Potrivit Bibliei

Vrea Dumnezeu să fim bogaţi?

„Mulţumescu-ţi, Doamne, pentru noua zi de viaţă! Mai am puţin şi am să fiu bogat!“

„Vreau să fiu bogat căci şi Dumnezeu, şi îngerii din ceruri vor să fiu bogat.“

„Dumnezeu ne dă puterea de a ne îmbogăţi.“

„Îmi merge bine mulţumită Cărţii Sfinte [Biblia].“

ACESTE declaraţii reflectă convingerile multor religii care spun că bogăţiile materiale sunt dovada binecuvântării lui Dumnezeu. „Dacă faci voia Domnului, El îţi dă puterea de a agonisi bogăţii în această viaţă şi te va răsplăti şi în viaţa de apoi“, propovăduiesc ele. Această „teologie a prosperităţii“ are mare trecere, iar cărţile ce o promovează sunt bestselleruri. Dar este ea în armonie cu Biblia?

E-adevărat, Creatorul nostru, pe care Biblia îl numeşte ‘fericitul Dumnezeu’, vrea să fim şi noi fericiţi şi să avem succes în viaţă (1 Timotei 1:11; Psalmul 1:1–3). El chiar îi binecuvântează pe cei ce-i fac voinţa (Proverbele 10:22). Dar sunt oare azi bogăţiile materiale o dovadă a binecuvântării divine? Vom putea răspunde la această întrebare dacă vom înţelege unde ne aflăm în cursul timpului potrivit scopului lui Dumnezeu.

E acum momentul să strângem bogăţii?

În trecut, Iehova Dumnezeu i-a binecuvântat pe unii dintre slujitorii săi cu bogăţii materiale. Patriarhul Iov şi regele Solomon sunt exemple elocvente în acest sens (1 Regi 10:23; Iov 42:12). Însă mulţi alţi oameni cu teamă de Dumnezeu, între care Ioan Botezătorul şi Isus Cristos, nu au avut multe lucruri materiale (Marcu 1:6; Luca 9:58). Ce dovedesc toate acestea? Potrivit Bibliei, Dumnezeu tratează cu slujitorii săi în armonie cu scopul pe care-l are cu privire la ei într-o anumită perioadă (Eclesiastul 3:1). Cum se aplică acest principiu în cazul slujitorilor lui Dumnezeu din prezent?

Profeţiile biblice arată că trăim la ‘încheierea acestui sistem’, sau în „zilele din urmă“. Această perioadă avea să fie caracterizată de războaie, boli, foamete, cutremure şi decăderea valorilor morale — stări de lucruri care din 1914 încoace năpăstuiesc omenirea la o scară fără precedent (Matei 24:3; 2 Timotei 3:1–5; Luca 21:10, 11; Revelaţia 6:3–8). Cu alte cuvinte, această lume, asemenea unei corăbii ce stă să se scufunde, e în pragul dezastrului! Ar avea oare vreun sens, aşadar, ca Dumnezeu să-l binecuvânteze în prezent pe fiecare slujitor al său cu bogăţii materiale? Oare nu are el alte priorităţi în ceea ce ne priveşte?

Isus Cristos a comparat timpurile noastre cu zilele lui Noe. Isus a spus: „Aşa cum erau oamenii în zilele acelea dinainte de potop: mâncau  şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă, şi n-au dat atenţie până a venit potopul şi i-a măturat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului“ (Matei 24:37–39). Isus a mai comparat zilele noastre cu zilele lui Lot. Locuitorii Sodomei şi Gomorei „mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, zideau. Dar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat foc şi sulf din cer şi i-a distrus pe toţi“. Isus a adăugat: „La fel va fi şi în ziua în care va fi revelat Fiul omului“ (Luca 17:28–30).

Un lucru e sigur: nu e nimic greşit în a mânca, a bea, a ne căsători, a cumpăra sau a vinde. Pericolul apare când ne lăsăm atât de absorbiţi de aceste lucruri, încât pierdem din vedere urgenţa timpurilor în care trăim. Întrebaţi-vă, aşadar: „Ne-ar face oare Dumnezeu o favoare binecuvântându-ne chiar cu acele lucruri care ne-ar distrage de la ceea ce e cu adevărat important?“. * Nu, ne-ar face un mare rău! Nu aşa acţionează Dumnezeul iubirii! (1 Timotei 6:17; 1 Ioan 4:8)

Un timp pentru a salva vieţi!

În această perioadă crucială, poporul lui Dumnezeu are de îndeplinit o lucrare urgentă. Isus a spus: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Întrucât iau în serios cuvintele lui, Martorii lui Iehova îşi îndeamnă semenii să înveţe despre acest Regat şi să afle ce pretinde Dumnezeu de la ei pentru a obţine viaţa veşnică (Ioan 17:3).

Cu toate acestea, Dumnezeu nu vrea ca slujitorii săi fideli să ducă o viaţă austeră, ci doreşte ca ei să se mulţumească cu strictul necesar pentru a se putea concentra asupra înfăptuirii voinţei sale (Matei 6:33). În acest caz, Dumnezeu însuşi se va îngriji de necesităţile lor materiale. Iată ce se spune în Evrei 13:5: „Felul vostru de viaţă să fie fără iubire de bani, fiind mulţumiţi cu ce aveţi. Căci [Dumnezeu] a zis: «Nicidecum nu te voi lăsa şi nicidecum nu te voi părăsi»“.

Dumnezeu îşi va împlini promisiunea într-un mod impresionant. El se va îngriji ca o „mare mulţime“ de închinători adevăraţi să supravieţuiască sfârşitului actualului sistem şi să ajungă într-o lume nouă a păcii şi a prosperităţii autentice (Revelaţia 7:9, 14). Isus a afirmat: „Eu am venit pentru ca ele [continuatorii săi fideli] să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug“ (Ioan 10:10). Acest „belşug“ nu se referă la o viaţă de huzur în prezent, ci la viaţa veşnică în paradis, sub domnia Regatului lui Dumnezeu (Luca 23:43).

Nu vă mulţumiţi doar cu promisiunile înşelătoare ale unei aşa-zise teologii a prosperităţii, care în realitate nu face altceva decât să ne distragă de la lucrurile mai importante. Mai degrabă, daţi ascultare cuvintelor iubitoare ale lui Isus: „Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii, iar ziua aceea să vină pe neaşteptate peste voi ca o cursă“ (Luca 21:34, 35).

[Notă de subsol]

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Pentru ce este acum timpul? (Matei 24:14)

▪ Cu ce perioade din istorie a comparat Isus timpul nostru? (Matei 24:37–39; Luca 17:28–30)

▪ Ce trebuie să evităm dacă vrem să obţinem viaţa veşnică? (Luca 21:34)

[Text generic pe pagina 13]

Aşa-zisa teologie a prosperităţii în realitate nu face altceva decât să ne distragă de la lucrurile mai importante