Un mister ştiinţific elucidat

REDARE

Un mister ştiinţific elucidat

ÎN 1901, scafandrii explorau o epavă aflată în largul insulei greceşti Antikythira când şi-au dat seama că descoperiseră o comoară. Era un vechi vas comercial roman care transporta, printre altele, marmură, statui de bronz şi monede de argint din Pergam şi care, probabil, se îndrepta spre Roma. Monedele i-au ajutat pe cercetători să estimeze că nava s-a scufundat undeva între anii 85–60 î.e.n.

Toate artefactele descoperite au fost păstrate la Muzeul Naţional de Arheologie din Atena (Grecia). Dar nici statuile şi nici monedele n-au fost cele care i-au atras aici, în 2005, pe cercetători. Ei voiau să examineze un mecanism din bronz care, iniţial, se aflase într-o carcasă de lemn cam de mărimea unei cutii de pantofi. Acest artefact, cunoscut sub numele de Mecanismul Antikythira, dezvăluie că realizările ştiinţifice ale vechilor civilizaţii erau mult mai avansate decât se credea. El este considerat „cel mai complex mecanism construit de om în Antichitate“.

Dar ce era acest mecanism? Şi de ce este el atât de important?

Un obiect misterios

Când a fost scos din apele mării, mecanismul era ros de rugină şi plin de sedimente întărite pe el. După aproape 2 000 de ani în care a stat pe fundul mării, aducea cu o piatră verzuie. Întrucât, la început, toţi au fost încântaţi de statuile descoperite, obiectului misterios nu i s-a acordat prea multă atenţie.

În 1902, un arheolog grec a examinat fragmentele care alcătuiseră iniţial artefactul: mai multe roţi dinţate de diferite mărimi, ai căror dinţi triunghiulari erau realizaţi cu mare precizie. Mecanismul părea un ceas. Dar, cum ceasurile cu mecanism nu se folosesc, după cât se pare, decât de circa 700 de ani, puţin probabil să fi fost vorba de un ceas!

Potrivit unui articol despre Mecanismul Antikythira, „majoritatea istoricilor sunt de părere că, [acum 2 000 de ani, grecii] nu aveau cum să dispună de roţi dinţate făcute din metal, executate cu mare precizie şi fixate în angrenaje complexe care să transmită mişcarea de la un ax la altul“. Totuşi, s-a ajuns la concluzia că mecanismul era un astrolab, un instrument folosit odinioară pentru stabilirea latitudinii în funcţie de poziţia aştrilor şi de înălţimea lor deasupra orizontului.

Întrucât mulţi au argumentat că roţile erau prea complexe pentru un instrument vechi de 2 000 de ani, s-a ajuns la concluzia că mecanismul nu se afla printre obiectele anticului vas roman. Un erudit, în schimb, a emis ipoteza că mecanismul nu e nici mai mult, nici mai puţin decât legendara Sferă a lui Arhimede. Ea fusese descrisă de Cicero în secolul I î.e.n. drept un model mecanic capabil să redea la scară mică mişcările Soarelui, ale Lunii şi ale celor cinci planete vizibile cu ochiul liber. Însă în absenţa unor dovezi solide care să demonstreze contrariul, ipoteza astrolabului a rămas în picioare.

O examinare mai atentă

În 1958, mecanismul a fost examinat de Derek de Solla Price, care studiase fizica şi care s-a orientat, apoi, spre istoria ştiinţei. El a ajuns la concluzia că instrumentul putea calcula evenimente astronomice din trecut sau din viitor, de pildă următoarea lună plină. Şi-a dat seama că inscripţiile de pe cadran se refereau la diviziuni calendaristice — zile, luni şi semne zodiacale. În plus, Price a dedus că, odinioară, cadranul avea ace indicatoare care arătau poziţia aştrilor în diferite momente.

El a presupus că cea mai mare roată dinţată indica mişcarea Soarelui şi că o singură rotaţie corespundea unui an solar. Dacă o altă roată dinţată, angrenată de prima, indica mişcarea Lunii, atunci raportul dintre numărul de dinţi al celor două roţi reflecta concepţia vechilor greci referitoare la mişcarea pe orbită a Lunii.

În 1971, Price a examinat mecanismul cu ajutorul razelor X. Rezultatele i-au confirmat teoriile. Era într-adevăr un calculator astronomic complex! Price a realizat o schiţă a mecanismului, aşa cum îşi închipuia el că funcţionase, şi a publicat rezultatele cercetărilor sale în 1974. El a scris: „Nicăieri nu mai există un astfel de instrument. . . . Din câte ştim despre ştiinţa şi tehnologia epocii elene, am putea trage concluzia că un astfel de mecanism nu avea cum să existe în acele timpuri“. Deşi lucrarea lui Price nu a fost apreciată la justa ei valoare, alţii au continuat cercetările începute de el.

Informaţii noi

În 2005, echipa de cercetători despre care s-a vorbit la începutul articolului a examinat mecanismul cu ajutorul unui tomograf computerizat de ultimă generaţie care produce imagini tridimensionale de înaltă rezoluţie. Cercetările au oferit informaţii noi despre modul de funcţionare a mecanismului. Când utilizatorul rotea un buton, cel puţin 30 de roţi dinţate puneau în funcţiune trei cadrane — unu aflat pe partea din faţă a mecanismului, iar două pe partea din spate. Astfel, utilizatorul putea prezice cicluri astronomice, inclusiv eclipsele, în funcţie de ciclul de patru ani după care erau organizate jocurile olimpice şi alte jocuri panelenice — în acele vremuri, jocurile având un rol însemnat în măsurarea timpului.

De ce erau aceste informaţii atât de importante? Din mai multe motive. Astronomia era importantă pentru popoarele din vechime deoarece mişcarea Soarelui şi cea a Lunii stăteau la baza întocmirii calendarelor care-i ajutau pe agricultori să stabilească momentul prielnic semănatului. În plus, navigatorii se foloseau de poziţia stelelor pentru a se orienta pe mare. Mai mult, viaţa de zi cu zi a grecilor din vechime era puternic influenţată de fenomenele astronomice. Dar mai există un motiv pentru care aceste informaţii erau preţioase.

„Pentru babilonieni, prezicerea eclipselor era foarte importantă, întrucât acestea erau considerate semne prevestitoare de rău“, scrie Martin Allen, cercetător în cadrul Proiectului de Cercetare a Mecanismului Antikythira. „Mecanismul poate fi socotit şi un instrument politic, cu ajutorul căruia clasa conducătoare putea să stăpânească peste supuşi. S-a mai presupus că unul dintre motivele pentru care ştim atât de puţine despre acest mecanism este că ar fi fost ţinut secret de armată şi de clasa politică.“

Un lucru e clar până acum, mecanismul este o dovadă că cunoştinţele de astronomie şi de matematică ale anticilor greci — cunoştinţe care, în mare parte, se bazau pe vechile ştiinţe ale babilonienilor — erau mult mai avansate decât ne-am putea imagina. Revista Nature conchide: „Deşi zdruncină concepţiile noastre despre modul în care s-au transmis cunoştinţele tehnice de-a lungul veacurilor, Mecanismul Antikythira ne ajută totuşi să cunoaştem mai bine istoria“.

[Chenarul de la pagina 26]

CINE L-A REALIZAT?

Mecanismul Antikythira nu poate fi un unicat. „Nu se observă niciun defect“, scrie Martin Allen. „Fiecare element mecanic are rolul lui. Nu există nici găuri şi nici bucăţi de metal în plus care să lase să se înţeleagă că producătorul ar fi modificat proiectul pe măsură ce realiza mecanismul. De aici deducem că el trebuie să mai fi făcut multe alte dispozitive de felul acesta.“ Aşadar, cine l-a realizat? Şi ce s-a întâmplat cu celelalte mecanisme?

Recent, cercetătorii au reuşit să descifreze numele lunilor de pe cadranul care prezicea eclipsele. Numele sunt de origine corinteană. Astfel, cercetătorii au tras concluzia că mecanismul a fost făcut şi folosit de oameni aparţinând unui anumit mediu cultural. Revista ştiinţifică Nature afirmă: „După toate probabilităţile, mecanismul a fost folosit de locuitorii coloniilor corintene din nord-vestul Greciei sau de cei ai Siracuzei din Sicilia. Dacă e adevărat că a fost folosit în Siracuza, înseamnă că mecanismul exista pe timpul lui Arhimede“.

Dar de ce nu au fost găsite şi alte dispozitive similare? „Bronzul este un material valoros, care poate fi reciclat cu uşurinţă“, scrie Allen. „Prin urmare, s-au descoperit foarte puţine obiecte antice de bronz. De fapt, multe dintre obiectele de bronz importante din punct de vedere istoric au fost descoperite în adâncurile mării, unde cei care le-ar fi putut recicla nu puteau ajunge“. Un alt cercetător afirmă: „Nu avem decât acest [dispozitiv], întrucât a scăpat ochiului ager al celui ce recicla metale“.

[Diagrama/Fotografiile de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Interiorul mecanismului reconstituit

1. Cadranul din faţă indica fazele Lunii, precum şi poziţia Soarelui şi a Lunii. De asemenea, indica ziua şi luna potrivit calendarului solar, precum şi mişcarea Soarelui (şi a planetelor vizibile) în raport cu constelaţiile zodiacului

2. Cadranul din spate (de sus) indica relaţia dintre lunile lunare, anii solari şi perioadele după care se organizau jocurile panelenice

3. Cadranul din spate (de jos) prezicea eclipsele de Soare şi de Lună

[Legendele fotografiilor]

Vedere din faţă

Vedere din spate

[Provenienţa fotografiilor]

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Cum trebuie să fi arătat mecanismul văzut din spate

[Provenienţa fotografiei]

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 24]

TREZIŢI-VĂ!