Bucureştiul — un oraş „cu două feţe“

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ROMÂNIA

PENTRU călătorul ce păşeşte întâia oară în capitala României, peisajul bucureştean pare dominat de un singur edificiu, Palatul Parlamentului (1), numit în timpul regimului comunist Casa Poporului. Această clădire austeră, una dintre cele mai mari din lume, este principala atracţie turistică a Bucureştiului.

În unele privinţe, palatul reprezintă „faţa“ modernă a oraşului. Însă sentimentele bucureştenilor faţă de acest edificiu impunător sunt dintre cele mai contradictorii. Ei speră că turiştii vor admira şi cealaltă „faţă“ a oraşului: splendida arhitectură a Bucureştiului de odinioară.

Capitala de ieri

Bucureştiul a devenit capitala României în 1862. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, oraşul a cunoscut o dezvoltare rapidă. Edificii publice impunătoare, dar elegante, proiectate de arhitecţi francezi, îşi făceau apariţia una câte una de-a lungul bulevardelor străjuite de copaci. Datorită numeroaselor parcuri, grădini şi scuaruri, Bucureştiul şi-a câştigat renumele de „oraş al grădinilor“. În treacăt fie spus, el a fost unul dintre primele oraşe din lume iluminate public cu petrol. În 1935, pe Şoseaua Kiseleff, a fost construit Arcul de Triumf (2), după modelul monumentului cu acelaşi nume de pe bulevardul Champs-Élysées din Paris. Frumuseţea oraşului îl făcea pe orice francez să se simtă ca la el acasă. Nu întâmplător Bucureştiului i se spunea „Micul Paris“.

După al Doilea Război Mondial, mai exact în timpul regimului comunist, Bucureştiul a suferit schimbări dramatice. Aproape o treime din zona centrală a oraşului a fost demolată şi, odată cu ea, au fost şterse din existenţă numeroase monumente istorice, de mare valoare arhitectonică. Acestora le-au luat locul uriaşe blocuri de apartamente. Doar în perioada 1960–1961 s-au dat în folosinţă circa 23 000 de apartamente. Pregătirile pentru construirea Casei Poporului au început în 1980. Dotat cu un buncăr antiatomic (aflat la o adâncime de 90 m) şi împodobit cu sute de candelabre de cristal, Palatul Parlamentului are 12 etaje, 1 100 de încăperi şi o suprafaţă totală de 360 000 m². Astfel, palatul este de trei ori mai mare decât Palatul Versailles din Franţa. În zona veche a oraşului s-au demolat multe clădiri pentru a face loc acestui colos şi marelui bulevard — mai larg decât Champs-Élysées — ce duce la palat. Pentru cei ce ştiu cum arăta Bucureştiul odinioară, oraşul este acum de nerecunoscut.

Impozantul palat le aminteşte cu tristeţe multor bucureşteni de Nicolae Ceauşescu, dictatorul care a comandat construirea lui. Mânat de dorinţa de a înălţa un monument în onoarea sa, el a adunat o armată de aproape 700 de arhitecţi şi zeci de mii de oameni care au muncit din greu în trei schimburi, 24 de ore din 24, pentru a duce la bun sfârşit proiectul. La căderea regimului comunist în 1989, clădirea nu era finalizată, deşi până la acea dată cheltuielile de construcţie depăşiseră un miliard de dolari.

O altă „faţă“ a oraşului

În zona veche care a supravieţuit demolărilor, oraşul îşi dezvăluie cealaltă „faţă“. Aici poţi admira eleganta arhitectură a Bucureştiului de altădată. Iar Muzeul Satului (3), unul dintre numeroasele muzee bucureştene, reînvie atmosfera tihnită a satului românesc. Situat într-un cadru pitoresc pe malul unui lac, muzeul găzduieşte peste 50 de gospodării şi multe alte construcţii aduse din diverse zone ale ţării şi reasamblate în interiorul muzeului pentru a crea această colecţie absolut fascinantă. Fiecare casă constituie la rându-i un mic muzeu. Uneltele expuse ne prezintă un crâmpei din viaţa ţăranului român şi îndeletnicirile lui, o viaţă atât de diferită de cea a bucureşteanului de azi.

În Bucureşti, vechiul şi noul, cele două „feţe“ ale lui, se contopesc. Edificii ce aparţin altor epoci stau alături de edificii moderne (4), făcând din Bucureşti un oraş inedit.

 [Legenda fotografiilor de la pagina 10]

1 Palatul Parlamentului

2 Arcul de Triumf

3 Muzeul Satului

4 Edificii ce aparţin altor epoci stau alături de edificii moderne

[Provenienţa fotografiilor]

© Sari Gustafsson/hehkuva/age fotostock