Opera unui proiectant?

Ciocul calmarului

▪ Ciocul calmarului ridică multe semne de întrebare în mintea oamenilor de ştiinţă: Cum poate fi prins ceva atât de dur de un corp moale, fără schelet osos? Nu există oare riscul ca o asemenea combinaţie de materiale să ducă la lezarea ţesuturilor calmarului, provocându-i durere?

Gândiţi-vă: Vârful ciocului este dur, însă baza lui este moale. Densitatea ciocului — alcătuit din chitină, apă şi proteine — creşte treptat de la bază spre vârf. Astfel, calmarul îşi poate folosi ciocul fără a se răni.

Profesorul Frank Zok, de la Universitatea din California, afirmă că studierea ciocului calmarului „i-ar putea determina pe cercetători să-şi schimbe radical modul de a privi lucrurile vizavi de alăturarea materialelor în aplicaţii din diferite domenii de activitate“. Un exemplu ar fi realizarea protezelor ortopedice. Ali Miserez, cercetător la aceeaşi universitate, întrezăreşte „crearea unei proteze a cărei compoziţie să fie asemănătoare cu cea a ciocului, proteză care, la un capăt, să egaleze elasticitatea cartilajului, iar, la celălalt, [să fie făcută] dintr-un material dur şi extrem de rezistent la frecare“.

Ce părere aveţi? Oare ciocul calmarului, a cărui densitate creşte de la bază spre vârf, a apărut din întâmplare? Sau este opera unui Proiectant?

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 9]

© Bob Cranston/SeaPics.com

© Richard Herrmann/SeaPics.com