„Te tratează ca pe-un nimeni“

„Locuiesc în Spania. Când eram în clasa întâi, colegii mă făceau în tot felul pentru că eram mai scundă decât ei. Aproape zilnic mă întorceam acasă plângând.“ (Jennifer, fiica unor imigranţi filipinezi)

„Când m-am mutat la altă şcoală, colegii mei albi mă strigau în fel şi chip. Evident, căutau motiv de ceartă. Reuşeam, totuşi, să nu-mi ies din fire. Înlăuntrul meu însă mă simţeam rănit şi respins.“ (Timothy, un afro-american)

„Când aveam vreo şapte ani, s-au iscat nişte conflicte între etniile igbo şi hausa din Nigeria. Ura s-a infiltrat atât de mult în sufletul meu că am început să-mi bat joc de un coleg de etnie hausa, deşi înainte îmi fusese prieten.“ (John, de etnie igbo)

„Odată, când eu şi partenera mea de lucrare — misionară şi ea — le predicam oamenilor mesajul biblic, nişte copii, instigaţi de preoţii locali, au venit pe urmele noastre şi au început să arunce cu pietre în noi. Preoţii voiau să ne alunge din oraş.“ (Olga)

AŢI simţit şi voi pe propria piele ce înseamnă să fii victima discriminării? E bine ştiut că discriminarea se naşte din prejudecăţi, iar cauza poate fi culoarea pielii, religia, starea financiară, sexul sau chiar vârsta. Cei ce în general sunt trataţi discriminatoriu ajung să trăiască sub imperiul fricii, temându-se de tratamente şi mai dure. Când trec pe lângă un grup de oameni, când intră într-un magazin, când se mută la altă şcoală sau când merg la vreo reuniune, sunt cuprinşi de-o teamă de-a dreptul paralizantă.

Prejudecăţile şi discriminarea nu rănesc doar în plan emoţional. Probabil, victimele discriminării îşi găsesc cu greu un loc de muncă, au parte de asistenţă medicală de mâna a doua, de instruire de calitate inferioară, de mai puţine privilegii sociale şi de mai puţine drepturi garantate prin lege. Promovată de persoane cu autoritate, discriminarea poate lua forma epurărilor etnice sau chiar a genocidurilor. Cartea biblică Estera, bunăoară, vorbeşte despre punerea la cale a unui genocid, complot ce a fost alimentat de ură şi prejudecăţi (Estera 3:5, 6).

Prejudecăţile şi intoleranţa pot persista chiar şi acolo unde există legi împotriva discriminării. Remarcaţi ce a declarat în urmă cu ceva timp Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului: „Nici măcar acum, la şase decenii de la adoptarea Declaraţiei universale a drepturilor omului . . . , principiile egalităţii şi ale nondiscriminării nu au căpătat un caracter universal“ — fapt deosebit de îngrijorător, căci, din cauza fenomenului de imigraţie şi a afluxului de refugiaţi, multe ţări au înregistrat însemnate modificări în plan demografic.

Poate că vă întrebaţi, aşadar: Vom trăi vreodată într-o societate imparţială? Vor fi eliminate prejudecăţile şi discriminarea? Următoarele articole vor răspunde la aceste întrebări.