Omul care a întocmit prima hartă a lumii

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BELGIA

Începutul anului 1544 îl găsea pe Gerardus Mercator într-o celulă rece şi întunecată, convins că nu mai avea nicio şansă de scăpare. Dar de ce a ajuns în această situaţie cel mai mare cartograf al secolului al XVI-lea? Să aflăm mai întâi câteva lucruri despre viaţa sa şi despre vremurile în care a trăit.

GERARDUS MERCATOR a văzut lumina zilei în 1512 în Rupelmonde, un mic port de lângă Anvers (Belgia). A studiat filozofia şi teologia la Universitatea din Louvain. După absolvire, a studiat învăţăturile lui Aristotel. Nu i-a trebuit mult ca să-şi dea seama că nu putea să împace concepţiile marelui filozof cu învăţăturile Bibliei, lucru care l-a tulburat profund. Mercator a scris: „Când am văzut că învăţăturile lui Aristotel şi ale celorlalţi filozofi nu se armonizau în multe aspecte cu versiunea lui Moise despre facerea lumii, am început să pun la îndoială afirmaţiile filozofilor şi m-am adâncit în studiul tainelor naturii“.

Întrucât nu voia să devină filozof, Mercator nu a urmat alte studii universitare. Şi-a închinat în schimb întreaga viaţă strădaniei de a găsi dovezi care să susţină relatarea biblică despre creaţie.

Studiază geografia

În 1534, Mercator începea să studieze matematica, astronomia şi geografia sub atenta îndrumare a matematicianului Gemma Frisius. În plus, Mercator trebuie să fi învăţat arta gravurii de la Gaspar Van der Heyden, gravor şi specialist în globuri pământeşti. În zorii veacului al XVI-lea, cartografii foloseau caractere gotice groase şi negre, care ocupau mult din spaţiul destinat pe hărţi denumirilor geografice. Mercator însă a adoptat un nou stil de scriere, originar din Italia. Scrierea cursivă, cu caractere italice, s-a dovedit extrem de utilă în realizarea globurilor pământeşti.

În 1536, Mercator a lucrat ca gravor alături de Frisius şi Van der Heyden la realizarea unui glob pământesc. Frumosul scris de mână al lui Mercator a contribuit mult la succesul proiectului. Nicholas Crane, scriitor contemporan care a realizat o biografie a lui Mercator, scrie că, în timp ce un alt cartograf „a reuşit să introducă 50 de denumiri geografice din America pe o hartă murală lată cât înălţimea unui om, Mercator a reuşit să introducă 60 de denumiri geografice pe o sferă al cărei diametru era de două palme“.

Se naşte un cartograf!

În 1537, Mercator realiza prima sa hartă. Era o hartă a Ţării Sfinte, care, în opinia sa, avea  să contribuie la „o mai bună înţelegere a Vechiului şi Noului Testament“. În secolul al XVI-lea, hărţile Ţării Sfinte erau extrem de inexacte, unele conţinând mai puţin de 30 de denumiri geografice, iar multe dintre acestea indicând locaţii greşite. Harta lui Mercator însă menţiona peste 400 de denumiri geografice! Mai mult, ea indica traseul parcurs de israeliţi prin pustiu după ce au ieşit din Egipt. Datorită acurateţei ei, harta a fost apreciată de mulţi dintre contemporanii lui Mercator.

Încurajat de propriul succes, Mercator a publicat o hartă a lumii în 1538. Anterior cartografii ştiau prea puţine despre America de Nord, pe care o numeau „Îndepărtatul ţinut necunoscut“. Deşi denumirea geografică „America“ exista deja, Mercator a fost primul care a folosit-o cu referire la America de Nord şi de Sud.

Mercator a trăit într-o epocă a expediţiilor maritime şi a descoperirilor geografice. Însă informaţiile parvenite de la navigatori erau dintre cele mai contradictorii. Aceasta le îngreuna enorm sarcina cartografilor, care se vedeau obligaţi să intuiască informaţiile-lipsă. Cu toate acestea, în 1541, Mercator şi-a atins obiectivul de a realiza „un glob pământesc mai complex decât toate câte se făcuseră până atunci“.

Acuzat de erezie

În Louvain, oraşul în care locuia Mercator, erau mulţi luterani. Şi se pare că şi soţia lui a devenit mai târziu luterană. În anul 1536, Mercator manifesta interes faţă de convingerile luterane, iar în februarie 1544, era arestat, alături de alţi 42 de locuitori ai oraşului, sub acuzaţia de a fi scris „scrisori suspecte“. E posibil ca şi  publicarea hărţii Ţării Sfinte să fi trezit suspiciuni în mintea lui Tapper şi Latomus, doi teologi de la Universitatea din Louvain. Ambii făcuseră parte din tribunalul care îl judecase şi îl condamnase la moarte pe William Tyndale, un traducător al Bibliei executat în Belgia în 1536. Probabil, Tapper şi Latomus se temeau ca nu cumva harta lui Mercator, asemenea traducerii lui Tyndale, să-i încurajeze pe oameni să citească Biblia. Oricare ar fi fost motivul, Mercator era acum aruncat în temniţa castelului din Rupelmonde, oraşul său natal.

Antoinette Van Roesmaels, care era şi ea pe banca acuzaţilor, a depus mărturie în favoarea lui Mercator, spunând că el nu asistase niciodată la şedinţele private de citire a Bibliei, organizate de protestanţi. Dar, întrucât ea fusese prezentă la astfel de şedinţe, tribunalul a condamnat-o la moarte. A fost îngropată de vie, murind în chinuri, sufocată. După şapte luni de închisoare, Mercator a fost eliberat, fiindu-i însă confiscate toate bunurile. În 1552, Mercator s-a mutat în Duisburg (Germania), unde domnea un climat religios mai tolerant.

Primul atlas

Mercator a continuat să fie un aprig apărător al relatării biblice despre creaţie. Şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii realizării unei sinteze a întregii creaţii, „cerurile şi pământul, de la începuturi până în prezent“, după cum el însuşi a spus. Lucrarea conţinea informaţii atât cronologice, cât şi geografice.

În 1569, Mercator a publicat o listă a celor mai importante evenimente istorice de la facerea lumii până în vremea sa, aceasta fiind prima parte a sintezei sale, intitulată Chronologia. Scopul său era acela de a-şi ajuta cititorii să înţeleagă unde se aflau în cursul timpului. Dar  cum Mercator inclusese în cartea sa protestul lui Luther din 1517 împotriva indulgenţelor, Chronologia a fost trecută în Indexul cărţilor interzise, publicat de Biserica Catolică.

În anii ce au urmat, Mercator a dedicat mult timp desenării şi gravării plăcilor tipografice necesare hărţilor din noua sa lucrare de geografie. În 1590, a suferit un accident vascular cerebral, în urma căruia şi-a pierdut capacitatea de a vorbi şi a rămas paralizat pe partea stângă. Boala îi îngreuna acum extrem de mult activitatea. Hotărât să-şi ducă la bun sfârşit opera vieţii sale, el a continuat să muncească până în 1594, când s-a stins din viaţă la vârsta de 82 de ani. Rumold, fiul său, a terminat cinci hărţi începute de Mercator. Colecţia completă a hărţilor lui Mercator a fost publicată în 1595. Era prima colecţie de hărţi numită „atlas“.

Atlasul lui Mercator conţinea o analiză a primului capitol din Geneza, în care autorul apăra autenticitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi combătea opiniile filozofilor. Mercator îşi considera studiul „ţelul trudei“ sale.

„Cel mai mare geograf al zilelor noastre“

O ediţie îmbunătăţită a Atlasului, publicată de Jodocus Hondius în 1606, a fost tipărită în multe limbi şi vândută în multe exemplare. Abraham Ortelius, cartograf din secolul al XVI-lea, l-a elogiat pe Mercator, numindu-l „cel mai mare geograf al zilelor noastre“. Scriitorul contemporan Nicholas Crane l-a numit pe Mercator „omul care a întocmit prima hartă a pământului“.

Operele lui Mercator îi influenţează şi pe oamenii zilelor noastre. De pildă, ori de câte ori consultăm un atlas sau pornim GPS-ul, tragem foloase de pe urma muncii lui Mercator, un om ilustru care a încercat toată viaţa să se plaseze, în timp şi spaţiu, în creaţia lui Dumnezeu.

[Chenarul de la pagina 21]

MERCATOR — UN CERCETĂTOR SÂRGUINCIOS AL BIBLIEI

Mercator credea că pământul va deveni un loc al dreptăţii, al păcii şi al prosperităţii. A scris un comentariu despre capitolele 1–11 din cartea biblică Romani, rămas nepublicat, în care a respins concepţia calvinistă a predestinării. În mod cu totul surprinzător, el l-a combătut şi pe Martin Luther, afirmând că, pe lângă credinţă, avem nevoie şi de fapte ca să fim salvaţi. Într-o scrisoare, Mercator a scris că omul nu păcătuieşte „din pricina poziţiei planetelor [astrologia], nici din pricina înclinaţiei naturii [umane] create de Dumnezeu, ci din pricina voinţei libere cu care a fost înzestrat“. În corespondenţa sa, el a respins dogma romano-catolică a transsubstanţierii, afirmând că cuvintele lui Isus, „acesta este trupul meu“, nu au un înţeles literal, ci simbolic.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 22]

PROIECŢIA MERCATOR

Aţi încercat vreodată să întindeţi coaja unei portocale pe o suprafaţă plană? E imposibil fără a o deforma. Acest exemplu ilustrează dificultatea cu care s-au confruntat cartografii: realizarea unei proiecţii a globului pământesc pe o hartă plană. Mercator a rezolvat problema introducând un sistem cunoscut astăzi sub denumirea „proiecţia Mercator“. Potrivit metodei sale, paralelele sunt distanţate proporţional, distanţa dintre ele crescând de la ecuator spre poli. Chiar dacă lungimile şi suprafeţele suferă unele deformări (mai cu seamă spre nord şi spre sud), prin această metodă cartografia a făcut un mare pas înainte. Harta murală a lumii, realizată de Mercator în 1569, a fost o capodoperă care i-a adus multă faimă cartografului. Proiecţia sa încă este folosită în hărţile oceanice şi în hărţile GPS.

[Ilustraţia]

Proiecţia Mercator poate fi comparată cu un cilindru desfăşurat pe care este înfăţişată harta plană a lumii

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Harta Ţării Sfinte, realizată de Mercator în 1537, menţiona peste 400 de denumiri geografice

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 20, 21]

Harta lumii realizată de Mercator în 1538

Remarcaţi cuvântul „AMERI CAE“ pe ambele continente americane

[Provenienţa fotografiei de la pagina 19]

Anvers, Stedelijk Prentenkabinet

[Provenienţa ilustraţiilor de la pagina 20]

Ambele hărţi: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries