Potrivit Bibliei

Cum trebuie privită incinerarea?

Unii sunt de părere că incinerarea — arderea unui cadavru pentru a-l preface în cenuşă — vădeşte lipsă de respect faţă de corpul şi amintirea unei persoane decedate. Ei argumentează că practica are origini păgâne şi trebuie deci evitată de cei ce susţin că i se închină lui Dumnezeu. Alţii însă cred că incinerarea este o modalitate demnă de a înlătura rămăşiţele pământeşti ale cuiva. Care este punctul vostru de vedere în acest sens?

ÎN TIMPURILE biblice, oamenii aveau obiceiul să îngroape trupurile moarte. De pildă, Avraam a îngropat-o pe Sara, soţia sa, într-o peşteră. Trupul lui Isus a fost pus într-un mormânt săpat în stâncă (Geneza 23:9; Matei 27:60). Potrivit Bibliei, este îngroparea singura modalitate de a înlătura corpul neînsufleţit al unei persoane? Arată Biblia că slujitorii din vechime ai lui Dumnezeu nu acceptau incinerarea?

Semn al dezaprobării divine?

La o citire superficială, mai multe pasaje biblice par să indice că cei ce mureau dezaprobaţi de Dumnezeu erau incineraţi. De pildă, potrivit Legii mozaice, dacă fiica unui preot al lui Iehova devenea prostituată, ea trebuia omorâtă şi „arsă în foc“ (Leviticul 20:10; 21:9). În mod asemănător, când, din cauza neascultării lui Acan şi a familiei sale, Israelul a fost înfrânt la Ai, poporul i-a omorât pe aceştia cu pietre şi apoi ‘i-a ars în foc’ (Iosua 7:25). Unii erudiţi susţin că acest tratament le era aplicat celor ce mureau dezaprobaţi de Dumnezeu şi că, prin incinerare, răufăcătorii erau privaţi de o înmormântare decentă.

În plus, când a vrut să înlăture idolatria din Iuda, regele Iosia a deschis mormintele  preoţilor care aduseseră jertfe lui Baal şi le-a ars oasele pe altarele lor (2 Cronici 34:4, 5). Reiese oare din aceste exemple că Dumnezeu îi dezaprobă pe cei ale căror rămăşiţe au fost incinerate? Nu, după cum vom înţelege din altă relatare biblică.

După ce l-au înfrânt pe regele Saul al Israelului, filistenii au luat trupul lui mort şi trupurile celor trei fii ai lui şi le-au atârnat pe zidul Bet-Şanului, dovedind astfel o mare lipsă de respect. Însă când locuitorii oraşului israelit Iabeş-Galaad au aflat acest lucru, au luat cele patru trupuri, le-au ars, iar apoi au îngropat oasele (1 Samuel 31:2, 8–13). La prima vedere, această relatare pare să confirme că numai răufăcătorii erau incineraţi. La urma urmei, Saul a fost un om rău; el a luptat împotriva lui David, unsul lui Iehova, şi a murit dezaprobat de Dumnezeu.

Dar să remarcăm cine a mai murit împreună cu Saul. Unul dintre fiii lui, al cărui corp neînsufleţit a fost tratat la fel, era chiar Ionatan, care n-a fost un om rău. Dimpotrivă, Ionatan a fost cel mai apropiat prieten al lui David şi aliatul său. Despre Ionatan, israeliţii au spus: „Cu Dumnezeu a lucrat el“ (1 Samuel 14:45). Când a aflat ce au făcut locuitorii Iabeş-Galaadului, David i-a lăudat şi le-a mulţumit: „Binecuvântaţi să fiţi de Iehova, fiindcă v-aţi purtat cu bunătate iubitoare faţă de domnul vostru, faţă de Saul“. După cât se pare, pe David nu l-a tulburat vestea că trupul lui Saul şi trupul lui Ionatan fuseseră arse (2 Samuel 2:4–6).

Nu e o piedică în calea învierii

Biblia arată clar că Iehova Dumnezeu îi va învia pe mulţi care au murit (Eclesiastul 9:5, 10; Ioan 5:28, 29). Referindu-se în mod profetic la timpul când morţii vor fi readuşi la viaţă, cartea biblică Revelaţia, sau Apocalipsa, spune: „Marea i-a dat înapoi pe morţii din ea, moartea şi Hadesul i-au dat înapoi pe morţii din ele“ (Revelaţia 20:13). Pentru Dumnezeul Atotputernic n-are importanţă dacă trupul unei persoane a fost îngropat, a fost ars, a dispărut în apele mării, a fost mâncat de animale sălbatice sau s-a dezintegrat în timpul unei explozii atomice.

Biblia nu spune concret ce trebuie să se facă cu trupul celor decedaţi. Iehova nu condamnă incinerarea. Un lucru este clar totuşi, funeraliile trebuie să fie demne.

Însă, când o persoană ia o decizie cu privire la funeralii, ea trebuie să ţină cont de modul în care priveşte comunitatea obiceiurile de înmormântare. Cei ce respectă principiile biblice nu vor să facă ceva ce i-ar ofensa în mod inutil pe alţii. De asemenea, nu ar fi potrivit să adopte un obicei care ar putea denota credinţă în învăţături religioase false, precum credinţa în nemurirea sufletului. Cu toate acestea, decizia pe care ar lua-o cineva referitor la ce se va face după moarte cu propriul trup sau cu cel al altcuiva este personală sau trebuie luată în familie.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Despre care slujitor fidel al lui Dumnezeu spune Biblia că a fost incinerat? (1 Samuel 31:2, 12)

▪ Cum i-a privit David pe cei care au ars trupul mort al lui Saul? (2 Samuel 2:4–6)

▪ De unde reiese că incinerarea nu este o piedică în calea învierii? (Revelaţia 20:13)

[Text generic pe pagina 11]

Biblia nu spune concret ce trebuie să se facă cu trupul celor decedaţi