Pizza şi puterea ei de atracţie

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ITALIA

REGELE Ferdinand I (1751–1825) se deghiză într-un om de rând şi se duse în taină într-un cartier sărac din Napoli. Ce-l mână într-acolo? Se zice că voia să-şi desfete simţurile cu o mâncare pe care regina o interzisese la curtea regală. Alimentul interzis nu era altceva decât pizza!

Dacă Ferdinand ar trăi acum, nimic nu l-ar putea împiedica să-şi satisfacă dorinţa. În prezent, în Italia există circa 30 000 de pizzerii, în care se coc anual foarte multe pizze, în medie 45 de pizze de locuitor.

Origini umile

Pizza, aşa cum o cunoaştem azi, se pare că s-a născut în Napoli, în jurul anului 1720. Pe atunci, pizza era mâncarea săracilor — o mâncare ce se gătea foarte rapid şi care se vindea şi se consuma pe stradă. Vânzătorii străbăteau străzile şi, strigând în gura mare, îşi făceau reclamă la delicioasele bucate. Pizzele erau păstrate calde într-un scudo, un vas de aramă pe care vânzătorul îl ducea pe cap.

În cele din urmă, regele Ferdinand I a dezvăluit curţii că avea o slăbiciune pentru pizza. În scurt timp, această delicatesă a străzii a câştigat inimile celor de rang nobil şi celor din familia regală, care au început să frecventeze pizzeriile. Nepotul lui Ferdinand, regele Ferdinand II, chiar a ordonat în 1832 construirea unui cuptor cu lemne în grădinile Palatului Capodimonte, spre delectarea musafirilor săi aristocraţi.

Este pizza nutritivă?

În zilele noastre, pizza este mâncarea preferată a tinerilor. Totuşi, atenţie! Pentru ca pizza să fie nutritivă, ingredientele ei trebuie să fie sănătoase, cu un conţinut echilibrat de carbohidraţi, proteine şi grăsimi, şi bogate în vitamine, minerale şi aminoacizi. Uleiul de măsline nu trebuie să lipsească dintr-o pizza. Acesta contribuie la formarea colesterolului HDL, considerat „colesterolul bun care ajută la curăţarea arterelor“.

Mai mult, când pizza este bine coaptă, rareori cauzează probleme digestive. Aceasta deoarece carbohidraţii din făină au suficient timp să absoarbă apa pe măsură ce aluatul este frământat şi lăsat la dospit. În plus, carbohidraţii complecşi din aluat dau în scurt timp senzaţia de saţietate, ceea ce îi împiedică chiar şi pe marii iubitori de pizza să se îmbuibe.

Data viitoare când vă veţi desfăta şi voi simţurile cu o pizza, nu uitaţi de originile ei umile. Ce bine că regele Ferdinand I nu şi-a ascuns slăbiciunea pentru pizza!

[Chenarul/Fotografia de la pagina 27]

▪ Pizza se coace cel mai bine într-un cuptor cu lemne. Datorită fumului eliberat în timpul coacerii, pizza capătă o aromă aparte. Iar stratul fin de cenuşă de pe dosul pizzei îi dă un gust unic.

▪ Cea mai mare pizza rotundă din lume a fost făcută în 1990. A avut un diametru de peste 37 m şi a cântărit mai bine de 12 t.

▪ Vechiul obicei de a roti în aer aluatul nu este o simplă demonstraţie de acrobaţie. Forţa centrifugă creată întinde aluatul, care capătă forma unui disc cu marginile uşor îngroşate — o bază ideală pentru pizza.

 [Fotografii pe toată pagina 26]