faptă gravă (1 Corinteni 6:9, 10; 1 Timotei 1:9, 10). Ce ar trebui să faci: să-i spui prietenului tău că ştii ce s-a întâmplat? Să le spui părinţilor tăi? Să le spui părinţilor prietenului tău? Să îi vorbeşti despre acest lucru unui bătrân de congregaţie *? Dacă-i dai în vileag fapta, ce se va întâmpla cu prietenia voastră? Oare nu ar fi mai bine să nu sufli o vorbă?

Să-l zic sau să nu-l zic?

Cine nu greşeşte? Biblia chiar spune: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Totuşi, unii comit păcate grave. Alţii însă fac „un pas greşit“, care, dacă nu ar fi îndreptat, le-ar putea aduce şi mai multe probleme (Galateni 6:1). Gândeşte-te la următoarea situaţie reală.

▪ O tânără creştină, pe nume Susan, a descoperit că prietena ei, şi ea o creştină, avea o pagină web pe care pusese poze indecente şi muzică cu text imoral.

Gândeşte-te: Dacă ai fi în locul lui Susan, tu ce ai face? Ai lua vreo măsură? Sau ţi-ai spune că, până la urmă, e treaba prietenei tale ce pune pe pagina ei web? Dacă Susan ţi-ar cere un sfat, ce i-ai zice?

․․․․․

Ce a făcut Susan: După ce s-a gândit o vreme, Susan s-a hotărât să le spună părinţilor prietenei sale. „Mi-a fost teamă, deoarece şi ei îmi sunt buni prieteni. Mi-a fost atât de greu să le vorbesc, încât am început să plâng“, mărturiseşte Susan.

 Ce părere ai? A fost oare corect ce a făcut Susan? Sau ar fi fost mai bine să nu sufle o vorbă?

Iată câţiva factori care te vor ajuta să găseşti răspunsul corect la aceste întrebări:

Ce ar face un prieten adevărat? În Proverbele 17:17 se spune: „Un tovarăş adevărat iubeşte tot timpul şi este un frate care s-a născut pentru ziua necazului“. Când cineva încalcă principiile biblice, acea persoană este ‘în necaz’ fie că-şi dă seama, fie că nu. Deşi ar fi greşit să fie „exagerat de drept“ făcând caz de chestiuni minore, prietenul adevărat nu închide ochii la conduita necreştină (Eclesiastul 7:16). Biblia chiar condamnă tolerarea unor astfel de fapte (Leviticul 5:1).

Ce-ai face dacă ai fi părinte? Întreabă-te: „Dacă fiul meu ar avea o pagină web pe care a pus materiale indecente, aş vrea să mi se aducă la cunoştinţă acest lucru? Cum m-aş simţi dacă fiul meu ar avea un prieten care ar şti ce se întâmplă, dar nu mi-ar spune nimic?“.

Cum priveşti normele lui Dumnezeu? Dacă există o lege ce trebuie respectată în asemenea situaţii, aceasta nu este nicidecum legea tăcerii, ci legea lui Dumnezeu, consemnată în Biblie. De fapt, când eşti de partea a ceea ce este corect, bucuri inima Creatorului (Proverbele 27:11). Dar şi tu te vei bucura, ştiind că ai acţionat spre binele prietenului tău (Ezechiel 33:8).

„Un timp pentru a vorbi“

Biblia spune că există „un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi“ (Eclesiastul 3:7). În general, copiii nu prea ştiu cum să procedeze într-o anumită situaţie. Când un prieten face ceva greşit, ei îşi zic: „Nu vreau să-i fac probleme prietenului meu“ sau „Nu vreau ca prietenul meu să se supere pe mine“. Dacă ar fi să ţii cont doar de aceşti factori, decizia ar fi foarte simplă: acesta este „un timp pentru a tăcea“.

Totuşi, pe măsură ce creşti, începi să priveşti lucrurile cu mai multă maturitate. Îţi dai seama că prietenul tău este deja în încurcătură şi are nevoie de ajutor — ajutor pe care i-l poţi acorda chiar tu. Dar ce ai putea face în mod concret dacă auzi că prietenul tău a încălcat legile şi principiile divine prin conduita sa?

Mai întâi de toate, verifică dacă ce ai auzit este adevărat, dacă nu cumva ţi-a ajuns la urechi un zvon fals (Proverbele 14:15). O adolescentă pe nume Katie îşi aminteşte: „O prietenă a început să răspândească tot felul de minciuni despre mine, iar cei apropiaţi au crezut-o. Mi-era teamă că nimeni n-o să mă mai creadă vreodată!“. Biblia a prezis că Isus „nu va mustra după cele auzite cu urechile sale“. Sau, potrivit Bibliei Contemporary English Version, „nu va pleca urechea la zvonuri“ (Isaia 11:3). Ce înveţi de aici? Nu te pripi să tragi concluzia că tot ce auzi e adevărat. Încearcă să afli cum stau lucrurile în realitate. Gândeşte-te la următoarea situaţie reală.

▪ James, menţionat la începutul acestui articol, a aflat că prietenul lui cel mai bun se drogase la o petrecere.

Gândeşte-te: Dacă ai fi în locul lui James, tu ce ai face? Cum ţi-ai putea da seama dacă ce ai auzit este adevărat?

․․․․․

 Ce a făcut James: Iniţial, James s-a făcut că nu ştie nimic. „La un moment dat însă, a început să mă mustre conştiinţa“, a mărturisit el. „Ştiam că trebuia să vorbesc cu el despre ce se întâmplase.“

Ce părere ai? De ce crezi că ar fi mai bine să discuţi înainte de toate cu persoana despre care ai auzit că a comis un păcat?

․․․․․

Dacă ţi-e greu să-i vorbeşti deschis, ce altceva ai putea face?

․․․․․

Prietenul lui James a recunoscut că într-adevăr se drogase la o petrecere, dar l-a implorat pe James să nu sufle o vorbă. James însă voia să facă ce era corect, dar voia ca şi prietenul lui să facă ce era corect. L-a îndemnat, prin urmare, ca în decurs de o săptămână să le aducă la cunoştinţă fapta sa bătrânilor de congregaţie. În caz contrar, avea să le spună chiar el.

Ce părere ai: a fost sau nu corect ce a făcut James? De ce?

․․․․․

Întrucât prietenul său a refuzat să-i înştiinţeze pe bătrâni, James a fost nevoit să ia el iniţiativa. Mai târziu însă, prietenul lui şi-a dat seama de gravitatea faptelor sale. Bătrânii l-au ajutat să înţeleagă că trebuie să se căiască şi să-şi restabilească relaţiile cu Iehova.

Înseamnă că eşti un turnător?

Totuşi, poate că te întrebi: „N-aş fi un turnător dacă l-aş spune pe prietenul meu? Nu ar fi oare mai uşor să mă prefac că nu ştiu nimic?“. Dacă te afli într-o situaţie asemănătoare, ce ai putea face?

În primul rând, trebuie să înţelegi că modul cel mai simplu de a proceda nu este neapărat şi cel mai iubitor, iar modul cel mai iubitor de a acţiona nu este întotdeauna şi cel mai simplu. E nevoie de curaj ca să spui cuiva că prietenul tău a comis un păcat. Roagă-l pe Dumnezeu să-ţi dea înţelepciunea şi curajul necesare, iar el te va ajuta cu certitudine (Filipeni 4:6).

În al doilea rând, gândeşte-te la foloasele pe care le va trage prietenul tău dacă tu vei proceda astfel. Să presupunem că tu şi prietenul tău vă plimbaţi de-a lungul unui versant abrupt, când deodată el se împiedică şi se prăvăleşte în jos pe stânci. Evident, în aceste clipe are mare nevoie de ajutor. Dar cum ai reacţiona dacă, de jenă, ţi-ar spune că preferă să urce singur versantul? L-ai lăsa să-şi rişte viaţa?

La fel stau lucrurile şi când un prieten se abate de la calea creştină. Probabil, se gândeşte că-şi poate reface relaţiile cu Dumnezeu fără ajutorul nimănui. Dar acesta este un raţionament greşit. E-adevărat, prietenului tău poate că îi este jenă de ce s-a întâmplat, dar strigătul tău după ajutor i-ar putea salva viaţa! (Iacov 5:15)

Prin urmare, să nu-ţi fie frică să vorbeşti dacă prietenul tău a făcut ceva greşit. Dacă faci tot posibilul ca să primească ajutor, dai dovadă de loialitate faţă de Iehova Dumnezeu, dar şi faţă de prietenul tău, care, într-o bună zi, s-ar putea chiar să-ţi mulţumească!

[Note de subsol]

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

▪ De ce dovedeşti loialitate faţă de prietenul tău dacă spui ce a făcut?

▪ Ce personaje biblice îţi vin în minte, a căror loialitate faţă de un prieten a fost încercată? Ce poţi învăţa din exemplul lor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Dacă un prieten se abate de la calea creştină, trebuie să faci tot posibilul ca să primească ajutor